Get Adobe Flash player

Search Results for "rasaduri"

Mai 04 2011

A inceput sezonul producerii rasadurilor de legume

Published by under Legume

Intrucat activitatea de producere a rasadurilor a inceput deja, Sumi Agro va poate ajuta cu urmatoarele produse:

1.     Seminte de hibrizi de varza si tomate din categoria Profesionale. Ambele sunt marca japoneza Kaneko

Hibrizii de varza extratimpurie si timpurie (Sougetsu, Rare Ball si Irodori) au o perioada de vegetatie de 50 – 65 zile si ajung la o greutate a capatanii de 1,2 – 2,0 kg.

La tomate hibridul timpuriu Kanpuku ajunge la o greutate a fructului de 200-230 g. Are cresterea nedeterminata. Gustul si culoarea fructului sunt deosebite si foarte apreciate in zonele unde se cultiva, iar toleranta sa la mana este un avantaj pentru cultivator.

2.     Produsul Tachigaren 30 L

Il recomandam atat ca fungicid cat si ca stimulator de crestere a sistemului radicular. Se poate folosi pentru prevenirea infectiei plantulelor cu agenti patogeni de sol cum ar fi: caderea rasadurilor, mana de sol, fusarioza, verticilioza. Se aplica atat pe substratul de cultura imediat dupa semanat cat si dupa rasarirea, repicatul sau plantatul definitiv al rasadurilor. Aplicarea se face odata cu operatiunea de udare. Pe langa efectul fungicid, Tachigaren stimuleaza cresterea si fortificarea radacinilor, ceea ce implicit se va reflecta in rapiditatea de crestere si dezvoltare a partilor aeriene.

3.     Fungicidul Triumf 40 WG

Este un produs pe baza de hidroxid de cupru. Poate fi folosit pentru desinfectia spatiului de cultura si a substratului de semanat sau la producerea cuburilor pentru repicat. Aplicat pe plante previne atacul de mana. Cuprul este si bactericid.

In situatii accidentale cand temperatura tinde sa ajunga la limita inghetului ori in caz de brume, aplicarea produsului Triumf pe frunze reduce pagubele, prin faptul ca impiedica formarea particulelor de gheata.

4. Fungicidul Topsin

Este de asemenea un produs folosit de legumicultori si la producerea rasadurilor. Combate un numar mare de patogeni specifici care pot infecta plantele inca din faza de rasad. Se aplica prin stropire pe suprafata rasadurilor in semanatura sau individual prin udare la fiecare planta. Rasadurile produse fara balot nutritiv, pot fi scufundate cu radacinile intr-o solutie de Topsin inainte de plantarea definitiva.

Produsele Triumf + Topsin pot fi utilizate si la desinfectia uneltelor si a amestecurilor de pamant folosite la umplerea ghivecelor, inainte de plantat.

5. Moluscocidul Optimol 4 G

Daca apar urme de melci prin solar sau alt spatiu de cultura va recomandam sa folositi moluscocidul Optimol. Fiind granulat aplicarea sa se va face prin simpla imprastierea a granulelor pe sol sau substratul umed. Efectul sau este imediat si va fi vizibil a doua zi dimineata.

6. Fertilizantul starter Teprosyn

Este un produs care se aplica pe semintele ce urmeaza a fi semanate. Ajuta la o crestere rapida a plantelor imediat dupa germinare. Plantele vor gasi azotul, fosforul si zincul  in forme usor asimilabile si foarte aproape de radacinita. Pentru aplicarea produsului, pe cantitati mici de seminte, se poate folosi un vas in care se introduc semintele, se adauga un amestec de produs si apa dupa care se omogenizeaza.

7. Fertilizantul foliar Elite

Daca amestecurile de pamant folosite nu satisfac necesarul de hrana al rasadurilor, recomandam folosirea fertilizantului foliar Elite, care contine 20%N: 20%P: 20%K + alte elemente.

Autor:

Dr.ing. Anastase IORGU

Tel.Mob: 0744.586.115
anastase.iorgu@sarom.ro

Fig. 1 Rasaduri de legume

No responses yet

Apr 08 2010

Producerea rasadurilor de legume si flori

Published by under Flori,Legume

Articolul trateaza  producerea rasadurilor pe scara mica pentru gospodarie (propria noastra gradina). Sunt din ce in ce mai multi doritori in asi cultiva propria parceluta din curte cu specii de legume, flori, plante aromate, etc.

Piata furnizeaza material semincer (seminte) foarte variat, care poate fi practic cumparat mai tot timpul anului atat din magazine specializate “fitofarmacii” cat si din orice supermarket. Foarte multe specii de legume necesita  producerea de rasad, de obicei acest lucru este indicat si pe pliculet.

Legume ca: tomatele (rosiile), vinetele, ardeiul, varza – se pot semana cu succes direct in ladite, daca le semanam mai rar nu mai repicam.

Legume ca: dovlecelul, castravetele, pepenele  – trebuiesc semanate obligatoriu in cubulete individuale sau in pahare de plastic de unica folosinta. Aceste legume nu suporta repicatul si se vor planta cu grija  in camp cu tot cu substratul in care au crescut.

