Horticultorul.ro

Cultura Ciresului este printre cele mai atractive culturi pomicole intrucat ciresele sunt fructe (consumate in stare proaspata) apreciate, preferate si cautate de catre consumatori, iar pretul de comercializare este aproape intotdeauna ridicat. Infiintarea si intretinerea unei plantatii de cires de succes  este posibila daca se respecta tehnologia de cultura adaptata sistemului de cultura (extensiv „clasic”, intensiv, superintensiv, protejata ”in solar”), efectuandu-se la timp toate lucrarile necesare in vederea obținerii la timp a unor recolte bogate si de calitate. Plantatiile de cires clasice pot atinge varste de pana la 35 ani, iar pentru cele intensive si superintensive perioada de exploatare (varsta) este ceva mai redusa.

Fructele „ciresele” au ca principala destinatie consumul in stare proaspata, urmata de industrializare: compot, gem, dulceata, sucuri, sirop, fructe confiate, etc.

Ciresul a fost luat in cultura de catre greci si romani inca de acum 2.500 ani, care apreciau planta atat pentru fructe cat si pentru lemn.

Soiurile de cires (Prunus avium) cultivat  isi au probabil originea in specia care se intalneste spontan pe teritoriile aflate intre Marea Neagra si Marea Caspica (Asia Mica).

FACTORI ECOLOGICI LIMITATIVI PENTRU CULTIVAREA CIRESULUI

Temperatura  –  ciresul (Prunus avium) este o planta ce prefera temperaturi in perioada de vegetatie in intervalul 18-28 ºC. Temperatura minima absoluta in vegetatie este de 6ºC iar cea maxima absoluta de 39ºC. Cresterile tinere pot fi afectate de inghet la temperaturi < 0 ºC.

In perioada de repaus vegetativ (toamna tarziu-iarna-primavara devreme)  temperatura minima de la care mugurii de rod  (mugurii floriferi) pot fi afectati de ger variaza intre -19 … -23 ºC in functie de soi (soiurile timpurii sunt mai sensibile la ger decât cele tardive „tarzii”).

Ingheturile de revenire din primavara pot afecta frecvent si ciresul, intrucat acasta infloreste timpuriu (imediat dupa cais).

Lumina – ciresul este o specie iubitoare de lumina (prefera locurile însorite), temperament de lumina. Ciresul cultivat in locuri cu lumina deficitara (semiumbra, expozitie Nordica, densitate prea mare de plante – ar acestea se umbresc intre ele), va avea o crestere lenta, fructele au o calitate slaba, ramurile de rod se usuca, rodul se muta in partea superioara a coroanei, etc.

Pentru  a beneficia de lumina suficienta este important ca orientarea randurilor in plantatiile de prun sa se faca preferabil pe directiile: N-S; NE-SV; NV-SE.

La livezile de cires infiintate pe terenuri in panta se vor alege preferabil cele cu expozițiile: Sudica; Sud-Vestica; Sud-Estica.

Umiditatea (apa): plantatia de cires necesita in functie si de portaltoi de un optim situat intre 600-900 mm – precipitatii medii anuale (PMA) si un minim de 500 mm PMA, pentru plantatia de cires este deosebit de importanta distributia cat mai uniforma a precipitatiilor in perioadele/fenofazele critice.  Irigarea plantatiei de cires (livezilor de cires) este obligatorie, mai ales la sistemele de cultura (intensiv, superintensiv, protejata ”in solar”) in zonele sau perioadele critice si secetoase din an (cand valorile scad sub minimul indicat sau verile sunt toride). Irigarea prin picurare se poate face ori de cate ori este nevoie si mai ales in momentele (fenofazele) critice (cresterea fructelor, diferentierea mugurilor de rod), intervalele lungi de seceta prelungita si in perioadele toride din vara (iunie, iulie), întrucât planta prefera solul reavăn, iar irigarea este necesara pentru a avea fructe din abundenta, de calitate superioara, dar si o buna diferențiere a mugurilor de rod pentru anul urmator.

Este important sa cunoastem faptul ca o umiditate atmosferica relativa ridicata in perioada de parga si maturare a fructelor va favoriza atacul putregaiurilor pe acestea.

Umiditatea excesiva din sol (baltirea-stagnarea apei) chiar pe perioade scurte afectează grav plantele de cires conducand la  uscarea prematura a pomilor.

Excesul de umiditate in sol in perioada de parga – maturare a fructelor poate conduce rapid la craparea pielitei cireselor si scaderea continutului in substanta uscata si zaharuri (fructele nu au gust).

Este de obligatoriu ca adâncimea pânzei de apa freatica la plantațiile de cires (livezile de cires) sa se situeze sub 1,5-2 m.

Solul:

Ciresul este pretentios  fata de sol prefera solurile fertile, bine drenate, profunde si reavene; Ciresul vegeteaza bine pe solurile mijlocii (lutoase) si usoare (luto-nisipoase, nisipoase). Ciresul suporta greu solurile grele (argiloase) care alături de umiditatea excesiva din sol pot crea premizele uscarii premature la cires.

Ciresul nu suporta solurile cu Carbonat de Calciu (CaCO₃)  de peste  3-6 % Carbonat de Calciu activ (diferă in funcție de portaltoi).

Reactia solului: ciresul  prefera un pH moderat-acid – slab acid (5,5-6,4), dar totuși suporta valori mai largi – un pH in intervalul:  moderat acid- neutru (5-7);

Grindina – cultura de cires este frecvent afectata de grindina, motiv pentru care se recomanda obligatoriu instalarea de plase antigrindina, care pot si utile si la atacurile de de pasari (grauri, etc) care provoaca pagube mari si foarte mari.

CULTIVAREA  CIRESULUI

Ciresul (Prunus avium)  este un pom fructifer ce poate atinge inaltimea maxima de 12 metri cu un diametru al coroanei de 8 metri.

Soiurile de Cires / Cirese

Soiurile de cires existente permit o recoltare a cireselor, esalonata pe un interval de cateva luni in intervalul: 15 mai – 15 iulie (acest interval poate sa varieze cu 2-3 saptamani in functie de zona de cultura, care poate fi mai rece sau mai calda).

Soiurile de Cirese dulce  (Prunus avium) se impart dupa perioada de maturare/recoltare a fructelor (cireselor) astfel:

• Soiuri cu maturarea  timpurie (ciresele se coc in luna mai): Bigarreau Moreau, Bigarreau Burlat, Cea mai timpurie, Early Lory, Merchant, etc;
• Soiuri cu matuare  mijlocie ( se coc in intervalul 1 – 15 iunie): Ana, Carmen, Cerna, Colina, Ferrovia, Regina, etc;
• Soiuri cu maturare tarzie (se coc in intervalul  15 iunie – iulie): Armonia, Amara, Daria, Kordia, etc.
• Soiurile de cirese amare (Cerasus avium var. silvestris)  au gustul specific dulce – amarui: Amara, Galata, Maxut, Special, Silva, etc.

INFIINTAREA LIVEZILOR – PLANTATIILOR DE CIRES

Livezile-plantatiile de cires se infiinteaza in zonele de campie si deal (pe versantii cu expozitie Sudica; Sud-Vestica; Sud-Estica si pante <13-20%), pe terenuri cu continut redus de carbonati (CaCO₃) si in zone cu precipitatii medii anuale de > 600 mm (plantatiile neirigate).

Pregatirea terenului pentru plantarea ciresului consta in:

Desfundatul terenului (afanarea adanca) se recomanda doar pe solurile profunde si care nu prezinta Carbonati de Calciu – CaCO₃ peste 3 %.  Prin desfundarea terenului exista riscul de aducere a carbonatilor din profunzime  la suprafata solului, iar asta va face mai mult rau decat bine.  Desfundatul terenului  se face la o adancime de cca. 50-70 cm in perioada de vara (cu 3-4 luni inainte de plantare). Pe terenurile in panta lucrarea de desfundat se va efectua pe directia curbelor de nivel. Lucrarea de desfundat este urmata  de lucrarea de nivelarea de suprafață.

Scarificarea terenului inlocuieste lucrarea de  desfundat si nu are dezavantajul de aduce Carbonatii de Calciu din profunzime la suprafata, aceasta se efectueaza in vara. Se practica scarificarea in cruce (in doua directii) la o adancime de 50-70 cm se poate face vara. Lucrarea de scarificare va fi urmata de mobilizarea adanca a solului  (aratura adanca) care se face  toamna, printr-o aratura la 30 cm, sau sapat la cazma urmata de nivelarea de suprafata.

Lucrarea de nivelare de suprafata a terenului se face cu ajutorul cultivatorului, combinatoarelor, grapei cu disc, grapei cu colti, etc. In gradini maruntim si nivelam cu ajutorul frezei sau motocultorului (motosapei) echipate cu freza sau unelte manuale (sapa si grebla).

Fertilizarea de baza (inainte de desfundat sau dupa caz aratura adanca) se poate face cu ingrasaminte organice (gunoi de grajd 40-50 t/ha) si  ingrasaminte chimice: 60 kg/ha fosfor (P), 100 kg/ha potasiu (K).

Pichetarea terenului se poate face in functie de necesitati in: patrat, dreptunghi, triunghi echilateral, chincons (pe terenurile in panta > 5,7 grade, randurile se dispun pe directia curbelor de nivel).

Instalarea sistemului de sustinere este obligatorie si se face pentru anumite tipuri de culturi (intensiv, superintensiv), forme de coroana, portaltoi (de vigoare mica, foarte mica, cu inradacinare superficiale, etc.). Lucrarea se va efectua in primavara anului I sau II.

Polenizarea livezilor de cires este entomofila (se face cu ajutorul albinelor – cel mai important polenizator in număr de 4-6 stupi/ha, bondarilor, etc.). Deosebit de importanta pentru polenizarea ciresului este vremea in perioada/zilele  infloritului la cires, intrucat albinele zboara si polenizeaza optim la temperaturi > 17°C in zile fara vant si precipitatii.

Alegerea soiurilor in cadrul plantatiilor de cires – este deosebit de importanta intrucat majoritatea soiurilor de cires sunt autosterile (polenul propriu este steril pentru respectivul soi, dar soiuri diferite autosterile se pot poleniza intre ele) si necesita polenizator (un alt soi autosteril-compatibil „bun polenizator”  sau un soi autofertil).

Polenizarea la cires se face cu soiurile polenizatoare  recomandate (pentru fiecare soi in parte) ca fiind compatibile-bune polenizatoare: soiuri din categoria celor autofertile  sau un alt soi autosteril-compatibil care au perioada de înflorire similara.

Se intalneste si situatia soiurilor intersterile: soiuri diferite care nu se pot poleniza intre ele, iar acest lucru trebuie evitat documentându-ne in prealabil privitor la soiurile compatibile-bune polenizatoare (intre ele).

Soiurile bune polenizatoare (autofertile, autosterile-compatibile) intr-o parcela se vor planta in randuri alternative (sau dupa diferite alte scheme) minim 3-4 soiuri (bune polenizatoare intre ele). Intercalarea polenizatorului / soiurilor intr-o parcela  (soi autofertil, soiuri autosterile bune polenizatoare, soiuri cu aceiasi perioada de inflorire) se va face astfel incat distanta dintre acestea (soiurile autosterile  – care se polenizeaza intre ele, soiuri autofertile) sa nu depaseasca 30 m, respectandu-se in  general raportul de 1:3.

Infiintarea plantatiilor de cires  face utilizand plante (material saditor) certificate ca sunt libere de agenti patogeni (virusi, bacterii, ciuperci, fitoplasme), obtinute in pepiniere autorizate care garanteaza autenticitatea (soiului si portaltoiului) si calitatea; adaptate conditiilor pedo-climatice din zona in care dorim sa infiintam plantatia.

Plantarea pomilor de cires se face in toamna (dupa aparitia primelor brume si  caderea totala a frunzelor, perioada optima recomandata), dar poate sa aiba loc si primavara (martie).

Plantarea  pe teren desfundat  si soluri grele (argiloase) se face  in gropi de 80 cm latime x 80 cm  lungime x 60 cm adancime, iar pe solurile mijlocii (lutoase) si usoare (nisipoase) se vor utiliza gropi pentru plantare de 30 cm latime x 30 cm lungime  x 30 cm adancime. Plantarea pe celelalte terenuri (scarificat, doar arat adanc, nearat, teren nedesfundat) si soluri grele (argiloase) se face  la 100 cm latime x 100 cm  lungime x 80 cm adancime , iar pe solurile mijlocii (lutoase) si usoare (nisipoase) se vor utiliza gropi pentru plantare de 40 cm latime x 40 cm lungime  x 40 cm adancime. Gropile pot avea forma patrata (forma optima pentru radacini) sau circulara  si pot si sapate manual (la cazma)  sau mecanizat. Dimensiunile la care este sapata droapa vor fi corelate si cu vigoarea portaltoiului, intrucat adancimea sistemului radicular difera. 

Sisteme de cultura la Cires

Sistemul extensiv „clasic” (livezi clasice de cires) – pentru acest sistem se utilizeaza distante mari de plantare, acest sistem se aplica la soiuri si portaltoi care imprima vigoare mare (Mahaleb, Colt).  Plantarea ciresului se face la distanta de 7  m – 5 m intre randuri si 5 m – 4 m intre pomi pe rand.  In functie de distanta intre randuri si cea dintre plante pe rand sunt necesare cca. 334 plante / ha (pentru o distanta de 6 m intre randuri si 5 m  intre plante pe rand).

Sistemul intensiv  (livezi intensive de cires) – pentru acest sistem se utilizeaza distante medii de plantare: acest sistem se aplica la soiuri si portaltoi (Gisela  6, Krymsk 5) care imprima vigoare mijlocie (fara sistem de sustinere) sau  mica (este necesar sistem de sustinere).  Plantarea ciresului  se face la distanta de 4  m intre randuri si  2 – 3 m intre pomi pe rand.  In functie de distanta intre randuri si cea dintre plante pe rand sunt necesare cca. 1250 plante / ha (pentru o distanta de 4 m intre randuri si 2 m  intre plante pe rand).

Sistemul superintensiv  (livezi superintensive de cires) – pentru acest sistem se utilizeaza distante mici de plantare: acest sistem se aplica la soiuri si portaltoi care imprima vigoare mica (Gisela 5, Krymsk 6) sau foarte mica (Gisela 3).  Plantarea ciresului  se face la distanta de 4  m sau 3 m intre randuri si 1,5 m sau 1 m intre pomi pe rand.  In functie de distanta intre randuri si cea dintre plante pe rand sunt necesare cca. 1667 plante / ha (pentru o distanta de 4 m intre randuri si 1,5 m  intre plante pe rand).

