Horticultorul.ro

Familia: PAEONIACEAE, RANUNCULACEAE

Demumire populara:  Bujorul, Peony (Engleza)

Denumire stiintifica: Paeonia spp.

Origine: Genul Paeonia cuprinde peste 30 specii de plante originare din Asia, America de NV si Europa.

Bujorul este propus sa devina, floarea nationala a Romaniei.

Proprietati ornamentale – Paeonia cuprinde plante erbacee perene sau arbusti (unele specii), ce pot ajunge pana la 2-3 m inaltime.

Bujorul este adesea cultivat pentru decorarea gradinilor, parcurilor sau ca floare taiata – folosita in aranjamentele florale (buchete de bujori).

Bujorii sunt flori de gradina, ce au aspect de tufa, decorativi atat prin frunze, cat si prin florile foarte mari, divers colorate si usor parfumate.

Frunzele sunt lung petiolate, adanc sectate, glabre, de culoare verde ce rezista pana toamna tarziu.

Florile sunt mari, involte, sau simple, colorate in alb, rosu, roz, lila, etc. Bujorii sunt incadrati in categoria florilor de primavara, acestea fiind folosite in aranjamente florale (culese in stadiul de boboc) cu precadere in lunile aprilie-mai.

Bujorul este o floare decorativa prin flori, dar si dupa trecerea florilor, frunzele raman atragatoare.

Substratul (pamantul) pentru Bujor trebuie sa fie bine drenat dar cu capacitatea de a retine apa,  luto-nisipos, cu fertilitate moderata. Pentru Bujorul de gradina, pH-ul optim este de 6, acesta tolereaza si un pH in intervalul slab-acid la slab-alcalin.

Udarea se realizeaza cu cantitati mari de apa, astfel incat substratul sa se mentina reavan. Bujorii necesita cantitati mari de apa, pe tot parcursul anului (inainte, in timpul infloririi si dupa inflorire), pentru a putea stimula formarea mugurilor floriferi  pentru anul urmator.

Temperatura este un factor important in cresterea si inflorirea Bujorului. Peony nesesita o temperatura moderata si la sfarsitul verii, deoarece in aceasta perioada, in conditii optime, (temperatura moderata si apa suficienta) se formeaza mugurii florali pentru anul urmator.

In perioada rece din an floarea necesita, cel putin o luna cu temperaturi de 4-5˚C. Bujorul este o floare ce necesita vernalizare (trecerea plantei printr-o perioada de temperaturi mai scazute), aceasta fiind foarte necesara pentru reactivarea (trezirea) mugurilor floriferi.

In zonele cu ierni aspre, se recomanda musuroirea (toamna) plantelor de bujor, pentru a proteja mugurii floriferi.

Lumina este foarte importanta pentru cresterea si inflorirea Bujorului. Acesta prefera spatiile insorite (luminoase), cu expozitie sudica, unde razele soarelui ajung cu usurinta la plante, dar poate tolera si spatii semiumbrite fara a fi afectata inflorirea.

Inmultirea  la speciile erbacee, se face toamna (septembrie) prin divizarea tufei. La inmultire se recomanda a se utiliza  plante care au varsta de cel putin 5-6 ani.

In momentul divizarii tufei trebuie tinut cont de faptul ca viitoarea planta trebuie sa aiba cel putin 3-4 radacini viguroase (groase) si muguri bine dezvoltati in zona coletului. Dupa divizarea tufei, (fara a rani radacinile), se curata de o parte din pamant, se taie frunzele la 10-15 cm deasupra coletului si apoi se planteaza in locurile dorite.

Plantarea bulbilor de bujor trebuie realizata in gropi suficient de adanci, astfel incat sa se poata acoperi cu circa 3-4 cm de pamant. Plantarea bulbilor la o adancime prea mare intarzie procesul de inflorire de anul urmator. Dupa plantare, floarea  se uda cu o cantitate mare de apa apoi se musuroieste pentru a impiedica formarea crustei si pentru a proteja mugurii.

Pentru speciile arbustive (lemnoase) se practica inmultirea prin altoire pe radacina (luna august) sau marcotaj.

Fertilizarea se recomanda de primavara pana toamna, folosind ingrasaminte lichide, hidrosolubile pentru plante cu flori, sau ingrasaminte cu eliberare prelungita.

Daunatori: Tripsi, Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae), Melci, Limacsi, etc.

Boli: Putregaiul cenusiu al bujorului (Botrytis paeoniae Oudem); Patarea bruna a frunzelor (Cladosporium paeoniae), Rugina bujorului (Cronarthium flaccidum), Rizoctonia – putrezirea bazei plantei  (Rhizoctonia solani), etc.

Specii si varietati:

Bujorul (Paeonia officinalis) – ajunge la 80 cm inaltime, aspect de tufa, frunze mari, penate, florile apar (aprilie-mai) singure in varful tulpinilor florifere;

Bujor romanesc (Paeonia romanica) – planta erbacee perena, frunze lung petiolate, glabre, de culoare verde, infloreste primavara-vara, florile de culoare rosie cu antere galbene;

Paeonia lactiflora –  ajunge la 90-100 cm inaltime, ramificata in partea superioara, frunzele  de culoare verde deschis, infloreste vara, florile au un parfum frumos;

Paeonia humilis – atinge pana la 50 cm inaltime, frunzele sunt lucioase, infloreste primavara-vara, florile sunt mari (10 cm diametru), de culoare rosie cu antere galbene;

Bujorul de stepa (Paeonia tenuifolia); Paeonia peregrina; Paeonia mascula; Paeonia obovata; etc.

Bujori lemnosi: Paeonia lutea; Paeonia delavayi; Paeonia suffruticosa; etc.

Etichete: bujorii, Bujorul, cultura bujorului, divizarea tufei, floare de gradina, floare de primavara, flori de gradina, flori de primavara, flori taiate, inflorire bujori, inmultire bujor, inmultirea la bujor, musuroirea, Paeonia, Paeonia delavayi, Paeonia humilis, Paeonia lactiflora, Paeonia lutea, Paeonia mascula, Paeonia obovata, Paeonia officinalis, Paeonia peregrina, Paeonia romanica, Paeonia romanica - bujor romanes, Paeonia suffruticosa, Paeonia tenuifolia, PAEONIACEAE, Peony, planta de gradina, Planta decorativa prin flori, plante erbacee perene, RANUNCULACEAE

Categorie: Flori

De la: Horticultorul