Producerea de rasad este necesara intrucat vom castiga timp valoros pentru crestere si implicit pentru ajungerea plantei la maturitatea de consum. De  altfel sunt multe specii care au nevoie de conditii mai blande pentru o buna germinre. Practic pentru aceste specii avem nevoie de o ingrijire deosebita (caldura, umiditate, etc.).

Pentru producerea rasadurilor sunt necesare nu numai seminte ci si cateva materiale:

I. Materiale necesare pentru producerea rasadurilor

-        ladita in care se vor semana semintele (ladita de plastic folosita la transportul fructelor), sunt la indemana – intrucat magazinele le arunca. Se pot folosii vase “ghivece”, jardiniere – pentru un numar mai mic de rasaduri sau chiar sticle taiate;

-       pahare de plastic de unica folosinta (pe care le gaurim la baza);

-        folie pentru acoperirea gaurilor laditei (daca folosim ladite care au gauri);

-        nisip;

-        pamant pe baza de turba din comert sau pamant pentru rasaduri (cu un pH de 6,5-7 , masurati valoarea pH-ului cu hartie de pH);

-        ingrasamant universal – preferabil Substral universal, sau orice alt ingrasamant care contine N (azot), P (fosfor), K (potasiu);

-        1 creion ascutit;

-        1 bucatica de lemn de  10×20 cm sau un inlocuitor (va fi folosit la tasarea usoara);

-        1 buc. pulverizator (pompita 1 litru), Fig. 1.6.

Produse fitosanitare:

- Fungicide (Previcur Energy sau Topsin, Ridomil Gold MZ, Bravo sau Rover);

-Regulatori de crestere (Stabilan sau  Cycogan 400 sau  Cycocel);

- Stimulator de germinare a semintelor:  Atonik;

- Insecticide&Acaricide (Actara, Dantop, Mospilan, Vertimec, Nissorun).

II. Etape parcurse in semanarea semintelor:

Stimularea germinarii semintelor de  tomate si ardei. Pentru a avea  o rasarire uniforma si pentru o mai buna siguranta in  germineaza un numar cat mai mare de seminte (mai ales daca sunt la limita capacitatii germinative) se poate proceda la inmuierea semintelor (numai a semintelor netratate Vezi Fig.)  in solutie de Atonik  (1:2.000 adica  1 ml Atonik in 2 litri de apa) timp de 8-12 ore.  Dupa inmuiere semintele se vor zvanta cu ajutorul unei carpe (prosop)  sau servetel si se pot semana imediat.

Se aseaza folia in  ladita (daca folosim ladita cu gauri);

Se aseaza pe fundul laditei nisip “stratul de drenaj” (nisip de circa 0,5-1 cm grosime);

Substratul “pamantul” va fi format din 2/3 amestec pe baza de turba si 1/3 nisip. Se poate cumpara si folosii direct pamant pentru rasaduri din comert. Avantajul pamantului cumparat fata de alte retete, care presupun folosirea unui pamant din gradina sau padure “humus de padure – preferabil de tei”, este acela ca, acestea “de obicei” nu contin – seminte de buruieni si sunt libere de diversi agenti patogeni (insecte adulte, larve, unele boli, etc.)

- se aseaza substratul in ladita si se uniformizeaza si taseaza foarte usor, Fig. 2.1;

- pentru semintele de circa 0,5-1 mm marime (rosii, ardei, varza, conopida, brocoli, etc.) se fac gaurele cu ajutorul creionului ascutit, din 2,5 in 2,5 cm (atat intre randuri cat si pe rand) la o adancine ce variaza intre 1-2 cm; Dupa semanat, urmeaza acoperirea semintelor cu pamant  (aceasta se face cu multa grija) si la final se face o tasare usoara, Fig. 3.1.

- pentru semintele foarte mici (telina, petunii, etc.) – este necesara amestecarea acestora cu nisip iar semanarea acestora se va face fie in santulete sau direct pe substrat (cu mare grija-sa nu cada prea multe la un loc). Dupa semanat urmeaza acoperirea semintelor cu un strat foarte fin de pamant cernut si o tasare extrem de usoara.

- se dau cateva gauri in folia de pe fundul laditei, pentru ca sa se scurga apa – la nevoie.

Udatul

-        prima udare se face imediat dupa semanat (cu o solutie de Previcur Energy,  1 ml/1l apa),  se recomanda udarea cu stropi cat mai fini  cu ajutorul unei pompite cu care se pulverizeaza apa pe plante “pulverizator’;

-        apa folosita este bine sa fie in permanenta apa la temperatura camerei, preferabil apa de ploaie.

Atentie!!! Mentineti pamantul reavan – nu udati excesiv.

Dupa ce plantele au rasarit, (de obicei rasar in 4-6-10 zile la temperaturi cuprinse intre 20 si 25°C), nu mai udati, udati cu apa putina – in momentul in care pamantul se usuca putin la suprafata (mentineti pamantul reavan nu ud).   Umiditatea excesiva creaza conditii pentru: boala “Caderea plantutelor” cauzata de ciuperca (Pythium spp.), Aceasta boala duce la putrezirea plantutelor in zona coletului, distrugerea plantutelor este iremediabila – se pierd toate palntele “rasadurile”. Mare grija verificati prin sondaj plantele, desi par sanatoase se vor prabusi brusc daca apare boala.