Sistemul de cultura in spatii protejate – solarii. Se practica frecvent  pentru a oferii timpurietate productiei. Se utilizeaza un sistem superintensiv  (livezi superintensive de cires) – pentru acest sistem se utilizeaza distante mici de plantare: acest sistem se aplica la soiuri si portaltoi care imprima vigoare mica (Gisela 5) sau foarte mica (Gisela 3).  Plantarea ciresului  se face la distanta de 4  m sau 3 m intre randuri si 1,5 m sau 1 m intre pomi pe rand.  In functie de distanta intre randuri si cea dintre plante pe rand sunt necesare cca. 2.500 plante / ha (pentru o distanta de 4 m intre randuri si 1 m  intre plante pe rand).

LUCRARI DE INGRIJIRE IN LIVEZILE DE CIRES

Completarea golurilor este necesara, intrucat din diverse motive unele plante nu s-au prins si au pierit. Lucrarea se face toamna târziu.

Erbicidarea  se poate face cu erbicid total, neselectiv: Clinic Xpert (360 g/l glifosat acid); etc.

“Intotdeauna cititi si utilizati produsul (pesticidul, fertilizantul) conform recomandarilor  de pe eticheta”

Lucrari ale solului:

In plantatiile de cires solul poate fi menținut la alegere in functiie de cultura si conditiipe pedo-climatice intr-unul din sistemele:

• cu spatiul dintre randuri inierbat in benzi (inierbarea se poate face din anul 3 de la infiintarea plantatiei de cires), iar pe parcursul sezonului de vegetatie vom efectua cositul periodic. Linia randului va fi mentinuta libera de buruieni pe o latine de 1-1,5 m, astfel pentru zona de pe linia randului se poate proceda la:   erbicidare  cu erbicide specifice (omologate) sau afanarea superficiala la 5 cm adancime (mentinerea solului lucrat “ogor negru”, daca este posibil se vor utiliza echipamente moderne cu palpator).

Taierea la Cires

In functie de sistemul de cultura ales (clasic, intensiv, superintensiv, in solar-superintensiv, gradinile populatiei – gospodarie) se va alege după plantare si tipul/forma de coroana (forma arhitectonica de taiere).

Taierile de formare a coroanei pomilor se efectueaza in verde (taieri in verde la cires)  si   in uscat (taierea in  uscat la cires se efectueaza in perioada de repaus vegetativ, momentul optim fiind in primavara si este reprezentat de fenofaza “dezmugurire”  – inceput de umflare a mugurilor”).

Rolul taierilor de formare a coroanei pomilor “ciresilor” este acela de a realiza cat mai repede (intr-un timp cat mai scurt)  forma arhitectonica de coroana aleasa, de a stimula si grăbi intrarea pomilor pe rod, de a asigura  formarea de coroane aerisite si luminate (scade astfel presiunea  atacului de boli, daunatori si previne degarnisirea) si echilibrate, etc.

Ramurile Anticipate –  sunt ramuri care iau naștere  in același sezon de vegetație cu ramura mama-suport, din muguri vegetativi laterali-axilari. Ramurile anticipate apar   la cireș doar atunci când se efectuează lucrarea in verde de ciupire (lucrarea de ciupire a vârfului lastarilor se efectuează înainte de recoltarea fructelor  in intervalul 1-20 mai; ciupirea lăstarilor tineri erbacei se face când ating dimensiunea de cca. 15-20 cm in stadiu de 5 frunze).   Ramurile anticipate la cireș pot fi in număr de 2-3 de tipul: ramura mijlocie, buchet de mai, pinten, etc. Ciresul nu formeaza natural lastari anticipati.

Tipuri – forme de coroane la cires

Tipul / Forma arhitectonica de coroana la cires va fi aleasa cu grija in functie de: vigoarea / tipul portaltoiului, sistemul de cultura, tipul ramurilor de rod predominante (majoritare si specific soliului), reliefului, zomei de cultura, destinatiei productiei, etc.

Forme/tipuri  de coroane pentru sistemul extensiv „clasic”: Piramida Etajata Rarita, Piramida Neetajata „Leader Modificat”, Piramida Mixta, Vas Inatarziat „Piramida Intrerupta”, Palmeta Liber Aplatizata, Kym Green Bush (KGB), etc.;

Forme/tipuri  de coroane pentru sistemul intensiv: Palmeta Etajata Cu Brate Oblice, Tufa, Tufa Vas, Vas Intarziat, Vas Aplatizat, Palmeta Evantai, Fus Tufa, Drapel Marchand, Tall Spindle Axe (TSA), Spanish Bush (SB), etc.;

Forme/tipuri  de coroane de coroane pentru sistemul superintensiv (au in general coroana preformata in pepiniera): Upright Fruiting Offshoot (UFO), Super Slender Axe (SSA),  etc.

Taiera de fructificare / productie la cires este adaptata: tipurilor-formelor de coroana, tipului de ramuri/formatiuni de rod de baza   predominant si specific fiecarui soi (buchet “buchete de mai”, ramuri mijlocii, ramura lunga), varstei plantatiei de cires, etc.

Irigarea la cires  este importanta si obligatorie (in special la plantatiile de cires intensive si  superintensive) in perioadele toride de vara, sau in cele  secetoase in special cand nu se atinge pragul minim de precipitatii distribuit pe perioadele/fenofazele critice (cresterea fructelor, diferentierea mugurilor de rod). Irigarea se face utilizând preferabil un sistem de irigare prin picurare (doua linii de picurare amplasate aerian la 50 cm inaltime, pentru a putea efectua si lucrarile solului). Norma de udat se stabileste in functie de:  deficitul de precipitatii/apa in sol, fenofaza si faptul ca solul trebuie sa fie suficient aprovizionat cu apa/umectat pana la adancimea la care sunt repartizate majoritatea radacinilor, astfel pentru: portaltoi vigurosi (50-60 cm);  portaltoi de vigoare medie (30-50 cm) si portaltoi de vigoare redusa (20-40 cm).

Odata cu irigarea prin picurare, se poate face la nevoie si fertilizarea faziala  prin  administrarea de ingrășăminte hidrosolubile.

Atentie !!! Excesul de umiditate in sol in perioada de parga – maturare a fructelor poate conduce rapid la craparea pielitei cireselor si scaderea continutului in substanta uscata si zaharuri (fructele nu au gust). Umiditatea excesiva din sol (baltirea-stagnarea apei) chiar pe perioade scurte afectează grav plantele de cires conducand la  uscarea prematura a pomilor.

Fertilizarea anuala  la plantația de cires

Fertilizarea de baza  anuala efectuata in fenofaza de dezmugurit cu: azotat de calciu (aplicat granulat sau prin fertirigare – ‘fertigare’).

Fertilizarea faziala se poate face prin fertirigare – ‘fertigare’ utilizand ingrasaminte de inalta calitate pe baza de: azotat de calciu  in fenofazele (buton alb, caderea  petalelor); NPK + microelemente, etc;

Se pot face si numeroase  fertilizari foliare, pentru a completa necesarul de macro si microelemente nutritive necesar pomilor de cireș si combaterea/prevenirea carentelor/clorozelor.

Fertilizarea se poate face utilizand tehnologii si produse de la: YARA.

Atentie !!!   Fertilizarea trebuie sa se faca dupa un program/tehnologie de fertilizare adaptat si in concordanta cu  rezerva de elemente nutritive din sol, determinate in urma analizelor agrochimice de laborator. Programele tehnologice de fertilizare se intocmesc pe fenofaze si cuprind: fertilizarea de baza anuala, fertilizarea faziala si fertilizarea foliara.

“Intotdeauna cititi si utilizati produsul fertilizantul (ingrasamantul) conform recomandarilor  de pe eticheta”

Recoltarea Cireselor

Livezile de cires intra pe rod in functie de soi, forma de conducere, portaltoi, sistem de cultivare in anul 3-6 de la plantare. Productia de cirese la hectar variaza intre 8.000 – 15.000 kg / ha, in functie de sistemul de cultura aplicat.

Ciresele sunt fructe care nu isi continua maturarea după recoltare (fructe neclimacterice). Recoltarea cireselor se face la maturitate deplina, dintr-o singura trecere atunci cand au atins caracteristicile specifice soiului (culoare pielita, marime, greutate fruct, gust, continut in zaharuri, etc.).

Soiurile de cires sunt utilizate pentru consum in stare proaspata (cirese de masa) sau in industria alimentara pentru obtinerea de preparate ca: gem, dulceata, fructe confiate, suc,  rachiu, etc.

Combaterea bolilor si daunatorilor la cires

Tratamentele in sezonul  de vegetatie (in verde) pentru combaterea bolilor si daunatorilor  in plantatiile de Cires sunt numeroase si sunt adaptate fenofazelor (stadii de crestere, dezvoltare & fructificare) in care se gaseste pomul. Pentru detalii suplimentare cititi articolul … Tratamente la Cires.

Tratamente Boli, Daunatori, Fertilizare Foliara: PACHET AGRII PACK POMI FRUCTIFERI R

“Intotdeauna cititi si utilizati  insecticide, fungicide, fertilizanti, biostimulatori, etc.  conform recomandarilor  de pe eticheta”

Tratamente Cultura BIO pentru boli, daunatori, fertilizare foliara:  PACHET AGRII PACK BIO R

“Intotdeauna cititi si utilizati  insecticide, fungicide, fertilizanti, biostimulatori, acaricide, etc.  conform recomandarilor  de pe eticheta”

Bolile ciresului & cireselor: Monilioza (Monilinia laxa); Monilioza fructelor (Monilinia fructicola); Mumificarea fructelor (Monilinia fructigena); Ciuruirea micotica a frunzelor (Stigmina carpophila sin. Corineum beijeinkii); Ciuruirea bacteriana a frunzelor (Xanthomonas campestris pv. pruni; Pseudomonas syringae pv. morsprunorum; Xanthomonas arboricola pv. Pruni); Cancer bacterian (Agrobacterium tumefaciens); Antracnoza – Patarea purpurie (Blumeriella jaapii sin. Coccomyces hiemalis); Fumagina (Capnodium salicinum); Fainarea  (Podosphaera clandestina); Patarea cafenie (Venturia cerasi); Rasucirea frunzelor (Apiognomonia erythrostoma); Boala frunzelor de argint „Silver leaf” (Chondrostereum purpureum),  etc. Pentru detalii suplimentare cititi articolul … Bolile Ciresului.

Daunatorii ciresului & cireselor:  Musca – Viermele cireselor – visinelor (Rhagoletis cerasi);  Afide – Paduchele negru al ciresului (Myzus cerasi sin. Aphis cerasi); Molia vargata a piersicului (Anarsia lineatella); Molia-Viermele-Omida pielitei fructelor (Adoxophyes orana); Viermele prunului (Cydia funebrana); Gandacul paros (Epicometis hirta); Molia orientala a fructelor (Cydia molesta sin. Grapholita molesta); Minatorul marmorat (Phyllonorycter blancardella); Omida paroasa a stejarului (Lymantria dispar); Archips rosana; Fluturele cu varful abdomenului auriu (Euproctis chrysorrhoea); Omida paroasa a dudului (Hyphantria cunea); Paduchele din San José (Quadraspidiotus perniciosus); Viespea neagra a ciresului (Caliroa cerasi); Cariul scoartei (Scolytus rugulosus); Molia florilor de cires (Argyresthia pruniella); Acarieni: Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae), etc.  Pentru detalii suplimentare cititi articolul … Daunatorii Ciresului.

“Intotdeauna cititi si utilizati produsul (pesticidul, fertilizantul) conform recomandarilor  de pe eticheta”

Familia: ROSACEAE

Denumire populara: Cires pasaresc, Cires paduret, Cires Amar, Cires salbatic

Denumire populara in alte limbi: engleza (Wild cherry, Bird cherry, Cheshire  merry tree).

Denumire stiintifica:  Cerasus avium var. silvestris  sin. Prunus avium var. sylvestris

Origine, raspandire:

Arbore indigen originar din  Europa, Asia Mica, Siberia de Vest si Nordul Africii. In tara noastra face parte din flora spontana si se gaseste de la Campie si pana in Zona Montana (1.000 metri altitudine).

Utilizare

Arbore decorativ in parcuri , gradini  si portaltoi (pentru  soiurile de cires).

Conditii de crestere:

–          Ciresul pasaresc (Prunus avium) este moderat pretentios  fata de sol dar  pefera solurile fertile, bine drenate, reavene. Ciresul pasaresc vegeteaza bine pe solurile Argiloase, Lutoase, Nisipoase si Calcaroase (bogate in carbonati);

–          Specie rezistenta la ger si seceta;

–          Ciresul pasaresc (Prunus avium) este o specie ce vegeteaza bine si in marile orase;

–          Lumina: Ciresul pasaresc  este un arbore cu temperament de lumina (prefera locurile insorite)

–          Taierea – pentru modelarea formei coroanei se face la sfarsitul iernii sau primavara devreme. In zonele unde exista riscul infectiei cu (Chondrostereum purpureum) care provoaca boala frunzelor de argint (Silver leaf) – taierea plantelor se face la mijlocul verii;

Plantarea ciresului pasaresc: plantarea se face in perioada de repaus vegetativ (toamna-primavara)  daca solul nu este inghetat si in aer avem temperaturi de peste 5°C.

Proprietati ornamentale:

–          Specie arborescenta decorativa prin port, scoarta, flori, fructe (Vezi fig.);

–          Scoarta neteda, lucitoare, de culoare brun-violacee, se exfoliaza in fasii circulare. La batranete  se formeaza la baza tulpinii ritidomul (scoarta) gros si negricios;

–          Tulpina este dreapta;

–          Ramurile (lujerii) sunt glabri (fara perisori), cenusii sau brun roscati, acoperiti de o pielita care se desface;

–          Florile sunt de culoare  alba, dispuse in fascicule sub forma de umbela (3-6), cu codite de 3-5 cm, apar primavara (aprilie) inainte de infrunzire;

–       Fructul „cireasa” sunt de tip drupa globuloasa, cu diametrul de 1 cm, la maturitate devine rosu inchis pana la negru, lucios. Este comestibil, zemos, cu gust dulce-amarui. Primele fructe apar la varsta de 8-10 ani;

–          Frunze sunt caduce (cazatoare), oblong-ovate, lungi de 8-15 cm, de culoare verde;

Se utilizeaza ornamental in parcuri si gradini. Se planteaza solitar in grupuri, aliniamente sau la marginea (liziera) masivelor.

Lemnul de cires paduret este valoros, are un duramen rosiatic-brun, dur si greu.

Dimensiuni, varietati-cultivaruri:

Ciresul pasaresc (Prunus avium) este un arbore a carui inaltime ajunge la 12  metri iar diametrul plantei de 8 m.

Cultivaruri:

Prunus avium “Pendula” – Ciresul pendul, varietate inalta de 2 metri cu coroana de 2 metri, obtinut prin altoire;

Soiuri de cires amar (Cerasus avium var. silvestris): Amara, Galata, Maxut, Special, Silva, etc.

Inmultirea ciresului pasaresc:

Inmultirea prin seminte;

Prin altoire se inmultesc varietatile-cultivarurile: ex. Prunus avium “Pendula” – Ciresul pendul.

Fertilizarea se face utilizand tehnologii si produse de la: YARA.

Boli si Daunatori:

In conditii optime, in stare de masiv (in padure), atacul de boli si daunatori este redus.

Ciresul pasaresc (Prunus avium) cultivat ca specie ornamentala-decorativa in parcuri si gradini, este frecvent supus atacului de boli si daunatori datorita presiunii exercitate de conditiile de stres din mediul urban.

Daunatori:

Afide – Paduchele negru al ciresului (Myzus cerasi sin. Aphis cerasi); Cariul scoartei (Scolytus rugulosus), etc.

Boli:

Monilioza samburoaselor, Boala frunzelor de argint „Silver leaf”, Cancerul bacterian.

Fig. 1 Cires pasaresc, Cires paduret (Cerasus avium var. silvestris), arbore

Fig. 2 Cires pasaresc, Cires paduret (Cerasus avium var. silvestris), floare

Fig. 3 Cires pasaresc, Cires paduret (Cerasus avium var. silvestris), fructe

Fig. 4 Cires pasaresc, Cires paduret (Cerasus avium var. silvestris), fructe

Fig. 5 Cires pasaresc, Cires paduret (Cerasus avium var. silvestris)

Fig. 6  Cires pasaresc, Cires paduret (Cerasus avium var. silvestris), fructe

Fig. 7 Cires pasaresc, Cires paduret (Cerasus avium var. silvestris), fructe

Fig. 8 Cires pasaresc, Cires paduret (Prunus avium), in masiv la liziera

Fig. 9 Cires pasaresc, Cires paduret (Prunus avium), floare

Familia: ROSACEAE

Denumire populara: Piracanta, Pyracantha, Ghimposul inflacarat

Denumire populara in alte limbi: engleza (Firethorn)

Denumire stiintifica: Pyracantha coccinea ‘Orange Glow’

Origine: Pyracantha coccinea este o planta exotica originara din Sudul Europei (Italia), Asia.

Proprietati ornamentale: Pyracantha coccinea ‘Orange Glow’ este o planta perena, intalnita in parcuri si gradini, un arbust decorativ prin port, frunze, flori si fructe, ce ajunge la inaltimi de 1.5-2,5 m.

Pyracantha coccinea ‘Orange Glow’ se utilizeaza ornamental in parcuri si gradini. Se planteaza pentru: gard viu liber, ziduri verzi sau ca exemplare solitare sau in grupuri, dar si la container (ghiveci), jardiniere pentru decorarea balcoanelor, teraselor.

Ramurile sunt rigide, cu spini ce ajung la 1-1,5 cm lungime.

Frunzele sunt persistente (in permanenta verzi), alterne, ingust-lanceolate, de 2-4 cm lungime, glabre (fara perisori), lucioase, culoare verde-inchis.

Inflorirea plantelor de Pyracantha coccinea ‘Orange Glow’ are loc primavara,  in mai–iunie.

Florile sunt albe, mici, cu 0,8 cm diametru, grupate in corimbe compuse.

Fructele sunt de tip poame mici si globuloase, de 0,6 cm diametru de culoare portocalie, deosebit de decorative, apar in septembrie-octombrie  si persista pe plante o perioada lunga de timp – pana iarna.

Solul pentru Pyracantha coccinea ‘Orange Glow’ trebuie sa fie fertil, profund, aerisit, reavan si bine drenat. Planta suporta greu solurile grele (argiloase) si calcaroase (cu carbonati).

Pyracantha coccinea ‘Orange Glow’ este o specie rezistenta la ger, plantele ajunse la maturitate pot tolera temperaturi pana la  -29….-32°C. La plantele tinere, se recomanda protejarea acestora pe timpul iernii, cu frunze uscate.

Pyracantha coccinea ‘Orange Glow’ este un arbust cu temperament de lumina, acesta prefera locurile insorite, dar poate tolera si locurile semi-umbrite.

Pyracantha coccinea ‘Orange Glow’ suporta tunderea usoara primavara pentru modelarea formei, dar atentie, intrucat Pyracantha  infloreste si fructifica pe ramuri de 1 an (cresteri din anul precedent) se recomanda taierea moderata (doar scurtarea) ramurilor de 1 an, asfel incat sa ne bucuram din plin de florile si fructele decorative.

Atentie la taiere, utilizati manusi sau o foarfeca cu manere lungi intrucat planta are spini.

Plantarea la Pyracantha coccinea ‘Orange Glow’ se face in perioada de repaus vegetativ (toamna-primavara) daca solul nu este inghetat si in aer avem temperaturi de peste 5°C. Pyracantha se planteaza sub forma de plante cu balot (cu pamant pe radacini), la minimum 50 cm de garduri, ziduri si la o distanta de 0,5-3 m intre plante pe rand.

Inmultirea la Pyracantha coccinea ‘Orange Glow’ se realizeaza prin butasi lemnificati sau semilemnificati;  prin  altoire, primavara pe portaltoi de Gutui (Cydonia oblonga).

Daunatori:

Paduchele lanos, Acarieni, Afide, Paduche de San Jose.

Boli:

Focul bacterian, Rapanul (Venturia inaequalisf. sp. pyracanthae), Monilioza, Patarea bruna a frunzelor si fructelor (Diplocarpon maculatum sin. Diplocarpon soraueri, Entomosporium maculatum), Fainarea  (Podosphaera clandestina), etc.

Fig. 1 Pyracantha coccinea ‘Orange Glow’

Fig. 2 Pyracantha coccinea ‘Orange Glow’

Fig. 2 Pyracantha coccinea ‘Orange Glow’

Cultura Vișinului  este posibila daca se respecta tehnologia de cultura adaptata sistemului de cultura (extensiv „clasic”, intensiv), efectuandu-se la timp toate lucrarile necesare in vederea obținerii la timp a unor recolte bogate si de calitate. Plantatiile de visin clasice pot atinge vârste de pana la 30-35 ani, iar pentru cele intensive perioada de exploatare (varsta) este ceva mai redusa (20-25 ani).

Fructele „visinele” au ca si destinatie consumul in stare proaspăta, vișine confiate, vișine congelate sau in preparate ca: gem, dulceața, compot, băuturi răcoritoare, plăcinte, prăjituri, băuturi alcoolice (rachiu, visinata, etc.), etc.

Visinul (Prunus cerasus) a aparut prin hibridarea naturala intre Cires (Prunus avium) X Visinel (Prunus fructicosa). Se presupune ca hibridarea a avut loc in arealul cuprins intre  Iranul de Nord si Turkmenistan.

FACTORI ECOLOGICI LIMITATIVI PENTRU CULTIVAREA VIȘINULUI

Temperatura  –  visinul (Prunus cerasus) este o planta ce prefera temperaturi in perioada de vegetatie in intervalul 14-26 ºC. Temperatura minima absoluta in vegetatie este de 4ºC iar cea maxima absoluta de 30ºC. Cresterile tinere pot fi afectate de inghet la temperaturi < -4 ºC.

In perioada de repaus vegetativ (toamna tarziu-iarna-primavara devreme)  temperatura minima de la care mugurii de rod  (mugurii floriferi) pot fi afectați de ger in proportie ridicata variază intre -20 … -30 ºC in funcție de soi.

Ingheturile de revenire (temperaturi scazute care se inregistreaza dupa,  1-2 saptamani cu zile calduroase care au declansat intrarea in vegetatie / inflorirea / fructificarea si care se pot inregistra la sfarsitul iernii „in februarie” sau primavara martie-aprilie) din primavara pot afecteaza frecvent si grav fructificatia la visin, intrucat acasta infloreste (< -2ºC … -5 ºC, florile sunt afectate in procent foarte mare) si leaga fructe (<  -1,5 ºC, fructele legate sunt afectate si cad in procent foarte mare) timpuriu.

Lumina – visinul este o specie iubitoare de lumina (prefera locurile însorite), temperament de lumina. Visinul cultivat in locuri cu lumina deficitara (semiumbra, expozitie Nordica, densitate prea mare de plante – si acestea se umbresc intre ele), va avea: o crestere lenta, apare  frecvent fenomenul de degarnisire (ramurile care nu beneficiază de lumina se usuca), rodul se muta in partea superioara a coroanei, fructe de calitate redusa, productie mai scazuta, etc.

Pentru  a beneficia de lumina suficienta este important ca orientarea randurilor in plantatiile de visin sa se faca preferabil pe directiile: N-S; NE-SV; NV-SE.

La livezile de visin infiintate pe terenuri in panta se vor alege preferabil cele cu expozițiile: Sudica; Sud-Vestica; Sud-Estica.

Umiditatea (apa): plantatia de visin necesita in functie si de portaltoi de un optim situat intre 600-900 mm – precipitatii medii anuale (PMA) si un minim de 500 mm PMA, pentru plantatia de visin este deosebit de importanta distributia cat mai uniforma a precipitatiilor in perioadele/fenofazele critice.  Irigarea plantatiei de visin (livezilor de visin) este obligatorie, mai ales la sistemul de cultura intensiv, in zonele sau perioadele critice si secetoase din an (cand valorile scad sub minimul indicat sau verile sunt toride). Irigarea prin picurare se poate face ori de cate ori este nevoie si mai ales in momentele (fenofazele) critice (cresterea fructelor, diferentierea mugurilor de rod), intervalele lungi de seceta prelungita si in perioadele toride din vara (iunie, iulie), întrucât planta prefera solul reavăn, iar irigarea este necesara pentru a avea fructe din abundenta, de calitate superioara, dar si o buna diferențiere a mugurilor de rod pentru anul urmator. Excesul de umiditate in sol in perioada de parga – maturare a fructelor poate conduce rapid la craparea pielitei visinelor, scaderea continutului in substanta uscata si zaharuri.

Este important sa cunoaștem faptul ca o umiditate atmosferica relativa ridicata in perioada de parga si maturare a fructelor  va favoriza atacul putregaiurilor pe acestea.

Umiditatea excesiva din sol (baltirea-stagnarea apei) chiar pe perioade scurte afectează grav plantele de visin conducand la  uscarea prematura a pomilor.

Este de obligatoriu ca adâncimea pânzei de apa freatica la plantațiile de visin (livezile de visin) sa se situeze sub 1,5 m.

Solul:

Visinul este pretentios  fata de sol prefera solurile fertile, bine drenate, profunde si reavene; Visinul vegeteaza bine pe solurile mijlocii (lutoase) si usoare (luto-nisipoase, nisipoase). Visinul suporta greu solurile grele (argiloase) care alături de umiditatea excesiva din sol pot crea premizele uscarii premature la visin.

Visinul nu suporta solurile cu Carbonat de Calciu (CaCO₃)  de peste  9 % Carbonat de Calciu activ.

Reactia solului: visinul  prefera un pH slab acid (6-6,5), dar totuși suporta valori mai largi – un pH in intervalul:  moderat acid – slab alcalin (5,1-7,5);

Grindina – cultura de visin este frecvent afectata de grindina, motiv pentru care se recomanda obligatoriu instalarea de plase antigrindina, care pot si utile si la atacurile de de pasari (grauri, etc) care provoaca pagube mari si foarte mari.

CULTIVAREA  VISINULUI

Visinul (Prunus cerasus)  este un pom fructifer ce poate atinge inaltimea maxima de 3-7 metri cu un diametru al coroanei de 3-6 metri.

Soiurile de Visin / Visine

Soiurile de visin se impart dupa origine in:

♦ soiuri care provin din visin (Prunus cerasus) – au gustul specific acid-astringent;

♦ soiuri care provin din hibrizi de cires (Prunus avium) cu  visin (Prunus cerasus) – au gustul specific dulce – acidulat – sublim astringent.

Soiurile de visin cu maturare timpurie au fructe care vor ajunge la maturitate si vor fi recoltate in luna iunie: Crisana 2, Hibrid de Voluntari, Ilva, Jubileu de Erd, Kantor Janosi, Mocanesti 16, Pecoce de Eard, etc;

Soiurile de visin cu maturare / coacere mijlocie – tarzie au fructe „visine” care vor ajunge la maturitate si vor fi recoltate in intervalul 20 iunie – iulie: Dropia, Josika Gabor, Meteor, Nana, Oblacinska, Pitic, Ujfehertoi furtos, Vrancean, etc.

INFIINTAREA LIVEZILOR – PLANTATIILOR DE VISIN

Livezile-plantatiile de visin se infiinteaza in zonele de campie si deal (pe versantii cu expozitie Sudica; Sud-Vestica; Sud-Estica si pante <14%), pe terenuri cu continut redus de carbonati (CaCO₃) si in zone cu precipitatii medii anuale de > 600 mm (plantatiile clasice neirigate).

Pregatirea terenului pentru plantarea visinului consta in:

Desfundatul terenului (afanarea adanca) se recomanda doar pe solurile profunde si care nu prezinta Carbonati de Calciu – CaCO₃ peste 9 %.  Prin desfundarea terenului exista riscul de aducere a carbonatilor din profunzime  la suprafata solului (in zona radacinilor), iar asta va vace mai mult rau decat bine.  Desfundatul se efectueaza la o adancime de cca. 50 cm in perioada de vara (cu 3-4 luni inainte de plantare). Pe terenurile in panta lucrarea de desfundat se va efectua pe directia curbelor de nivel. Lucrarea de desfundat este urmata  de lucrarea de nivelarea de suprafață.

Scarificarea terenului inlocuieste lucrarea de  desfundat si nu are dezavantajul de aduce Carbonatii de Calciu din profunzime la suprafata, aceasta se efectueaza in vara. Se practica scarificarea in cruce (in doua directii) la o adancime de 50 cm se poate face vara. Lucrarea de scarificare va fi urmata de mobilizarea adanca a solului  (aratura adanca) care se face  toamna, printr-o aratura la 30 cm, sau sapat la cazma urmata de nivelarea de suprafata.