Ca si preventie a bolilor la rasaduri se pot folosi fungicide, cu care puteti face prima udare, imediat dupa semanare cu una din substantele:   Previcur Energy  + Topsin. Urmatarea udare cu Previcur energy  se va face la  5-10 zile de la rasarire (dupa ce se formeaza prima pereche de frunze adevarate),  aceste fungicide combat  Pythium spp (boala caderea plantutelor).

Impotriva manarilor  se fac tratamente cu Bravo si Ridomil Gold MZ.

Ingrijirea rasadurilor

- Daca este cald afara (peste 15°C-soare) scoateti rasadurile afara dar nu le expuneti direct la lumina, ci treptat (calirea rasadurilor). Expunerea la lumina mai ales in primele zile dupa rasarire exita alungirea excesiva a acestora;

- Cand la plantute va aparea “prima frunza adevarata”, se poate vace udarea acestora cu solutie reprezentata din apa si un ingrasamant universal, preferabil “Substral”. Udarea cu fertilizant se va repeta o data la 1-2 saptamani.

- Preventiv se pot face tratamente (stropire si udare) cu Previcur;

- Preventiv -impotriva insectelor se pot face tratamente cu Actara;

Rasadurile obtinute prin acest procedeu se pot repica (dupa prima frunza adevarata, rasadurile  se vor muta “planta” intr-un alt loc  pentru mai mult spatiu);

In stadiu de 4-5 frunze adevarate rasadurile de (tomate si ardei) se pot trata (nu este obligatoriu) cu un regulator de crestere (Stabilan, Cycogan 400, Cycocel) pentru a prevenii alungirea excesiva a rasadurilor  (Atentie !!! Folositi cu precautie regulatorii de crestere la dozele si in momentele indicate de producator), altfel pot face mai mult rau decat bine).

Plantarea in camp a rasadurilor si ingrijirea lor – post plantare

Plantarea in camp se va face dupa (5-10 mai), atunci cand nu mai exista riscul de inghet si s-au inregistrat constant cateva zile la rand temperaturi de peste +10°C noaptea, vezi articolul agrometeorologia.

Rasadurile produse in sere, rasadnite, apartamente, balcoane inchise,  trebuiesc adaptate treptat la conditiile din camp  “calite”. Pentru calirea  rasadurilor  acestea se  scot treptat afara  (la inceput se scot cateva ore afara – intre orele “10-11 si 18-20″, dupa care intervalul se prelungeste.

Inainte de plantare rasadurile se uda, preferabil cu o solutie de Topsin;

Plantarea in camp cu procent mare de prindere este preferabil  sa se faca seara dupa orele 18 sau daca avem o zi cu un cer noros, plantarea se poate face si in timpul zilei.

Daca in anul precedent ati avut atac de coropisnita atunci odata cu plantarea incorporati si aplicati in jurul plantei mesurol (un produs  eficient impotriva coropisnitei).

Dupa plantare soiurile de:  castravetii, tomatele se pot uda preventiv cu solutie de  Previcur  si se fac stropiri cu solute de Ridomil Gold MZ.

La o saptamana de la plantare vom face o stropire cu solutie de (Actara sau Mospilan) si (Vertimec sau Nissorun), pentru a prevenii atacurile de acarieni si afide (afidele favorizeaza transmiterea de virusuri de la o planta la alta, acestea ce imbolnavesc grav plantele).

“Intotdeauna cititi si utilizati produsul (pesticidul) conform recomandarilor  de pe eticheta”

Fig. 1  Producerea rasadurilor de legume, flori

Fig. 1 Producerea rasadurilor de legume, flori

Fig. 2 Seminte de Tomate: A – seminte netratate, B-seminte tratate cu fungicide “Thiram”

Rasad de rosii

Fig. 3 Rasad de Rosii – produs in caserola

Rasad de rosii

Fig. 4 Rasad de Tomate – produs in sticla PET de 5 litri

Rasad de Vinete

Fig. 5 Rasad de Vinete - produs in ghiveci

Comentarii oprite

Mar 27 2014

Pepenele galben (Cucumis melo)

Published by under Legume

Pepene galben-Cucumis meloFamilia: CUCURBITACEAE

Pepenele galben se regaseste in aceeasi familie botanica cu: Pepenele verde, Castravetele, Dovleacul comestibil, Dovlecelul comun, Dovlecelul Patison, Tigva.

Denumire populara: Pepene galben, Toci, Pepene de zahar, Pepene cocoloș, Zămos, Cantalupi, Galboui, Căun, Boșari, Bostar galben, Harbuz, Pepene scortos, Zămos, etc.

Denumire stiintifica: Cucumis melo

Denumire populara in alte limbi: engleza – Cantaloupe, Sweet melon, Muskmelon, Rock melon; germana –Zuckermelone, Melone; italiana –Popone;   franceza – Melos, Cantaloup.

Grupa Legumicola: CUCURBITACEE

Utilizare: Legumicola, Planta medicinala

Origine

Specie erbacee a cărei origine nu se cunoaste exact, exista plante inrudite cu pepenele galben in flora  din Africa, Persia (Iran), Afganistan, India (Kashmir).

Exista consemnări ale egiptenilor care ilustrează pepenele galben, datand din anii 2.400 i.Hr. Grecii cunosteau pepenele galben din secolul al 3-lea i.Hr. si il apreciau pentru proprietatile sale medicinale.

In Europa s-a cultivat intai in tarile riverane Mediteranei (Spania, Franta, Italia).

Bazine legumicole in care se cultiva pepenele galben

Pepenele galben se cultiva in tara noastra pe suprafete intinse atat in spatii protejate (tunele joase, sere, solarii) cat si direct in camp sau  gradina.

Cultura pepenelui galben (Cucumis melo) este puternic dezvoltata in zone cu soluri nisipoase ca: Jud. Galati (Matca, Tecuci), Jud. Mehedinti (Garla Mare), Jud. Dolj (Dabuleni, Corabia), Jud. Braila (Insuratei, Ianca), Jud. Timis (Lovrin, Sandra), Jud. Arad (Curtici).

Sortimentul de soiuri si hirizi (F1) de pepene galben (Cucumis melo):

1.      Straine:

  • tip Ananas: Ahlam F1, Man 15025 F1, Amal F1, Caramel F1, Ananas, Katinka F1, Raymond F1, Timeos F1, Bijour F1;
  • tip Galia: Ideal F1, Siglo F1, Mastrio F1, Don Juan F1, Inbar F1, Galia F1, Makdimon F1, Royal F1, Sembol F1, Dikti RZ F1, Jucar RZ F1, Montseny RZ F1, Aikido F1, Exelor F1, Cory F1, Ajax F1, Supra F1;
  • tip Cantalup: Fiata F1, Caribbean Gold RZ F1, Anish F1;
  • tip Charentais: Centro F1, Fiata F1, Athena F1, Gordes F1, Chianti F1, Brennus F1, Superstar F1.

2.      Romanesti: Roxana (2006), Mila (2004), Fondant (2011), Festiv (2009), Dunărea (2005), Crina (2009), etc.

Factori Ecologici Limitativi:

Temperatura (caldura) – plantele de pepene galben sunt pretentioase fata de caldura.

Semintele germineaza la 20…25 ºC in aproximativ 8…4 zile.

Plantele de pepene galben prefera temperaturi in intervalul  18-30. Limita maxima absoluta este de 35ºC (peste aceasta temperatura planta sufera), iar  limita minima absoluta este de 9 ºC.

Temperaturi minime – pepenele galben nu tolereaza temperaturile joase (< 9ºC) – sub aceste valori plantele de pepene pot pierii sau sunt afectate grav atat cresterea, inflorirea cat si fructificarea.

Variatiile mari si bruste de temperatura provoaca avortarea florilor.

Lumina: – pepenele galben este o planta iubitoare de lumina (temperament de lumina) iar o intensitate luminoasa scazuta intarzie coacerea fructelor. Planta creste din punct de vedere al fotoperioadei in conditii de: zi scurta (<12 ore de lumina pe zi), zi neutra (12-14 ore), zi lunga (>14 ore).

Umiditatea (apa):

Pepenele galben este o cultura cu cerinte moderate fata de apa din sol (umiditatea solului). Instalarea unui sistem de irigare prin picurare la culturile de pepene galben este absolut obligatorie pentru a oferii o cantitate de apa suficienta in anumite fenofaze (crestere, fructificare), mai ales in conditiile unei culturi pe nisipuri.

Solul – Pepenele galben prefera solurile fertile (bogate in materie organica), reavene, bine drenate, usoare-mijlocii.  Planta vegeteaza bine pe soluri lutoase, nisipo-lutoase, luto-nisipoase, nisipoase. Pepenele galben suporta si solurile argiloase, argilo lutoase.

Reactia solului: Pepenele galben  prefera un  pH intre 6-7.5 dar  vegeteaza in valori mai largi de pH intre 5,5-8,3;

pH-ul substratului pentru rasaduri este deosebit de important, acesta trebuie sa aiba valori in intervalul (6-7). Un pH  < 5,5 afecteaza grav rasadurile, sau poate conduce la moartea plantutelor abia rasarite. Verificati cu atentie valoarea pH – ului.

Descriere:

Pepenele galben (Cucumis melo)   este o specie erbacee anuala.

  • Fructul este comestibilmelonida cu o greutate ce variaza in functie de varietate (0.7-3 kg); are coaja groasa (0.5-1.5 cm), de culoare galbena, galben-verzuie, portocalie acoperita la unele soiuri de o broderie de suber (tesut de aparare format pe suprafata fructului); de diferite forme (oval, globulos, eliptic – in functie de varietate). Miezul – pulpa poate fi zemoasa, fainoasa, crocanta sau fondanta de diferite culori (alb-galbuie, galben-verzuie, portocalie, verde) cu sau fara aroma in functie de varietate sau tehnologie. Semintele se gasesc in zona centrala a fructului prinse intr-o placenta sunt albe-galbui asemanatoare cu cele de castravete (Vezi fig.).