Lucrarea de nivelare de suprafata a terenului se face cu ajutorul cultivatorului, combinatoarelor, grapei cu disc, grapei cu colti, etc. In gradini maruntim si nivelam cu ajutorul frezei sau motocultorului (motosapei) echipate cu freza sau unelte manuale (sapa si grebla).

Fertilizarea de baza (inainte de desfundat sau dupa caz aratura adanca) se poate face cu ingrasaminte organice (gunoi de grajd 30 t/ha) si  ingrasaminte chimice: 60 kg/ha fosfor (P), 60 kg/ha potasiu (K).

Pichetarea terenului se poate face in functie de necesitati in: patrat, dreptunghi, triunghi echilateral, chincons (pe terenurile in panta > 5,7 grade, randurile se dispun pe directia curbelor de nivel).

Instalarea sistemului de sustinere este necesara si se face pentru sistemele de cultura intensive si superintensive, pentru anumite forme de coroana, portaltoi (cei cu înrădăcinare superficiala). Lucrarea se va efectua in primavara anului I sau II.

Polenizarea livezilor de visin este entomofila (se face cu ajutorul albinelor-cel mai important polenizator in număr de 4-6 stupi/ha, bondarilor, etc.). Deosebit de importanta pentru polenizarea visinului este vremea in perioada/zilele  infloritului la visin / cires, intrucat albinele zboara si polenizeaza optim la temperaturi > 17°C in zile fara vant si precipitatii.

Alegerea soiurilor in cadrul plantatiilor de visin – este deosebit de importanta intrucat majoritatea soiurilor de visin sunt autosterile (polenul propriu este steril pentru respectivul soi, dar soiuri diferite autosterile se pot poleniza intre ele) si necesita polenizator (un alt soi autosteril-compatibil „bun polenizator”  sau un soi autofertil).

Soiuri autofertile  de visin – polenizarea se poate face si cu propriul polen; acestea  pot poleniza alte soiuri. Si pentru acestea este totuși recomandata polenizarea încrucișata cu soiuri compatibile.

Soiuri partial autofertile de visin – la acestea polenizarea se poate face cu propriul polen, dar procentul de legare a fructelor este redus. Si pentru aceste soiuri este recomandata polenizarea încrucișata cu soiuri compatibile.

Se intalneste si situatia soiurilor intersterile: soiuri diferite care nu se pot poleniza intre ele, iar acest lucru trebuie evitat documentându-ne in prealabil privitor la soiurile compatibile-bune polenizatoare (intre ele).

Polenizarea la visin se face cu soiurile polenizatoare  recomandate (pentru fiecare soi in parte) ca fiind compatibile-bune polenizatoare: soiuri din categoria celor autofertile  sau un alt soi autosteril – compatibil care au perioada de înflorire similara.

Soiurile bune polenizatoare (autofertile, autosterile-compatibile) intr-o parcela se vor planta in randuri alternative (sau după diferite alte scheme) minim 3-4 soiuri (bune polenizatoare intre ele). Intercalarea polenizatorului / soiurilor intr-o parcela  (soi autofertil, soiuri autosterile bune polenizatoare, soiuri partial autofertile, soiuri cu aceiasi perioada de inflorire) se va face astfel incat distanta dintre acestea (soiurile autosterile  – care se polenizeaza intre ele, soiuri autofertile) sa nu depaseasca 20 m.

Soiurile de vișin pot si polenizate si de către soiuri de cires compatibile, acest lucru este important atât pentru cultivarea vișinului in grădinile populației cat si pentru livezile de vișini.

Infiintarea plantatiilor de visin  face utilizand plante (material saditor) certificate ca sunt libere de agenti patogeni (virusi, bacterii, ciuperci, fitoplasme), obtinute in pepiniere autorizate care garanteaza autenticitatea (soiului si portaltoiului) si calitatea; adaptate conditiilor pedo-climatice din zona in care dorim sa infiintam plantatia.

Plantarea pomilor de visin se face in toamna (dupa aparitia primelor brume si  caderea totala a frunzelor, perioada optima recomandata), dar poate sa aiba loc si primavara (martie).

Plantarea  pe teren desfundat  si soluri grele (argiloase) se face  in gropi de 70 cm latime x 70 cm  lungime x 60 cm adancime, iar pe solurile mijlocii (lutoase) si usoare (nisipoase) se vor utiliza gropi pentru plantare de 40 cm latime x 40 cm lungime  x 30 cm adancime.

Plantarea pe celelalte terenuri (scarificat, doar arat adanc, nearat, teren nedesfundat) si soluri grele (argiloase) se face  la 80 cm latime x 80 cm  lungime x 70 cm adancime , iar pe solurile mijlocii (lutoase) si usoare (nisipoase) se vor utiliza gropi pentru plantare de 40 cm latime x 40 cm lungime  x 40 cm adancime. Gropile pot avea forma patrata (forma optima pentru radacini) sau circulara  si pot si sapate manual (la cazma)  sau mecanizat. Dimensiunile la care este sapata droapa vor fi corelate si cu vigoarea portaltoiului, intrucat adancimea sistemului radicular difera.

Sisteme de cultura la Visin

Sistemul extensiv „clasic” (livezi clasice de visin) – pentru acest sistem se utilizeaza distante mari de plantare, acest sistem se aplica la soiuri si portaltoi care imprima vigoare mare.  Plantarea visinului se face la distanta de 5 m intre randuri si 3,5-4 m intre pomi pe rand.  In functie de distanta intre randuri si cea dintre plante pe rand sunt necesare cca. 572 plante / ha (pentru o distanta de 5 m intre randuri si 3,5 m  intre plante pe rand).

Sistemul intensiv  (livezi intensive de visin) – pentru acest sistem se utilizeaza distante medii de plantare: acest sistem se aplica la soiuri si portaltoi care imprima vigoare mijlocie (fara sistem de sustinere) sau  mica (poate fi necesar sistem de sustinere).  Plantarea visinului se face la distanta de 3,5-4  m intre randuri si  2 – 3 m intre pomi pe rand.  In functie de distanta intre randuri si cea dintre plante pe rand sunt necesare cca. 1250 plante / ha (pentru o distanta de 4 m intre randuri si 2 m  intre plante pe rand).

LUCRARI DE INGRIJIRE IN LIVEZILE DE VISIN

Completarea golurilor este necesara, intrucat din diverse motive unele plante nu s-au prins si au pierit. Lucrarea se face toamna târziu.

Lucrari ale solului:

In plantatiile de visin solul poate fi menținut la alegere in functiie de cultura si conditiile pedo-climatice intr-unul din sistemele:

• la nivel de de ogor negru (solul este mentinut in permanenta lucrat ‘afanat’ si fara buruieni, acest sistem se aplica obligatoriu in anul 1 si 2 in livezile de visin). Toamna inainte de intrarea in repaus vegetativ (cu 2 saptamani inainte de ingalbenirea totala a frunzelor), pe intervalul dintre randuri se va afectua o aratura la mica adancime (12 cm).  In sezonul de vegetatie (mai-august)  pe intervalul dintre randuri se vor efectua numeroase prasile mecanizate (prasile cu freza, cultivator, discuit, etc.).  Pentru a putea afana solul si combate buruienile  pe rand, se fac numeroase prasile manuale (cu sapa) la 5 cm adancime. Începând din anul 4 in livezile conduse pe forme de coroana cu trunchi (de 50 cm)  se pot face pe rand  prasile mecanizate  (la 5 cm adancime) utilizând echipamente moderne cu palpator.
• cu spatiul dintre randuri inierbat in benzi (inierbarea se poate face din anul 3 de la infiintarea plantatiei de visin), iar pe parcursul sezonului de vegetatie vom efectua cositul periodic. Linia randului va fi mentinuta libera de buruieni pe o latine de 1-1,5 m, astfel pentru zona de pe linia randului se poate proceda la:   erbicidare  cu erbicide specifice (omologate) sau afanarea superficiala la 5 cm adancime (mentinerea solului lucrat “ogor negru”, daca este posibil se vor utiliza echipamente moderne cu palpator); etc.

Taierea la Visin

In functie de sistemul de cultura ales (clasic, intensiv, gradinile populatiei – gospodarie) se va alege după plantare si tipul / forma de coroana (tipul arhitectonic de taiere).

Taierile de formare a coroanei pomilor se efectueaza in verde (taieri in verde la visin)  si   in uscat (taierea in  uscat la visin se efectueaza in perioada de repaus vegetativ, momentul optim fiind in primavara si este reprezentat de fenofaza “dezmugurire”  – inceput de umflare a mugurilor”).

Rolul taierilor de formare a coroanei pomilor “visinilor” este acela de a realiza cat mai repede (intr-un timp cat mai scurt)  forma arhitectonica de coroana aleasa, de a stimula si grăbi intrarea pomilor pe rod, de a asigura  formarea de coroane aerisite si luminate (scade astfel presiunea  atacului de boli, daunatori si previne degarnisirea) si echilibrate, etc.

Tipuri – forme de coroane la visin

Tipul / Forma arhitectonica de coroana la visin va fi aleasa cu grija in functie de: vigoarea / tipul portaltoiului, sistemul de cultura, tipul ramurilor de rod predominante (majoritare si specific soliului), reliefului, zonei de cultura, etc.

Forme/tipuri  de coroane pentru sistemul extensiv „clasic”: Piramida Etajata (Piramida Franceza), Piramida Mixta, Vas Inatarziat „Piramida Intrerupta”, Vas ameliorat, etc.;

Forme/tipuri  de coroane pentru sistemul intensiv: Palmeta Etajata Cu Brate Oblice, Tufa, Tufa Vas, drapel Marchand, Cordon vertical, etc.;

Taiera de fructificare / productie la visin este adaptata: tipurilor-formelor de coroana, tipului de ramuri / formatiuni de rod de baza   predominant si specific fiecarui soi (buchet “buchete de mai”; ramuri plete; buchete si ramuri plete ), varstei plantatiei de visin, etc.

Visinul formeaza lastari anticipati, care vor devenii ramuri de rod.

Irigarea la visin  este importanta si obligatorie la plantatiile de visin intensive in perioadele toride de vara, sau in cele  secetoase in special cand nu se atinge pragul minim de precipitatii distribuit pe perioadele / fenofazele critice (inflorite, cresterea fructelor, diferentierea mugurilor de rod). Irigarea se face utilizând preferabil un sistem de irigare prin picurare (1-2 linii de picurare amplasate aerian la 40-50 cm inaltime, pentru a putea efectua si lucrarile solului). Norma de udat se stabileste in functie de:  deficitul de precipitatii/apa in sol, fenofaza si faptul ca solul trebuie sa fie suficient aprovizionat cu apa/umectat pana la adancimea la care sunt repartizate majoritatea radacinilor, astfel pentru: portaltoi vigurosi (50 cm);  portaltoi de vigoare medie –mica (20-30 cm). In general cantitatea de apa variază intre 15-30 l apa / pom / udare (in functie de vigoarea pomilor).

Odata cu irigarea prin picurare, se poate face la nevoie si fertilizarea faziala  prin  administrarea de ingrășăminte hidrosolubile.

Atentie !!! Excesul de umiditate in sol in perioada de parga – maturare a fructelor poate conduce rapid la craparea pielitei visinelor si scaderea continutului in substanta uscata si zaharuri (fructele nu au gust). Umiditatea excesiva din sol (baltirea-stagnarea apei) chiar pe perioade scurte afectează grav plantele de visin conducand la  uscarea prematura a pomilor.

Fertilizarea anuala  la plantația de visin

Fertilizarea de baza  anuala efectuata in fenofaza de dezmugurit cu: azotat de calciu (aplicat granulat sau prin fertirigare – ‘fertigare’).

Fertilizarea faziala se poate face prin fertirigare – ‘fertigare’ utilizand ingrasaminte de inalta calitate pe baza de: azotat de calciu  in fenofazele (buton alb, caderea  petalelor); NPK + microelemente, etc;

Se pot face si numeroase  fertilizari foliare, pentru a completa necesarul de macro si microelemente nutritive necesar pomilor de visin si combaterea/prevenirea carentelor/clorozelor.

Fertilizarea se poate face utilizand tehnologii si produse de la: YARA.

Atentie !!!   Fertilizarea trebuie sa se faca dupa un program / tehnologie de fertilizare adaptat si in concordanta cu  rezerva de elemente nutritive din sol, determinate in urma analizelor agrochimice de laborator. Programele tehnologice de fertilizare se intocmesc pe fenofaze si cuprind: fertilizarea de baza anuala, fertilizarea faziala si fertilizarea foliara.

“Intotdeauna cititi si utilizati produsul fertilizantul (ingrasamantul) conform recomandarilor  de pe eticheta”

Recoltarea Visinelor

Livezile de visin intra pe rod in functie de soi, forma de conducere, portaltoi, sistem de cultivare in anul 2-3 de la plantare si produce economic din anul 5 de la plantare. Productia de visine la hectar variaza intre 13.000 – 21.000 kg / ha, in functie de sistemul de cultura aplicat.

Visinele sunt fructe care nu isi continua maturarea/coacerea după recoltare (fructe neclimacterice). Recoltarea visinelor se face la maturitate deplina, din 1-2 treceri (visinele se coc esalonat pe pom) atunci cand au atins caracteristicile specifice soiului (culoare pielita, marime, greutate fruct, gust, etc.).

Visinele sunt utilizate pentru: consum in stare proaspăta, vișine confiate, vișine congelate sau in preparate ca: gem, dulceața, compot, băuturi răcoritoare, plăcinte, prăjituri, băuturi alcoolice (rachiu, visinata, etc.), etc.

Combaterea bolilor si dăunătorilor la vișin

Tratamentele in sezonul  de vegetatie (in verde) pentru combaterea bolilor si daunatorilor  in plantatiile de Visin sunt numeroase si sunt adaptate fenofazelor (stadii de crestere, dezvoltare & fructificare) in care se gaseste pomul. Pentru detalii suplimentare cititi articolul … Tratamente la Visin.

Tratamente Boli, Daunatori, Fertilizare Foliara: PACHET AGRII PACK POMI FRUCTIFERI R

“Intotdeauna cititi si utilizati  insecticide, fungicide, fertilizanti, biostimulatori, etc.  conform recomandarilor  de pe eticheta”

Bolile visinului & visinelor: Monilioza (Monilinia laxa);  Monilioza fructelor (Monilinia fructicola);  Mumificarea fructelor (Monilinia fructigena); Ciuruirea micotica a frunzelor (Stigmina carpophila sin. Corineum beijeinkii); Ciuruirea bacteriana a frunzelor (Xanthomonas campestris pv. pruni; Pseudomonas syringae pv. morsprunorum; Xanthomonas arboricola pv. Pruni); Cancer bacterian (Agrobacterium tumefaciens); Antracnoza – Patarea purpurie (Blumeriella jaapii sin. Coccomyces hiemalis); Fumagina (Capnodium salicinum); Patarea cafenie (Venturia cerasi); Rasucirea frunzelor (Apiognomonia erythrostoma); Boala frunzelor de argint „Silver leaf” (Chondrostereum purpureum),  etc. Pentru detalii suplimentare cititi articolul … Bolile Visinului.

Daunatorii visinului & visinelor: Musca – Viermele cireselor – visinelor (Rhagoletis cerasi); Afide – Paduchele negru al ciresului (Myzus cerasi sin. Aphis cerasi); Molia vargata a piersicului (Anarsia lineatella); Molia-Viermele-Omida pielitei fructelor (Adoxophyes orana); Viermele prunului (Cydia funebrana); Molia orientala a fructelor – viermele caiselor (Cydia molesta sin. Grapholita molesta); Omida paroasa a stejarului (Lymantria dispar); Cariul scoartei (Scolytus rugulosus); Fluturele cu varful abdomenului auriu (Euproctis chrysorrhoea); Omida paroasa a dudului (Hyphantria cunea); Paduchele din San José (Quadraspidiotus perniciosus); Viespea neagra a ciresului (Caliroa cerasi); Molia florilor de cires (Argyresthia pruniella); Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae), Carabusul de mai – viermii albi (Melolontha melolontha); Gargarita mugurilor (Sciaphobus squalidus); etc.  Pentru detalii suplimentare cititi articolul … Daunatorii Visinului.

“Intotdeauna cititi si utilizati produsul (pesticidul, fertilizantul) conform recomandarilor  de pe eticheta”

Cultura Gutuiului este posibila pornind de la litoralul Marii Negre, câmpie, si pana in zonele de deal. Înființarea si întreținerea unei plantații de gutui este posibila daca se respecta tehnologia de cultura, efectuandu-se la timp toate lucrările necesare in vederea obținerii la timp a unor recolte bogate si de calitate. Plantațiile de gutui daca sunt bine îngrijite pot atinge vârste de exploatare economica de pana la 25-30 ani.

Gutuile au ca destinație: prepararea de dulceața, compot, peltea, marmelada, sucuri, prăjituri, sosuri, murături; băuturi alcoolice (distilate, etc), consumul fructelor in stare proaspăta; etc.

Gutuiul (Cydonia oblonga) se presupune ca isi are originea in Persia (Iran, Irak), Caucaz, Turkistan. Gutuiul a fost cunoscut si luat in cultura inca din antichitate de catre greci (se regaseste mentionat in inscrisurile lui Homer) si romani, care il denumeau ‚marul de aur’ si il apreciau pentru fructele parfumate si florile mari si colorate in roz.

FACTORI ECOLOGICI LIMITATIVI PENTRU CULTIVAREA GUTUIULUI

Temperatura  (caldura) –  gutuiul (Cydonia oblonga) este o planta ce prefera temperaturi in perioada de vegetatie in intervalul 10-30 ºC. Temperatura minima absoluta in vegetatie este de 7ºC iar cea maxima absoluta de 35ºC. Cresterile vegetative (lastari si frunze) tinere pot fi afectate de inghet la temperaturi < -1 ºC.

In perioada de repaus vegetativ (toamna tarziu – iarna – primavara devreme)  temperatura minima de la care mugurii de rod micști   pot fi afectați de ger este situata < -16 … -25 ºC (temperatura diferă in funcție de sensibilitățile fiecărui soi).

Ingheturile de revenire (temperaturi scazute care se inregistreaza dupa,  1-2 saptamani cu zile calduroase care au declansat intrarea in vegetatie / inflorirea / fructificarea si care se pot inregistra primavara) din primavara pot afecta rar gutuiul, totusi   florile sunt afectate de temperaturi sub  -1,5 ºC florile sunt afectate in procent foarte mare iar  fructele  legate  sunt afectate de temperaturi sub  -1,6…-2 ºC.

Lumina – gutuiul este o specie iubitoare de lumina (prefera locurile însorite), temperament de lumina.

La plantele de gutui care nu beneficiaza de suficianta lumina se poate intampla ca: diferențierea mugurilor de rod micsti sa fie deficitara; apare fenomenul de degarnisire a coroanei (ramurile care nu beneficiaza de suficienta lumina se usuca), scade longevitatea plantatiei, etc.

Pentru  a beneficia de lumina suficienta este important ca orientarea randurilor in plantatiile de gutui sa se faca preferabil pe directiile: N-S; NE-SV; NV-SE.

La livezile de gutui infiintate pe terenuri in panta se vor alege preferabil cele cu expozițiile: Sudica; Sud-Vestica; Sud-Estica.

Umiditatea (apa): plantația de gutui necesita un optim situat intre 700 – 900 mm  precipitatii medii anuale (PMA) si un minim de 500 mm PMA, pentru plantatia de gutui este deosebit de importanta distributia cat mai uniforma a precipitatiilor (in perioada de vegetatie) si prezenta precipitatiilor in perioadele / fenofazele critice.  Irigarea plantatiei de gutui se impune in zonele cu precipitatii reduse sau perioadele / fenofazele critice suprapuse pe intervale secetoase din an (cand valorile scad sub minimul indicat sau verile sunt toride) si la sistemele de cultura intensiva. Irigarea prin picurare se va face moderat si face ori de cate ori este necesar, mai ales in momentele / fenofazele  critice.

Precipitatiile in exces (ploile) in perioada sezonului de vegetație si o umiditate atmosferica ridicata conduc frecvent la aparitia de boli grave la gutui (focul bacterian la gutui, putregaiuri, etc.).

Umiditatatea atmosferica relativa (umiditatea din aer) pentru gutui se incadreaza in parametri optimi la cca. 75 %. Seceta excesiva si prelungita poate conduce la: o diferentiere redusa a mugurilor de rod micsti pentru anul urmator, fructe mici (sub potentialul soiului si de slaba calitate), etc.

Este obligatoriu ca adâncimea pânzei de apa freatica la plantațiile de gutui (livezile de gutui) sa se situeze sub 1,5 m.

Solul:

Gutuiul este relativ pretentios  fata de sol prefera solurile fertile, bine drenate (permeabile pentru aer si apa), profunde si reavene; Gutuiul vegeteaza bine (prefera) pe solurile solurile mijlocii  (lutoase, luto-argiloase), dar si grele (argiloase).

Gutuiul nu suporta in general valori de peste  8 % Carbonat de Calciu activ. Depășirea valorilor de toleranta in privința Carbonatului de Calciu activ  va conduce la cloroze.

Reactia solului: parul  prefera un pH slab acid  (6 -6,5), dar totuși suporta valori mai largi – un pH in intervalul:  moderat acid- neutru  (5,5-7).

CULTIVAREA  GUTUIULUI

Gutuiul (Cydonia oblonga)   este un pom fructifer de tip arbustoid (formeaza natural o tufa), ce poate atinge inaltimea maxima de 4 – 6 metri cu un diametru al coroanei de 3 – 4,5 metri.

Gutuiul intra pe rod încă din anul 2-3 de la plantare: in funcție de sistemul de cultura, soi, etc.

Soiurile de gutui (Cydonia oblonga)

Soiurile de gutui se impart dupa perioada de recoltare a fructelor si coacere astfel:  soiuri timpurii (1-15 septembrie), soiuri mijlocii (15 septembrie-15 octombrie), soiuri tarzii (15 octombrie – inceput de noiembrie).

Dintre soiurile de gutui cele mai cultivate in Romania sunt: Aurii, Moldovenesti, Aromate, de Husi, de Constantinopol, de Portugalia, de Leskovatz, etc.

INFIINTAREA LIVEZILOR – PLANTATIILOR DE GUTUI

Livezile – plantatiile de gutui se infiinteaza pe versantii cu expozitie Sudica, Sud-Vestica, Sud-Estica;  pe terenuri cu continut redus (< 8 %) de carbonati (CaCO₃) si in zone cu precipitatii medii anuale de > 500 mm (altfel se impune obligatoriu irigarea).

Pregatirea terenului pentru plantarea gutuiului consta in:

Desfundatul terenului (afanarea adanca) se poate face doar pe solurile profunde si care nu prezinta Carbonati de Calciu – CaCO₃ peste 8  %. Prin lucrarea de desfundare exista riscul de aducere a carbonatilor din profunzime la suprafata solului (la nivelul radacinilor) iar in final, excesul de Carbonati poate face mai mult rau decat bine. Lucrarea de desfundat se va efectua  la o adancime de cca. 60 cm in perioada de vara (cu 3-4 luni inainte de plantare). Pe terenurile in panta (> 10%) lucrarea de desfundat se va efectua pe directia curbelor de nivel. Lucrarea de desfundat este urmata  de lucrarea de nivelarea de suprafață.

Scarificarea terenului inlocuieste lucrarea de  desfundat si nu are dezavantajul de a aduce Carbonații de Calciu din profunzime la suprafața, aceasta se efectueaza in vara. Se practica scarificarea in cruce (in doua directii) la o adancime de 60 cm. Lucrarea de scarificare va fi urmata de mobilizarea adanca a solului  (aratura adanca) care se face  toamna, printr-o aratura la 35 cm, sau sapat la cazma urmata de nivelarea de suprafata.

Lucrarea de nivelare de suprafata a terenului se face cu ajutorul cultivatorului, combinatoarelor, grapei cu disc, grapei cu colti, etc. In gradini maruntim si nivelam cu ajutorul frezei sau motocultorului (motosapei) echipate cu freza sau unelte manuale (sapa si grebla).

Fertilizarea de baza (inainte de desfundat sau dupa caz aratura adanca) se poate face cu ingrasaminte organice (gunoi de grajd 20 t/ha) si  ingrasaminte chimice / minerale: 60  kg/ha fosfor (P), 50 kg/ha potasiu (K).

Pichetarea terenului se poate face in functie de necesitati in: patrat, dreptunghi, triunghi echilateral, chincons (pe terenurile in panta > 5,7 grade, randurile se dispun pe directia curbelor de nivel).

Polenizarea livezilor de gutui este făcută de către insecte „entomofila” si se face cu ajutorul:  albinelor (sunt necesari 4 stupi „familii de albine”/ha), bondarilor, etc.

Soiurile de gutui sunt  autofertile (polenizarea se poate face si cu propriul polen). Chiar daca soiurile sunt autofertile si la acestea este recomandata polenizarea încrucișata pentru a creste procentul de legare a fructelor dar si calitatea acestora. In general este recomandata plantarea a minim doua soiuri într-o parcela;

Distanta pentru polenizare intre soiuri (polenizare incrucisata) intr-o parcela  pentru a putea fi posibila polenizarea in conditii optime, nu trebuie sa depaseasca 50 m.

Infiintarea plantatiilor de gutui se  face utilizând plante (material săditor) certificate ca sunt libere de agenti patogeni (virusi, bacterii, ciuperci, fitoplasme), obtinute in pepiniere autorizate care garanteaza autenticitatea (soiului si portaltoiului) si calitatea; adaptate conditiilor pedo-climatice din zona in care dorim sa înființam plantația.

Plantarea pomilor de gutui  se face preferabil in toamna (dupa aparitia primelor brume si  caderea totala a frunzelor; perioada optima recomandata întrucât pomii plantați in toamna au procent mai ridicat de prindere comparativ cu cei plantați in primăvară), sau in primavara devreme  (martie).

Plantarea  pe teren desfundat  si soluri grele (argiloase) se face  in gropi de 70 cm latime x 70 cm  lungime x 70 cm adancime, iar pe solurile mijlocii (lutoase) se vor utiliza gropi pentru plantare de 40 cm latime x 40 cm lungime  x 40 cm adâncime.

Plantarea pe celelalte terenuri (scarificat, doar arat adanc, nearat, teren nedesfundat) si soluri grele (argiloase) se face  la 80 cm lățime x 80 cm  lungime x 70 cm adâncime, iar pe solurile mijlocii (lutoase) se vor utiliza gropi pentru plantare de 70 cm latime x 70 cm lungime  x 60 cm adancime. Gropile pot avea forma patrata (forma ideala pentru radacini) sau circulara si pot si sapate manual (la cazma)  sau mecanizat.

Sisteme de cultura la Gutui

Sistemul extensiv „clasic” (livezi clasice de gutui) – pentru acest sistem se utilizeaza soiuri de vigoare mare si distante mai mari de plantare.  Plantarea gutuiului in sistem „clasic”  se face la distanta de 5  m intre randuri si 3 – 4 m intre pomi pe rand.  In functie de distanta intre randuri si cea dintre plante pe rand sunt necesare cca. 500 plante / ha (pentru o distanta de 5 m intre randuri si 4 m  intre plante pe rand).

Sistemul intensiv  (livezi intensive de gutui) – pentru acest sistem se utilizeaza soiuri de vigoare medie si distante mai mici / medii de plantare.  Plantarea gutuiului se face la distanta de 3-4 m intre randuri si 2-2,5 m intre pomi pe rand.  In functie de distanta intre randuri si cea dintre plante pe rand sunt necesare cca. 1000 plante / ha (pentru o distanta de 4 m intre randuri si 2,5 m  intre plante pe rand).

LUCRARI DE INGRIJIRE IN LIVEZILE DE GUTUI

Completarea golurilor este necesara, întrucât din diverse motive unele plante nu s-au prins si au pierit. Lucrarea se face toamna târziu (an I) sau primavara devreme (an II).