In functie de caracteristicile fructului s-au conturat mai multe tipuri de fruct: Ananas,  Galia, Charentais, Cantalup (fructe costate de pepene galben), Ha’Ogen, White Honeydew.

  • Frunzele sunt mari, palmate sau reniforme, dintate, prezinta perisori. La subsuoara frunzei apar:  lastari, carcei si flori;
  • Tulpina – este taratoare (vrej), erbacee, cilindrica, prezinta perisori si carcei de peste 20 cm.
  • Florile sunt unisexuat monoice, de culoare galbena, florile mascule apar la subsuara frunzelor grupate 3-4 si apar inaintea celor femele; florile femele sunt solitare cu ovarul ingrosat, globulos acoperit cu perisori, apar pe lastarul principal mai tarziu iar pe cei laterali mai devreme. Atentie !!! polenizarea este entomofila (avem nevoie de prezenta insectelor: albine, bondari, etc.).
  • Radacina  la pepene galben (Cucumis melo)  este bine dezvoltata. Radacinile sunt sensibile la rupere sau taiere, motiv pentru care rasadul de pepene nu se repica ci se formeaza direct in ghivecele care se vor planta in camp.

Recoltarea fructelor de pepene galben se face esalonat pe masura ce ajung la maturitatea fiziologica – atunci cand fructul atinge proprietatile specifice varietatii (culoare, aroma, continut de zaharuri, etc). Momentul de recoltare este semnalat de craparea in jurul coditei, culoarea ce vireaza odata cu maturarea, codita incepe sa se desprinda.

Inmultirea si infiintarea culturii de pepene galben (Cucumis melo)  se poate face prin:

  1. Semanat direct in camp;
  2. Producerea de rasad ce urmeaza sa fie plantat in sera, solar, tunele joase, camp;

Bolile pepenilor galbeni:

Boli de sol: Caderea si putrezirea plantutelor (Pythium spp.), Ofilirea fuzariana – fuzarioza la pepeni (Fusarium spp.);

Boli: Mana cucurbitaceelor-pepenilor (Pseudoperonospora cubensis), Fainarea cucurbitaceelor-pepenilor (Sphaerotheca fuliginea); Putregaiul tulpinii pepenilor (Didymella bryoniae), Antracnoza pepenilor (Colletotrichum lagenarium), Viroze.

Daunatorii pepenilor galbeni:

Coropisnita; Musca miniera (Liriomyza spp.); Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum), Acarienii; Tripsii; Afide – Paduchele verde al cucurbitaceelor (Cerosipha gossypii); Viermi sarma, Omida fructificatiilor (Helicoverpa armigera).

Pepenele galben-Cucum

Fig. 1 Pepenele galben (Cucumis melo)

Pepenele galben-Cucum

Fig. 2 Pepenele galben (Cucumis melo)

Pepenele galben-Cucum

Fig. 3 Pepenele galben (Cucumis melo), seminte

No responses yet

Ian 20 2014

Cinerarie (Senecio cruentus) – ingrijire, inmultire

Published by under Flori

Cinerarie-Senecio cruentusFamilia: ASTERACEAE

Demumire populara: Cinerarie, Senecio

Denumire stiintifica: Senecio cruentus sin. Cineraria species

Origine: Senecio cruentus este o planta originara din Insulele Canare, Africa si Asia

Genul Senecio cuprinde foarte multe specii diferite din punct de vedere al aspectului sau si al cerintelor.

Este o planta perena (traieste mai multi ani) care se  seamana vara si infloreste in primavara urmatoare (planta bienala).

Proprietati ornamentale: Floarea poate ajunge pana la 10-20 cm inaltime. Senecio cruentus este cultivata pentru frumusetea florilor sale, divers si viu colorate. Tulpinile sunt scurte prevazute cu frunze  mari, moi, de culoare verde inchis. Florile  (asemanatoare margaretelor) apar in intervalul iarna-primavara  sunt dispuse in inflorescente, au petalele colorate in – albastru, rosu, roz sau doua culori: alb spre centru si rosu, violet, mov, albastru sau roz la exterior (Vezi fig.). Florile plantei crescute in apartament persista un interval de 4-6 saptamani.

Substratul (pamantul) pentru Senecio cruentus trebuie sa fie format dintr-un amestec de turba, pamant de frunze si nisip sau poate fi utilizat un substrat universal pentru flori din supermarket sau magazine de specialitate. Substratul trebuie sa fie bine drenat cu un pH intre 6,1 si 7,8.

Udarea la Senecio cruentus se face cu cantitati moderate de apa astfel incat substratul sa fie mentinut reavan.

Temperatura minima pentru Senecio cruentus trebuie sa nu scada sub 5-7ºC. Temperatura optima  pentru Senecio cruentus  poate varia intre 15-25ºC. Senecio este o planta ce prefera temperaturile mai scazute.

Lumina pentru cresterea Senecio cruentus poate fi moderata (umbra si semi-umbra) dar accepta si razele soarelui (la o intensitate mai redusa) dar numai dimineata si dupamiaza cand nu exista riscul de a provoca arsuri pe frunze.

Inmultirea

  1. Senecio cruentus se face prin butasi semi-lemnificati prelevati vara (la speciile cu florile involte);
  2. Prin seminte – timpul de germimare al semintelor variaza intre 14-21 zile. Rasadurile rezultate se planteaza in ghivece  cu diametrul de  maximum 14 cm.

De vara pana toamna rasadurile se tin in spatii luminoase cu temperaturi mai scazute, urmand ca la inceputul iernii sa fie introduse in sere reci unde temperatura variaza intre 6-10ºC. Pentru a influenta inflorirea este necesara cresterea temperaturii la 12-13ºC.

Fertilizarea (administrarea de ingrasaminte) trebuie sa se faca de doua ori pe luna cu ingrasaminte pentru plante decorative prin flori. Se pot utiliza cu succes si fertilizantii cu eliberare lenta (prelungita) sub forma de batoane sau tablete.

Boli: Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea); Caderea plantutelor (Pythium spp.); Ofilirea vasculara (Fusarium spp.).

Daunatori: Afide, Musculita alba.

Atentie !!!

  • Pentru indesirea tufei se recomanda ciupirea lastarilor.
  • Tinuta in soluri cu umiditate foarte mare se poate ajunge la putrezirea radacinilor, sau chiar la moartea plantei.
Cinerarie-floare de apartament

Fig. 1 Cinerarie (Senecio cruentus)

Cinerarie-floare de apartament

Fig. 2 Cinerarie (Senecio cruentus)

Cinerarie-floare de apartament

Fig. 3 Cinerarie (Senecio cruentus)

Cinerarie-floare de apartament

Fig. 4 Cinerarie (Senecio cruentus)

Cinerarie-floare de apartament

Fig. 5 Cinerarie (Senecio cruentus)

No responses yet

Ian 18 2014

Pepene verde – Lubenita (Citrullus lanatus)

Published by under Legume

Pepene verde-Lubenita-Citrullus lanatusFamilia: CUCURBITACEAE

Pepenele verde se regaseste in aceeasi familie botanica cu: Pepenele galben, Castravetele, Dovleacul, Dovlecelul.

Denumire populara: Pepene verde, Lubenita, Harbuz, Bosar, Dana

Denumire stiintifica: Citrullus lanatus sin. Citrullus vulgaris; Colocynthis citrullus; Cucurbita citrullus.

Denumire populara in alte limbi: engleza – Watermelon, Citron melon, Egusi melon; germana – Wassermelone; italiana – Cocomero; franceza – Pastèque; spaniola – Sandia.

Grupa Legumicola: CUCURBITACEE

Utilizare: Legumicola, Planta medicinala

Origine

Specie erbacee ce isi are originea in Africa de Sud (Desertul Kalahari – cunoscut sub numele de Tsamma) unde face parte din flora spontana.

Prima cultura de pepene verde a fost realizata in Egipt in urma cu 5.000 ani (Valea Nilului), de unde s-a extins in Persia, Asia, etc.

In Europa s-a cultivat intai in tarile riverane Mediteranei, fiind adus pentru prima data de Moors un conchistador spaniol in secolul XII. Cultura pepenelui verde s-a extins prin cultura in intreaga Europa incepand cu secolul XVI.

Bazine legumicole in care se cultiva pepenele verde

Pepenele verde se cultiva in tara noastra pe suprafete intinse atat  spatii protejate (tunele joase) cat si direct in camp sau  gradina.

Cultura pepenelui verde (Citrullus lanatus) este puternic dezvoltata in zone cu soluri nisipoase ca: Jud. Galati (Matca, Tecuci), Jud. Mehedinti (Garla Mare), Jud. Dolj (Dabuleni, Corabia), Jud. Braila (Insuratei, Ianca), Jud. Timis (Lovrin, Sandra), Jud. Arad (Curtici).

Sortimentul de soiuri si hirizi (F1) de pepene verde (Citrullus lanatus):

Straine: Topgun F1, Sorento F1, Vasko F1, Crimson Sweet, Bonta F1, Colosseo F1, Eureka F1.

Romanesti: De Dăbuleni, Dochiţa (2012); Dulce de Dăbuleni (2010); Dulce de Işalniţa (2005).

In ultima perioada tot mai multi cultivatori utilizeaza rasaduri de pepene verde altoit pe portaltoi de dovlecel:  Lagenaria siceraria ‚Macis F1’, Lagenaria sicerariaEmphasis F1’; sau hibrizi de dovlecel interspecifici Cucurbita maxima x Cucurbita moshata (Strongtosa F1, Shintosa F1, Carnivor F1).

Factori Ecologici Limitativi:

Temperatura (caldura) – plantele de pepene verde sunt pretentioase fata de caldura (specie termofila).

Semintele germineaza bine la un optim de 25-30 ºC si un minim de 15-16 ºC, in functie de temperatura sunt necesare intre 6-22 zile pentru germinare.