Lucrări ale solului:

In plantațiile / livezile de gutui solul poate fi menținut la alegere in funcție de cultura si condițiile pedo-climatice intr-unul din sistemele:

• la nivel de de ogor negru (solul este mentinut in permanenta lucrat ‘afanat’ si fara buruieni, acest sistem se aplica obligatoriu in anul 1 si 2 in livezile de gutui). Toamna inainte de intrarea in repaus vegetativ (cu 3-4 saptamani inainte de caderea frunzelor), pe intervalul dintre randuri se va afectua o aratura la mica adancime (10-15 cm).  In sezonul de vegetatie (mai-august)  pe intervalul dintre randuri se vor efectua numeroase prasile mecanizate (prasile cu freza, cultivator, discuit, etc.).  Pentru a putea afana solul si combate buruienile  pe rand, se fac numeroase prasile manuale (cu sapa) la 5-8 cm adancime. Începând din anul 4 in livezile conduse pe forme de coroana cu trunchi (de 50 cm)  se pot face pe rand  prasile mecanizate  (la 5-8 cm adancime) utilizând echipamente moderne cu palpator.
• cu spatiul dintre randuri inierbat in benzi (înierbarea se poate face din anul al 3-lea de la infiintarea plantatiei de gutui). Pe parcursul sezonului de vegetatie vom efectua cositul periodic  iar totodata  va proceda si la  mentinerea – libera de buruieni  prin erbicidare a zonei le-a lungul randurilor (0,7 m stanga si 0,7 m dreapta). O alta varianta de-a lungul randului de pomi ar fi mentinerea solului lucrata, astfel  incepând din anul 4 in livezile conduse pe forme de coroana cu trunchi (de 50 cm) se pot face pe rand  prasile mecanizate  (la 5-8 cm adancime) utilizând echipamente moderne cu palpator.

Taierea la Gutui

In funcție de sistemul de cultura ales (clasic, intensiv, gradinile populatiei – gospodarie) se va alege după plantare si tipul / forma de coroana (forma arhitectonica de taiere la gutui).

Taierile de formare a coroanei pomilor se efectueaza in uscat (taierea in  uscat la gutui se efectuează in perioada de repaus vegetativ, momentul optim fiind in primavara devreme) si  in verde: ciupit (indepartarea varfului erbaceu al lastarului), scurtare lastari (indepartarea varfului semilemnificat al lastarului), plivit lastari (eliminat lastari erbacei care nu sunt necesari).

Rolul taierilor de formare a coroanei pomilor “gutuilor” este acela de a realiza cat mai repede, in funcție de sistemul de cultura o plantație intrata pe rod economic. Plantațiile de gutui pot intra pe rod cel mai devreme din anul 2-3 de la plantare  si pot produce economic din anul 5 de la plantare (plantatiile intensive), si din anul  6-7 de la plantare (plantatiile clasice).  Forma arhitectonica de coroana aleasa si obtinuta prin taieri (in uscat si in verde) odată realizata, va stimula si grăbi intrarea pomilor economica pe rod, va asigura  formarea de coroane aerisite, luminate (scade astfel presiunea  atacului de boli si daunatori, asigura o buna diferentiere a mugurilor de rod, etc.), echilibrate, etc.

Tipuri – forme de coroane la gutui

Tipul / Forma arhitectonica de coroana la gutui va fi aleasa cu grija in funcție de:  vigoarea soiului, sistemul de cultura, etc.

Forme/tipuri  de coroane pentru sistemul extensiv „clasic”: Piramida mixta întrerupta , etc.;

Forme/tipuri  de coroane pentru sistemul intensiv: Tufa vas, Vas, Tufa, Palmeta liber aplatizata, etc.;

Tăierea de fructificare / producție la gutui este adaptata: normării numărului optim de ramuri de rod (ramura lunga, măciulia, coarne de melc)  prezente pe pom; pentru a norma producția de fructe; pentru a menține coroanele aerisite si luminate;  etc. Se vor realiza tăieri de fructificare in uscat „repaus vegetativ total” (perioada optima pentru taiere la gutui este după 1 martie si pana la BBCH 01 Dezmugurire „momentul umflării mugurilor”).

Irigarea la gutui  este obligatorie in intervalele de seceta prelungita din sezonul de vegetație (când valorile scad sub optimul indicat sau verile sunt toride), in momentele  critice: inainte de dezmugurire, inainte de inflorit, dupa inflorit, creștere fructe, diferențiere muguri de rod, etc.

Irigarea se face utilizând preferabil un sistem de irigare prin picurare (1-2 linii de picurare). Norma de udat se stabilește in funcție de:  tipul de sol; deficitul de precipitații / apa in sol; fenofaza si faptul ca solul trebuie sa fie suficient aprovizionat cu apa / umectat pana la adancimea la care sunt repartizate majoritatea radacinilor (aceasta variaza in functie de portaltoi, 30 – 50 cm). In general cantitatea de apa variază intre 15 – 40 l apa / pom / udare.

Odata cu irigarea prin picurare, se poate face la nevoie si fertilizarea faziala  prin  administrarea de îngrășăminte hidrosolubile.

Fertilizarea anuala  la plantația de gutui pe rod

Fertilizarea de baza  anuala efectuata in fenofaza de BBCH 53-54 (dezmugurit) cu: ingrasaminte complexe NPK  cu eliberare lenta (produs  granulat, aplicat in benzi pe rand).

Fertilizarea faziala  prin fertirigare – ‘fertigare’ utilizand ingrasaminte de inalta calitate;

Se pot face si numeroase  fertilizari foliare, pentru a completa necesarul de macro si microelemente nutritive necesar pomilor de gutui si combaterea / prevenirea carentelor / clorozelor.

Fertilizarea se poate face utilizând tehnologii si produse de la: YARA.

Atentie !!!   Fertilizarea trebuie sa se faca dupa un program / tehnologie de fertilizare adaptat si in concordanta cu  rezerva de elemente nutritive din sol, determinate in urma analizelor agrochimice de laborator. Programele tehnologice de fertilizare se întocmesc pe fenofaze si cuprind: fertilizarea de baza anuala, fertilizarea faziala si fertilizarea foliara.

“Intotdeauna cititi si utilizati produsul fertilizantul (ingrasamantul) conform recomandarilor  de pe eticheta”

Recoltarea Gutuilor

Livezile de gutui intra pe rod in anul 3 de la plantare (livezile intensive). Productia de gutui la hectar variază intre 20-50 t/ha in funcție de sistemul de cultura si agrotehnica aplicata.

Recoltarea fructelor de gutui se face atunci cand acestea au atins proprietatile specifice soiului (culoarea pielitei, aroma, puful de pe fructe a cazut sau se sterge cu usurinta) chiar si in luna noiembrie (gutuile suporta temperaturile apropiate inghetului).

Pulpa gutuilor are o suculenta redusa, este usor inecacioasa, este tare si prezinta sclereide (aglomerări de celule lignificate prezente in jurul cavitații seminale ‘ovarului’ si in toata masa pulpei fructului). La soiurile de gutui perioada de pastrare pentru soiurile de gutui tarzii este de cateva luni in condiții de depozitare normale (beciuri, pivnite, etc.).

Gutuile se utilizează la: prepararea de dulceața, compot, peltea, marmelada, sucuri, prăjituri, sosuri, murături; băuturi alcoolice (distilate, cidru, lichior, etc), obținerea de fructe deshidratate, consumul fructelor in stare proaspăta; etc.

Combaterea bolilor si daunatorilor la gutui

Tratamentele in sezonul  de vegetatie (in verde) pentru combaterea bolilor si daunatorilor  in plantatiile de Gutui sunt numeroase si sunt adaptate fenofazelor (stadii de crestere, dezvoltare & fructificare) in care se gaseste pomul. Pentru detalii suplimentare cititi … Tratamente la Gutui.

Tratamente Boli, Daunatori, Fertilizare Foliara: PACHET AGRII PACK POMI FRUCTIFERI R

“Intotdeauna cititi si utilizati  insecticide, fungicide, fertilizanti, biostimulatori, etc.  conform recomandarilor  de pe eticheta”

Bolile gutuiului: Focul bacterian la gutui (Erwinia amylovora); Patarea bruna a frunzelor si fructelor (Diplocarpon maculatum); Mumificarea fructelor (Monilinia fructigena); Fainarea gutuiului (Podosphaera clandestina); Fumagina (Capnodium salicinum); Noul cancer al marului, parului si gutuiului (Valsa ceratosperma); Cancer bacterian (Agrobacterium tumefaciens); Viroze – ACLSV (Apple chlorotic leaf spot virus); Declinul parului, gutuiului (Phytoplasma pyri), etc. Pentru detalii suplimentare cititi articolul … Bolile Gutuiului.

Boli (putregaiuri) de depozit la gutui: Potebniamyces discolor, Monilinia fructigena, Penicillium expansum, Pezicula alba, Glomerella cingulata, Pezicula malicorticis, Botryotinia fuckeliana, Phytophthora cactorum, Venturia inaequalis, Alternaria alternata, Ploeospora herbarum, Stemphylium botryosum, Phialophora malorum, Phialophora spp., Sphaeropsis spp., Rhizopus stolonifer, Ploeospora allii, Nectria galligena, Fusarium avenaceum, etc.

Daunatorii gutuiului: Viermele marului, parului, gutuiului (Cydia pomonella); Molia orientala a fructelor (Cydia molesta); Molia vargata a piersicului (Anarsia lineatella); Molia pielitei  fructelor (Adoxophyes orana); Gargarita florilor de mar, par, gutui (Anthonomus pomorum); Gargarita mugurilor (Sciaphobus squalidus); Cotarul verde (Operophtera brumata); Minatorul marmorat (Phyllonorycter blancardella); Paduchele din San José (Quadraspidiotus perniciosus); Afide – Paduchele verde (Aphis pomi); Omida paroasa a dudului (Hyphantria cunea);  Fluturele cu varful abdomenului auriu (Euproctis chrysorrhoea); Molia vargata (Anarsia lineatella); Carabusul de mai – viermii albi (Melolontha melolontha); Cariul scoartei (Scolytus rugulosus); Iepurele de camp (Lepus europaeus); Capriorul (Capreolus capreolus), Caini tineri, etc. Pentru detalii suplimentare cititi articolul … Daunatorii Gutuiului.

“Intotdeauna cititi si utilizati produsul (pesticidul, fertilizantul) conform recomandarilor  de pe eticheta”

Familia: ROSACEAE

Denumire populara: Gutuiul

Denumire populara in alte limbi: engleza – Quince; germana – Quitte, Quittenbaum; franceza – Cognassier, Coing; italiana – Mela cotone; etc.

Denumire stiintifica: Cydonia oblonga

Grupa pomicola: pomacee, samantoase

Origine, raspandire:

Gutuiul (Cydonia oblonga) se presupune ca isi are originea in Persia (Iran, Irak), Caucaz, Turkistan. Gutuiul a fost cunoscut si luat in cultura inca din antichitate de catre greci (se regaseste mentionat in inscrisurile lui Homer) si romani, care il denumeau ‚marul de aur’ si il apreciau pentru fructele parfumate si florile mari si colorate in roz.

Utilizare

Pomicola

Conditii de crestere si fructificare:

Gutuiul este moderat pretentios  fata de sol, prefera solurile fertile, bine drenate, profunde si reavene. Gutuiul vegeteaza pe solurile: lutoase, argiloase, luto-nisipoase, aluviale. Gutuiul vegeteaza inclusiv pe soluri cu umiditate mai ridicata. Gutuiul prefera un pH de 6-6.5, dar suporta o reactie a solului – pH in intervalul 5.5-7. Gutuiul suporta greu solurile calcaroase (calcar activ >8%), conditii in care pe frunze se va observa aparitia rapida si severa a clorozelor;

In momentele critice (cresterea fructelor, perioadele secetoase, diferentierea mugurilor de rod, etc.) se impune obligatoriu irigarea prin picurare. Conditiile de seceta afecteaza atat cantitatea cat si calitatea fructelor.

Gutuiul prefera temperaturi in intervalul 10-30ºC. Temperatura minima absoluta in vegetatie este de 7ºC iar cea maxima absoluta de 35ºC. Cresterile tinere pot fi afectate de inghet la temperaturi < -1 ºC. Temperatura minima de la care plantele (mugurii de rod) pot fi afectate de ger in perioada de repaus este de < -25 ºC.

Lumina: gutuiul este un pom fructifer cu temperament de lumina (prefera locurile insorite). Lipsa luminii conduce la: diferentierea slaba a mugurilor de rod, degarnisirea coroanei, etc.

Taierile la gutui – pentru formarea coroanei si fructificare se fac primavara devreme. Este recomandat ca la taiere sa folosim mastic de taiat/altoit, pentru a prevenii aparitia unor boli grave. La gutui se vor face si operatii in verde – ciupiri, etc.;

Plantarea gutuiului se recomanda toamna, dar putem planta in toata perioada de repaus vegetativ (toamna-primavara), daca solul nu este inghetat si in aer avem temperaturi de peste 5°C.

Proprietati pomicole:

Gutuiul va intra pe rod la 2-3 ani de la plantare.

Gutuile sunt fructe de tip drupe false sau poame; de forma piriforma, sferica, invers-ovoida, (Vezi fig.); cu greutatea de 0,2 … > 0,9 Kg; relieful (suprafata fructului) este neregulata sau costata; pielita pubescenta „viloasa” (acoperita cu peri asemanatori cu lana), la maturitate pubescenta cade sau se sterge cu usurinta; culoarea pielitei galbena, verde sau verde-galbuie; pedunculul (codita) aproape lipseste (fructe sesile). Pulpa este slab suculenta, inecacioasa, tare cu numeroase sclereide (celule lignificate) mari, astringenta. Aroma mai mult sau mai putin intensa in functie de soi.

Recoltarea gutuilor se face la maturitatea de recoltare (cand pubescenta a cazut sau se sterge cu usurinta), cand au dimensiunea specifica soiului si culoarea specifica  soiului (galben, etc.).

Gutuile se consuma in stare proaspata sau in preparate ca: prajituri, gemuri, dulceturi, sosuri, muraturi, compotrui, etc.

Gutuile contin la 100 g de pulpa: Antioxidanti: 2700 μ mol – ORAC – Oxygen Radical Absorption Capacity Value; valoare energetica: 238 kJ (57 kcal); carbohidrati 15. 3 g; fibre 1.9 g; proteine 0,4 g; vitamina C 15 mg; Sursa USDA.

Descriere:

Gutuiul este un pom fructifer si portaltoi pentru par.

Florile sunt solitare, mari de 4-5 cm diametru, de culoare alba sau roz (Vezi fig.), sesile. Infloreste in mai. Polenizarea la gutui este entomofila (albine, bondari, etc.) iar mare parte din soiurile de gutui sunt autofertile (polenizeaza cu propriul polen) dar exista si soiuri partial-autofertile.

Frunzele sunt caduce (cazatoare), alterne, ovate pana la oblongi, cu baza rotunjita sau slab-cordata; cu varful acut sau obtuz; cu marginea intreaga; lungi de 5-10 cm; partea superioara verde-inchis, pe partea inferioara pubescente ‚viloase’, cu petiolul tomentos de 1-2 cm.