Plantele de pepene verde prefera temperaturi in intervalul  20…35ºC-ziua si 15…20 ºC-noaptea, suporta si temperaturi mai ridicate peste 30ºC dar este perturbata inflorirea, fiind afectata inclusiv germinarea polenului. Limita maxima absoluta este de 40ºC (peste aceasta temperatura planta sufera).

Temperaturi minime – pepenele verde nu tolereaza temperaturile joase (< 9…10 ºC) – sub aceste valori plantele de pepene pot pierii sau sunt afectate grav atat cresterea, inflorirea cat si fructificarea. Pragul fiziologic minim este de 15 ºC, sub aceasta valoare planta incepe sa sufere (scade numarul florilor, cresterile sunt slabe si firave).

Lumina: – pepenele verde este o planta cu temperament de lumina (mare iubitor de soare). Lumina scazuta (cer noros, semiumbra, umbra) conduce la: cresteri slabe, continut in zaharuri scazut si avortarea florilor. Fotoperioada necesara pepenelui verde este de peste 14 ore/zi.

Umiditatea (apa):

Pepenele verde este o cultura pretentioasa fata de apa din sol (umiditatea solului). Instalarea unui sistem de irigare prin picurare la culturile de pepene verde este absolut obligatoriu pentru a mentine in permanenta solul reavan, iar in perioada coacerii fructelor necesarul de apa creste simtitor.

Atentie !!! excesul de apa in sol  poate conduce la aparitia bolilor de sol si putrezirea radacinilor.

Solul – Pepenele verde prefera solurile fertile (bogate in materie organica), reavene, bine drenate, usoare, care se incalzesc usor.  Planta vegeteaza bine pe soluri nisipoase, nisipo-lutoase, luto-nisipoase.

Reactia solului: Pepenele verde  prefera un  pH intre 6-7 dar  vegeteaza in valori mai largi de pH intre 5,5-7,5;

pH-ul substratului pentru rasaduri este deosebit de important, acesta trebuie sa aiba valori in intervalul (6-6,8). Un pH  < 5,5 afecteaza grav rasadurile, sau poate conduce la moartea plantutelor abia rasarite. Verificati cu atentie valoarea pH – ului.

Descriere:

Pepenele verde (Citrullus vulgaris)   este o specie erbacee anuala.

  • Fructul este mare si comestibil – melonida mare (poate atinge o greutate de peste 10 kg, in functie de conditii si varietati), are coaja groasa (0.5-1.6 cm), lucioasa, neteda, colorata in: verde (inchis, deschis) cu sau fara diferite desene in functie de varietate (soi sau hibrid), avand diferite forme (oval-alungit, cilindric, sferic – in functie de varietate). Miezul – pulpa este zemoasa, usor-crocanta, cu difeite culori (alb-galbui, rosu, roz) cu seminte, seminte putine sau fara seminte (hibridare in cultura de linii diploide cu tetraploide, ex. Fascination – Syngenta). Semintele de pepene verde sunt de culoare cafenie sau neagra, cu un tegument tare si o germinatie de 80-90%.
  • Frunzele sunt adanc sectate, cu lobii rotunjiti si pubescente (perisori argintii-cenusii, aspri si desi), (Vezi fig.). La subsuoara frunzei apar:  carcelul ramificat si florile;
  • Tulpina – este taratoare (vrej), erbacee, ramificata, ajunge la 4-5 m lungime, are un vrej principal cu numeroase ramificatii laterale – vrejii laterali. Tulpina este pubescenta (paroasa) si formeaza usor radacini adventive la contactul cu solul umed.
  • Florile sunt unisexuat monoice (flori mascule pe vrej principal si flori femele pe vrejii laterali).
  • Radacina  la pepene verde (Citrullus vulgaris)  este bine dezvoltata, ajunge la 1-1.5 m in adancime si 3-4 m pe orizontala. Radacinile sunt sensibile la rupere sau taiere, motiv pentru care rasadul de pepene nu se repica ci se formeaza direct in ghivecele care se vor planta in camp.

Planta de Pepene verde (Citrullus vulgaris)  se utilizeaza frecvent ca specie legumicola de la care se consuma fructele cu miezul gustos, dulce, suculent si racoritor.

Recoltarea fructelor se face la maturitatea de consum cand: carcelul de la baza fructului a inceut sa se usuce, codia fructului se subtiaza, coaja devine lucioasa si poate fi zgariata usor cu unghia,  fructul paraie la apasare, varful fructului formeaza o adancitura usoara.

Inmultirea si infiintarea culturii de pepene verde (Citrullus lanatus)  se poate face prin:

  1. Semanat direct in camp;
  2. Producerea de rasad ce urmeaza sa fie plantat in camp;
  3. Producerea de rasaduri de pepeni verzi altoiti pe portaltoi de dovlecel.

Bolile pepenilor verzi:

Boli de sol: Caderea si putrezirea plantutelor (Pythium spp.), Ofilirea fuzariana – fuzarioza la pepeni (Fusarium spp.);

Boli: Mana cucurbitaceelor-pepenilor (Pseudoperonospora cubensis), Fainarea cucurbitaceelor-pepenilor (Sphaerotheca fuliginea); Putregaiul tulpinii pepenilor (Didymella bryoniae), Alternarioza pepenilor verzi (Alternaria cucumerina); Antracnoza pepenilor (Colletotrichum lagenarium).

Daunatorii pepenilor verzi:

Coropisnita; Musca miniera (Liriomyza spp.);  Acarienii; Tripsii; Afide; Viermi sarma.

Pepenele verde (Citrullus lanatus)

Fig. 1 Pepenele verde (Citrullus lanatus), floare

Pepene verde-floare fe

Fig. 2 Pepenele verde (Citrullus lanatus), floare femela

Pepenele verde (Citrullus lanatus)

Fig. 3 Pepenele verde (Citrullus lanatus)

Pepenele verde (Citrullus lanatus)

Fig. 4 Pepene verde (Citrullus lanatus)

No responses yet

Noi 24 2013

Paduchele verde (Macrosiphon euphorbiae) la cartof, tomate

Published by under Protectia plantelor

Paduchele verde al cartofului-tomatelor-vinetelorDenumire populara: Paduchele verde al solanaceelor; Paduchele verde al cartofului, tomatelor si vinetelor; Paduchele dungat al  cartofului, tomatelor si vinetelor, Afide la cartof, tomate si vinete

Denumire stiintifica: Macrosiphon euphorbiae sin. Macrosiphum solani, Siphonophora solanifolii

Paduchele verde este o specie de afide polifaga (consuma hrana variata si ataca numeroase specii de plante). Macrosiphon euphorbiae este raspandit in Europa (din 1917) si America de Nord unde ataca culturile atat in camp, gradini cat si in spatii protejate (solarii, sere, rasadnite).

Paduchele verde (Macrosiphon euphorbiae) provoaca pagube importante culturilor de: tomate, vinete si cartof, dar ataca specii de legume (ardei, bob, sfecla, varza, salata, castravete, etc.) si flori (crizantema, dalie, garoafa, etc.).

Biologia si descrierea paduchelui verde al solanaceelor (cartof, ardei, vinete):

Macrosiphon euphorbiae are exemplarele de tip virginogena aptera (fara aripi) de culoare verde-cenusiu pana la roz, de 2.5-3.2 mm lungime, cu antenele la unele exemplare putin mai lungi decat corpul. Corpul fusiform prezinta dungi longitudinale mai inchise la culoare.

Ciclul biologic:

Paduchele verde poate avea 8-12 generatii de adulti/an, ierneaza depunand oul de iarna sau in sera in stare activa pe culturile infestate. O femela da nastere la 30-50 larve iar o generatie apare la fiecare 3 saptamani.

Atacul si semnele atacului (simptome) de afide-paduchi verzi:

  1. Pantele atacate au cresteri slabe, se debiliteaza iar recolta scade;
  2. Intensitatea maxima a atacului in camp are loc in lunile: V, VI, VIII si IX;
  3. Coloniile de afide verzi se intalnesc frecvent pe: spatele frunzelor, tulpini, inflorescente si flori;
  4. La cartof exemplarele de culoare verde colonizeaza adesea frunzele mai mici si plantele tinere iar exemplarele de culoare roz ataca si colonizeaza planta de cartof.

Afectarea plantelor:

  1. Adultii si larvele se hranesc  cu ajutorul aparatului bucal adaptat pentru intepat si supt, hranindu-se astfel cu sucul cellular al plantelor si raspandind numeroase viroze ca: Mozaicul Y al cartofului (Solanum virus 2 – PYV), Rasucirea frunzelor mozaicate la tomate si vinete (Solanum virus 7 & 11), Filozitatea tomatelor (Cucumber mosaic virus in tomato – CMV), Mozaicul castravetilor (Cucumis virus 1), Mozaicul salatei (Lactuca virus 1), etc;
  2. Atacul de paduchi verzi incetineste cresterea rasadurilor iar la exemplarele abia plantate atacul conduce la ofilirea si uscarea acestora.

Combaterea paduchelui verde se poate face cu insecticide specifice ca:

Se recomanda folosirea alternativa a insecticidelor neonicotinoide – pentru a evita aparitia afidelor  rezistente  la un anumit produs (inseticid).

Nu subdozati insecticidele neonicotinoide – pentru a evita aparitia afidelor  rezistente  la aceste insecticide.

In cazul in care dupa 6-7 zile  nu au murit afidele  (paduchii) se va repeta  tratamentul.

 “Intotdeauna cititi si utilizati produsul conform recomandarilor  de pe eticheta”

Paduchele verde al cartofului

Fig. 1 Paduchele verde (Macrosiphon euphorbiae), atac pe partea inferioara a frunzei de cartof

Paduchele verde al cartofului

Fig. 2 Paduchele verde (Macrosiphon euphorbiae), atac la cartof

Paduchele verde al cartofului

Fig. 3 Paduchele verde (Macrosiphon euphorbiae), afide pe frunza de cartof

Paduchele verde al cartofului

Fig. 4 Paduchele verde (Macrosiphon euphorbiae), atac pe frunza de cartof

No responses yet

Next »

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.