Dimensiuni:

Gutuiul este un pom fructifer a carui inaltime poate ajunge la 4-6  metri iar diametrul plantei de 3-4.5 m.

Soiuri de gutui:

Aurii, De Constantinopol, Bereczki, Champion, De Portugalia, De Husi, Aromate, Moldovenesti, etc.

Inmultirea gutuiului se face prin:

1. Altoire primavara sau vara pe portaltoi: Generativi (din samanta): gutui (EMA, BA29, Adams); paducel (se utilizeaza pe solurile cu exces de carbonati) sau Vegetativi (marcote, butasi) din gutui;
2. Marcotaj musuroit efectuat toamna sau primavara devreme;
3. Butasirea vara cu butasi semi-lemnificati.

Fertilizarea se face utilizand tehnologii si produse: YARA.

Boli la gutui:

• Focul bacterian la gutui (Erwinia amylovora);
• Patarea bruna a frunzelor si fructelor (Diplocarpon maculatum);
• Mumificarea fructelor (Monilinia fructigena);
• Fainarea gutuiului (Podosphaera clandestina);
• Fumagina (Capnodium salicinum);
• Noul cancer al marului, parului si gutuiului (Valsa ceratosperma);
• Cancer bacterian (Agrobacterium tumefaciens);
• Viroze – ACLSV (Apple chlorotic leaf spot virus);

• Declinul parului, gutuiului (Phytoplasma pyri), etc.

Daunatori la gutui:

• Viermele marului, parului, gutuiului (Cydia pomonella);
• Molia orientala a fructelor (Cydia molesta);
• Molia vargata a piersicului (Anarsia lineatella);
• Molia pielitei  fructelor (Adoxophyes orana);
• Gargarita florilor de mar, par, gutui (Anthonomus pomorum);

• Gargarita mugurilor (Sciaphobus squalidus);

• Cotarul verde (Operophtera brumata);
• Minatorul marmorat (Phyllonorycter blancardella);
• Paduchele din San José (Quadraspidiotus perniciosus);
• Afide – Paduchele verde (Aphis pomi);
• Omida paroasa a dudului (Hyphantria cunea);
• Fluturele cu varful abdomenului auriu (Euproctis chrysorrhoea);
• Molia vargata (Anarsia lineatella);
• Carabusul de mai – viermii albi (Melolontha melolontha);
• Cariul scoartei (Scolytus rugulosus);
• Iepurele de camp (Lepus europaeus);
• Capriorul (Capreolus capreolus), etc.

Fig. 1 Gutuiul (Cydonia oblonga), floare

Fig. 2 Gutuiul (Cydonia oblonga), inflorit

Fig. 3 Gutuiul (Cydonia oblonga), fruct tanar

Fig. 4 Gutuiul (Cydonia oblonga), fructe

Fig. 5 Gutuiul (Cydonia oblonga), gutuie

Fig. 6 Gutuiul (Cydonia oblonga), gutuia

Fig. 7 Gutuiul (Cydonia oblonga), gutuie

Fig. 8 Gutuiul (Cydonia oblonga), gutuie la maturitatea  de recoltare

Familia: ROSACEAE

Denumire populara: Visinul

Denumire populara in alte limbi: engleza – Sour Cherry, Pie-cherry, Wild Himalayan cherry; franceza – Cerisier commun, etc.

Denumire stiintifica: Prunus cerasus sin. Cerasus vulgaris, Cerasus vulgaris subsp. vulgaris, Prunus cerasus subsp. cerasus

Grupa pomicola: drupacee, samburoase

Origine, raspandire:

Visinul (Prunus cerasus) a aparut prin hibridarea naturala intre Cires (Prunus avium) X Visinel (Prunus fructicosa). Se presupune ca hibridarea a avut loc in arealul cuprins intre  Iranul de Nord si Turkmenistan.

Utilizare

Pomicola, Planta medicinala

Conditii de crestere si fructificare:

Visinul este pretentios  fata de sol prefera solurile fertile, bine drenate, profunde si reavene. Visinul vegeteaza bine pe solurile mijlocii: lutoase, nisipoase, luto-nisipoase. Suporta greu solurile grele (argiloase). Visinul prefera un pH de 6-6.5, dar suporta o reactie a solului – pH in intervalul 5-7.5;

In momentele critice (cresterea fructelor, diferentierea mugurilor de rod, perioadele secetoase, etc.) se impune obligatoriu irigarea prin picurare. Conditiile de seceta sau de umiditate excesiva (in sol si aer) afecteaza atat cantitatea cat si calitatea fructelor.

Visinul prefera temperaturi in intervalul 14-26ºC. Temperatura minima absoluta in vegetatie este de 4ºC iar cea maxima absoluta de 30ºC. Cresterile tinere pot fi afectate de inghet la temperaturi de -4 ºC. Temperatura minima de la care plantele (mugurii floriferi) pot fi afectate de ger in perioada de repaus variaza intre -18 … -25 ºC in functie de soi.

Lumina – visinul este un pom fructifer cu temperament de lumina (prefera locurile insorite). In comparatie cu ciresul pretentiile fata de lumina sunt mai reduse.

Taierile – pentru formarea coroanei si fructificare se fac primavara. Taierea in verde a plantelor se va face in mijlocul verii. Este recomandat ca la taiere sa folosim mastic de taiat/altoit, pentru a prevenii aparitia unor boli grave (monilioza, etc.);

Plantarea visinului se face preferabil toamna dar ca regula generala se planteaza in perioada de repaus vegetativ (toamna-primavara), daca solul nu este inghetat si in aer avem temperaturi de peste 5°C.

Proprietati pomicole:

Visinul (Prunus cerasus) va intra pe rod la 4-5 ani de la plantare (in functie de portaltoi si soi).

Visinele sunt fructe de tip drupa, globuloasa sau cordiforma, glabra, lucioasa, cu diametru de 1.25-2.5 cm cu pedicelul (codita) lung de 3-5 cm. Pielita care acopera fructul este de culoare visinie. Pulpa (mezocarpul) are culoarea rosie-visinie, mai mult sau mai putin astringent (in functie de soi). Gustul poate fi dulce-acrisor, dulce, acrisor.

Recoltarea visinelor se face esalonat (prin 2-3 treceri) la maturitate deplina, cand fructele s-au colorat specific varietatii si au gustul si dimensiunea specifica. Visinele nu isi mai continua maturarea dupa recoltare (neclimacterice).

Visinele se consuma in stare proaspata, confiate, congelate sau in preparate ca: gem, dulceata, compot, bauturi racoritoare, placinte, prajituri, bauturi alcoolice, etc.

Visinele contin la 100 g de pulpa: Antioxidanti: 2,592 μ mol – ORAC – Oxygen Radical Absorption Capacity Value; valoare energetica: 1513 kJ (36 kcal); carbohidrati 8.94 g (zaharuri 7.60 g, etc.); proteine 0.77 g; vitamina C 2.1 mg; Sursa USDA.

Descriere:

Visinul este un pom fructifer dar are si valoare ornamental/decorativa;

Florile apar odata cu frunzele sunt de culoare  alba, cu diametru de 2,5 cm, dispuse in fascicule sub forma de umbela (2-5), cu codite de 3-5 cm (Vezi fig.). Visinul infloreste in aprilie-mai.

Polenizarea – soiurile de visin pot fi autofertile (polenizarea se poate face si cu polen propriu) sau autosterile (nu se pot poleniza cu propriul polen).

Frunzele sunt caduce (cazatoare), eliptic-obovate pana la ovate, lungi de 5-8 cm, acute, la baza ingustate, fin dublu crenat serate, glabre (in tinerete partea inferioara este slab-paroasa),de culoare verde-inchis, pieloase (mai groase comparativ cu cele de cires), (Vezi fig.).

Dimensiuni:

Visinul este un pom fructifer a carui inaltime poate ajunge la 3-7  metri iar diametrul plantei de 3-6 m.

Soiuri de visin:

• Cu perioada de maturare a fructelor in Iunie: Tarina, Timpurii de Osoi, Timpurii de Pitesti, Engleze Timpurii, De Botosani, Nana, Crisana 2, Schattenmorelle, Ilva, Satmarean, etc;
• Cu perioada de maturare a fructelor in Iulie: Dropia, Scuturator, Nefris, Meteor, Vrancean, Northstar, Bucovina, Morella Neagra, etc.

Inmultirea visinului se face prin altoire primavara sau vara pe portaltoi de: Visin comun (Cerasus vulgaris), Cires franc (din samanta), Mahaleb (Cerasus mahaleb).

Portaltoi cu inmultire vegetativa pentru vigoare mica:  Gisela 5, Krymsk 5, etc.

Fertilizarea se face utilizand tehnologii si produse dezvoltate de: YARA.

Bolile visinului:

• Monilioza (Monilinia laxa);
• Monilioza fructelor (Monilinia fructicola);
• Mumificarea fructelor (Monilinia fructigena);
• Ciuruirea micotica a frunzelor (Stigmina carpophila sin. Corineum beijeinkii);
• Ciuruirea bacteriana a frunzelor (Xanthomonas campestris pv. pruni; Pseudomonas syringae pv. morsprunorum; Xanthomonas arboricola pv. Pruni);
• Cancer bacterian (Agrobacterium tumefaciens);
• Antracnoza – Patarea purpurie (Blumeriella jaapii sin. Coccomyces hiemalis);
• Fumagina (Capnodium salicinum);
• Patarea cafenie (Venturia cerasi);
• Rasucirea frunzelor (Apiognomonia erythrostoma);
• Boala frunzelor de argint „Silver leaf” (Chondrostereum purpureum).

Daunatori la visin:

• Musca – Viermele cireselor – visinelor (Rhagoletis cerasi);
• Afide – Paduchele negru al ciresului (Myzus cerasi sin. Aphis cerasi);
• Molia vargata a piersicului (Anarsia lineatella);
• Molia-Viermele-Omida pielitei fructelor (Adoxophyes orana);
• Viermele prunului (Cydia funebrana);
• Molia orientala a fructelor – viermele caiselor (Cydia molesta sin. Grapholita molesta);
• Omida paroasa a stejarului (Lymantria dispar);
• Cariul scoartei (Scolytus rugulosus);
• Fluturele cu varful abdomenului auriu (Euproctis chrysorrhoea);
• Omida paroasa a dudului (Hyphantria cunea);
• Paduchele din San José (Quadraspidiotus perniciosus);
• Viespea neagra a ciresului (Caliroa cerasi);
• Molia florilor de cires (Argyresthia pruniella);
• Acarieni: Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae), etc;
• Carabusul de mai – viermii albi (Melolontha melolontha);
• Gargarita mugurilor (Sciaphobus squalidus); etc.

Fig. 1 Visinul (Prunus cerasus)

Fig. 2 Visinul (Prunus cerasus), inflorit

Fig. 3 Visinul (Prunus cerasus), flori

Fig. 4 Visinul (Prunus cerasus)

Fig. 5 Visinul (Prunus cerasus)

Fig. 6 Visinul (Prunus cerasus)

Fig. 7 Visinul (Prunus cerasus)

Fig. 8 Visinul (Prunus cerasus)

Fig. 9 Visinul (Prunus cerasus)

Familia: ROSACEAE

Denumire populara: Ciresul, Ciresul dulce

Denumire populara in alte limbi: engleza – cherry, heart cherry, gean tree, sweet cherry, mazzard cherry; germana – Kirsche; etc.

Denumire stiintifica: Prunus avium sin. Cerasus avium, Cerasus dulcis

Grupa pomicola: drupacee, samburoase

Origine, raspandire:

Varietatile de cires (Prunus avium) isi au originea in specia care se intalneste spontan pe teritoriile aflate intre Marea Neagra si Marea Caspica (Asia Mica).

Ciresul a fost luat in cultura de catre greci si romani inca de acum 2.500 ani, care apreciau planta atat pentru fructe cat si pentru lemn.

Utilizare

Pomicola, Planta medicinala

Conditii de crestere si fructificare:

Ciresul este pretentios  fata de sol prefera solurile fertile, bine drenate, profunde si reavene. Ciresul vegeteaza bine pe solurile mijlocii: lutoase, nisipoase, luto-nisipoase. Suporta greu solurile grele (argiloase) care alături de umiditatea excesiva din sol pot crea premizele uscarii premature. Ciresul prefera un pH de 5.5-6.4, dar suporta o reactie a solului – pH in intervalul 5-7. Calcarul activ din sol trebuie sa fie sub 3-6%;

In momentele critice (cresterea fructelor, diferentierea mugurilor de rod, perioadele secetoase, etc.) se impune obligatoriu irigarea prin picurare. Conditiile de seceta sau de umiditate excesiva (in sol si aer) afecteaza atat cantitatea cat si calitatea fructelor.

Ciresul prefera temperaturi in intervalul 18-28ºC. Temperatura minima absoluta in vegetatie este de 6ºC iar cea maxima absoluta de 39ºC. Cresterile tinere pot fi afectate de inghet la temperaturi de 0 ºC. Temperatura minima de la care plantele (mugurii floriferi) pot fi afectate de ger in perioada de repaus variaza intre -19 … -23 ºC in functie de soi (soiurile timpurii sunt mai sensibile la ger decat cele tardive).

Lumina – ciresul este un pom fructifer cu temperament de lumina (prefera locurile insorite). In conditii de umbra planta are crestere lenta, fructele au o calitate slaba, ramurile de rod se usuca, rodul se muta in partea superioara a coroanei, etc.

Taierile – pentru formarea coroanei si fructificare se fac primavara. Taierea in verde a plantelor se va face in mijlocul verii. Este recomandat ca la taiere sa folosim mastic de taiat/altoit, pentru a prevenii aparitia unor boli grave (monilioza, etc.);

Plantarea ciresului se face preferabil toamna dar ca regula generala se planteaza in perioada de repaus vegetativ (toamna-primavara), daca solul nu este inghetat si in aer avem temperaturi de peste 5°C.

Proprietati pomicole:

Ciresul (Prunus avium) va intra pe rod la 3-5 ani de la plantare (in functie de portaltoi si soi).

Ciresele sunt fructe de tip drupa, globuloasa sau cordata, glabra, lucioasa, cu diametru de 1.25-2.5 cm cu pedicelul (codita) lung de 3-5 cm. Pielita care acopera fructul poate fi de culoare rosie-intunecata sau purpurie-inchisa, galbena (formeaza adesea o zona rosietica pe partea insorita) sau alba. Pulpa (mezocarpul) are o culoare ce variza de la alb la rosu-intunecat. Gustul este cu atat mai dulce cu cat soiul este mai tarziu, intrucat sunt necesare 2-3 luni pentru a se forma.

Recoltarea cireselor se face la maturitate deplina, cand fructele s-au colorat specific varietatii si au gustul si dimensiunea specifica. Ciresele nu isi mai continua maturarea dupa recoltare (neclimacterice).

Ciresele se consuma in stare proaspata, confiate sau in preparate ca: gem, dulceata, compot, bauturi racoritoare, etc.

Ciresele contin la 100 g de pulpa: Antioxidanti: 3,747 μ mol – ORAC – Oxygen Radical Absorption Capacity Value; valoare energetica: 263 kJ (63 kcal); carbohidrati 16.1 g (zaharuri 12.82 g, etc.); proteine 1,06 g; vitamina C 7 mg; Sursa USDA.

Descriere:

Ciresul este un pom fructifer dar are si valoare ornamental/decorativa;

Florile sunt de culoare  alba, dispuse in fascicule sub forma de umbela (2-4), cu codite de 3-5 cm, apar primavara (aprilie) odata cu infrunzirea (Vezi fig.).

Polenizarea la cires – varietatile de cires sunt in general autosterile (polenul propriu este steril pentru respectivul soi, acestea necesita polenizator – reprezentat de alte soiuri). Este bine de mentionat ca exista si soiuri de cires autofertile (polenizarea se poate face si cu polen propriu).

Frunzele sunt caduce (cazatoare), oblong-ovate, lungi de 8-15 cm, de culoare verde (Vezi fig.).

Dimensiuni:

Ciresul este un pom fructifer a carui inaltime poate ajunge la 3-9  metri iar diametrul plantei de 3-8 m.

Înălțimea standard a Ciresului (Prunus avium)  cultivat, la care s-au aplicat lucrări de taiere poate ajunge la 6  metri, iar diametrul plantei de 4-5 m.

Soiuri de cires:

1. Cu perioada de maturare a fructelor in Mai:  Cea mai timpurie, Bigarreau Burat, Bigarreau Morreau, Rivan, Ponoare, etc;
2. Cu perioada de maturare a fructelor in Iunie: Rosii de Bistrita, Tentant, Iva, Izverna, Negre de Bistrita, Rubin, Pitroase de Cotnari, Stella, Silva, Ferrovia, Regina, etc;
3. Cu perioada de maturare a fructelor in Iulie: Uriase de Bistrita, Kordia, Regina, Sylvia, Karina, Summit, etc.

Inmultirea ciresului se face prin altoire primavara sau vara pe portaltoi de: Cires salbatic, Cires franc (din samanta), Mahaleb (Cerasus mahaleb), Visin comun (Cerasus vulgaris). Portaltoi cu inmultire vegetativa: Colt , Gisela 5, Krymsk 5, etc.

Fertilizarea se face utilizand tehnologii si produse de la: YARA.

Bolile ciresului:

• Monilioza (Monilinia laxa);
• Monilioza fructelor (Monilinia fructicola);
• Mumificarea fructelor (Monilinia fructigena);
• Ciuruirea micotica a frunzelor (Stigmina carpophila sin. Corineum beijeinkii);
• Ciuruirea bacteriana a frunzelor (Xanthomonas campestris pv. pruni; Pseudomonas syringae pv. morsprunorum; Xanthomonas arboricola pv. Pruni);
• Cancer bacterian (Agrobacterium tumefaciens);
• Antracnoza – Patarea purpurie (Blumeriella jaapii sin. Coccomyces hiemalis);
• Fumagina (Capnodium salicinum);
• Fainarea  (Podosphaera clandestina);
• Patarea cafenie (Venturia cerasi);
• Rasucirea frunzelor (Apiognomonia erythrostoma);
• Boala frunzelor de argint „Silver leaf” (Chondrostereum purpureum).

Daunatori la cires:

• Musca – Viermele cireselor – visinelor (Rhagoletis cerasi);
• Afide – Paduchele negru al ciresului (Myzus cerasi sin. Aphis cerasi);
• Molia vargata a piersicului (Anarsia lineatella);
• Molia-Viermele-Omida pielitei fructelor (Adoxophyes orana);
• Viermele prunului (Cydia funebrana);
• Gandacul paros (Epicometis hirta);
• Molia orientala a fructelor (Cydia molesta sin. Grapholita molesta);
• Minatorul marmorat (Phyllonorycter blancardella);
• Omida paroasa a stejarului (Lymantria dispar);
• Archips rosana;
• Fluturele cu varful abdomenului auriu (Euproctis chrysorrhoea);
• Omida paroasa a dudului (Hyphantria cunea);
• Paduchele din San José (Quadraspidiotus perniciosus);
• Viespea neagra a ciresului (Caliroa cerasi);
• Cariul scoartei (Scolytus rugulosus);
• Molia florilor de cires (Argyresthia pruniella);
• Acarieni: Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae), etc;
• Carabusul de mai – viermii albi (Melolontha melolontha);
• Gargarita mugurilor (Sciaphobus squalidus);
• Limaxul cenusiu (Deroceras agreste),
• Cotarul verde (Operophtera brumata sin. Cheimatobia brumata); etc.

Fig. 1 Cires (Prunus avium)

Fig. 2 Cires (Prunus avium)

Fig. 3 Cires (Prunus avium)

Fig. 4 Cirese de Mai  (Prunus avium)

Fig. 5 Cires (Prunus avium)

Fig. 6 Cires (Prunus avium ‘Kordia’)

Fig. 7 Cires (Prunus avium)

Fig. 8   Cires (Prunus avium)

Fig. 9  Ciresul (Prunus avium)

Fig. 10 Cires (Prunus avium)

Familia: ROSACEAE

Denumire populara: Cires japonez

Denumire populara in alte limbi: engleza (Japanese Cherry, Japanese oriental cherry tree)

Denumire stiintifica: Prunus serrulata

Arbore exotic originar din Japonia, Coreea, China.

Utilizare

Arbore  decorativ in parcuri si gradini.

Conditii de crestere:

–        Ciresul japonez este o specie cu rezistenta moderata la ger si seceta. Plantele afectate de ger  nu vor inflorii abundent, se recomanda plantarea in locuri adapostite;

–        Ciresul japonez (Prunus serrulata) prefera solurile afanate, fertile, profunde, bogate in humus, reavene, bine drenate si calcaroase (cu carbonati). Arborele suporta si solurile argiloase, lutoase sau nisipoase.

–        Lumina – ciresul japonez (Prunus serrulata) este o planta ce prefera locurile insorite  (temperament de lumina).

Taierea ciresului japonez  se face in perioada de repaus vegetativ (primavara devreme), dar se pot efectua si taieri in verde (vara). La cires este obligatoriu sa utilizam la taiat mastic (de altoit si taiat) pentru a prevenii o infectie severa cu monilioza.

Plantarea: se face in perioada de repaus vegetativ (toamna) daca solul nu este inghetat si in aer avem temperaturi peste 5°C.

Proprietati ornamentale:

–        Specie arborescenta decorativa prin flori, port, frunze;

–        Florile sunt albe, grupate cate 3-5 in raceme, apar inainte de infrunzire sau odata cu infrunzirea in intervalul aprilie-mai. Varietarile au flori duble, roze (Vezi fig.). Ciresul japonez este un arbore melifer (frecventat de albine);

–        Frunzele sunt caduce (cazatoare), mari de 6-15 cm, ovat sau ovat-lanceolate, la dezmugurit (brune-cenusii) apoi verzi (Vezi fig.);

Se utilizeaza ornamental in parcuri si gradini.  Se planteaza de-a lungul aleilor din parcuri, solitar sau in grupuri in peluze.

Dimensiuni, varietati-cultivaruri:

Ciresul japonez  este un arbore a carui inaltime ajunge la 10  metri.

Varietati:

1. Prunus serrulata ‘Kwanzan’ –  varietate cu flori duble, roz intens, (Vezi fig.) a carui inaltime ajunge la 8-12  metri iar diametrul coroanei la 8 metri (Vezi fig.);
2. Prunus serrulata ‘Hisakura’ –  varietate cu flori duble, roz-carmin;
3. Prunus serrulata ‚Kiku-shidare-zakura’ – varietate cu flori roze, duble, batute, grupate cate 3-4 in buchete. Ramurile (lujerii) sunt pendente (arcuiti-atarnatori-pletosi). Varietate arbustiva a carui inaltime ajunge la 2,5  metri iar diametrul coroanei la 2,5-4 metri.

Inmultirea plantelor de artar japonez:

Inmultirea ciresului japonez se face prin altoire – primavara in cap de altoire sub coaja, pe portaltoi de cires pasaresc (Prunus avium).

Boli:

Monilioza samburoaselor.

Daunatori:

Afide – Paduchele negru al ciresului (Myzus cerasi sin. Aphis cerasi); Omizi, Cariul scoartei (Scolytus rugulosus), etc.

Fig. 1  Cires japonez  (Prunus serrulata ‘Kwanzan’)

Fig. 2   Cires japonez  (Prunus serrulata ‘Kwanzan’)

Fig. 3  Cires japonez  (Prunus serrulata ‘Kwanzan’)

Fig. 4  Cires japonez  (Prunus serrulata ‘Kwanzan’)

Fig. 5  Cires japonez  (Prunus serrulata ‘Kwanzan’)

Fig. 6  Cires japonez  (Prunus serrulata ‘Kwanzan’)

Familia: ROSACEAE

Denumire populara: Piracanta, Pyracantha

Denumire populara in alte limbi: engleza (Firethorn)

Denumire stiintifica: Pyracantha coccinea

Origine, raspandire:

Arbust  exotic originar din Sudul Europei (Italia), Asia.

Utilizare

Arbust decorativ in parcuri si gradini  din zona de campie si pana in cea colinara (500 m altitudine).

Conditii de crestere:

–        Pyracantha este o specie ce prefera solurile fertile, profunde, aerisite, reavene si bine drenate. Planta suporta greu solurile grele (argiloase) si calcaroase (cu carbonati);

–        Specie rezistenta la seceta si ger (temperaturi sub -28°C pot afecta planta);

–        Lumina: Pyracantha este un arbust cu temperament de lumina, preferand locurile insorite sau cu semiumbra;

–        Pyracantha suporta tunderea usoara primavara pentru modelarea formei, dar atentie intrucat Pyracantha  infloreste si fructifica pe ramuri de 1 an (cresteri din anul precedent) se recomanda taierea moderata (doar scurtarea) ramurilor de 1 an, asfel incat sa ne bucuram din plin de florile si fructele decorative. Atentie la taiere, utilizati manusi sau o foarfeca cu manere lungi intrucat planta are spini.

Plantarea: plantarea se face in perioada de repaus vegetativ (toamna-primavara) daca solul nu este inghetat si in aer avem temperaturi de peste 5°C. Pyracantha se planteaza sub forma de plante cu balot (cu pamant pe radacini). Pyracantha  se planteaza la minim 50 cm de garduri, ziduri si la o distanta de 0,5-3 m intre plante pe rand.

Proprietati ornamentale:

–        Specie arbustiva decorativa prin: portul caracteristic, flori, fructe, frunze (Vezi fig.);

–        Ramurile si lastarii au spini de 1-1,5 cm lungime;

–        Florile sunt albe de 0,8 cm diametru, grupate in corimbe compuse. Infloreste in mai–iunie;

–        Fructele sunt de tip poame mici si globuloase, de 0,6 cm diametru de culoare rosie, rosu-portocaliu, galben, deosebit de decorative, apar in septembrie-octombrie  si persista pe plante o perioada lunga de timp – pana iarna (Vezi fig.);

–        Frunzele sunt persistente (in permanenta verzi), alterne, ingust-lanceolate, de 2-4 cm lungime, glabre (fara perisori), lucioase, culoare verde-inchis.

• Se utilizeaza ornamental in parcuri si gradini. Se planteaza pentru: gard viu liber, ziduri verzi sau ca exemplare solitare sau in grupuri.
• Se utilizeaza plantat la container (ghiveci), jardiniere pentru decorarea balcoanelor, teraselor, etc.

Dimensiuni, varietati-cultivaruri:

Pyracantha coccinea este un arbust a carui inaltime ajunge la 2 metri cu diametrul coroanei de 1,5-2 metri.

Varietati- cultivaruri:

1. Pyracantha coccinea „Lalandii” – varietate cu fructe mari, rosii-portocalii si portul erect (Vezi fig. 4);
2. Pyracantha coccinea „Mohave” – varietate cu fructe rosii-portocalii, cu inaltimea de 4 metri si diametrul plantei de 5 metri;
3. Pyracantha coccinea „Soleil d’Or” – varietate cu fructe galbene, cu inaltimea de 3 metri si diametrul plantei de 2,5 metri (Vezi fig. 10);
4. Pyracantha coccinea „Navaho” – varietate cu fructe portocalii, frunze verde-inchis cu inaltimea de 1,5 metri si diametrul plantei de 1,5 metri;
5. Pyracantha coccinea „Orange Glow” – varietate cu fructe portocalii, cu inaltimea de 3 metri si diametrul plantei de 3 metri (Vezi fig. 5);
6. Pyracantha coccinea „Red Column” – varietate cu fructe rosii, cu inaltimea de 2,5 metri si diametrul plantei de 2 metri.

Inmultirea:

• Inmultirea  prin butasi lemnificati sau semilemnificati;
• Inmultirea prin seminte, semanate toamna sau primavara dupa stratificare;
• Inmultirea prin altoire-primavara pe portaltoi de Gutui (Cydonia oblonga).

Daunatori:

Paduchele lanos, Acarieni, Afide, Paduche de San Jose.

Boli:

Focul bacterian, Rapanul (Venturia inaequalisf. sp. pyracanthae), Monilioza, Patarea bruna a frunzelor si fructelor (Diplocarpon maculatum sin. Diplocarpon soraueri, Entomosporium maculatum), Fainarea  (Podosphaera clandestina), etc.

Fig. 1 Pyracantha coccinea, fructe

Fig. 2  Pyracantha coccinea, flori

Fig. 3  Pyracantha coccinea, flori

Fig. 3 Pyracantha coccinea, gard viu – zid verde

Fig. 4  Pyracantha coccinea „Lalandii”

Fig. 5  Pyracantha coccinea „Orange-Glow”

Fig. 6  Pyracantha coccinea, arbust

Fig. 7 Pyracantha coccinea

Fig. 8 Pyracantha coccinea, arbust

Fig. 9  Pyracantha coccinea „Soleil-d’Or”

Fig. 10  Pyracantha coccinea „Soleil-d’Or”