Sporul casei – Impatiens: ingrijire, inmultire

apr. 26 2015

Sporul casei – Impatiens: ingrijire, inmultire

Familia: BALSAMINACEAE

Demumire populara: Sporul casei, Lizi cea ocupata.

Denumire stiintifica: Impatiens spp.

Origine: Genul Impatiens cuprinde peste 800 de specii, originare din regiunile tropicale sudice ale Asiei si Africii sau America de Nord.

Proprietati ornamentale – Speciile din genul Impatiens sunt plante erbacee anuale sau perene, cu aspect de tufa. Sporul casei este usor de cultivat, produce flori multe si divers colorate, motiv pentru care este adesea intalnit in decorarea teraselor, balcoanelor sau a parcurilor si gradinilor.

Sporul casei este o planta foarte populara, deoarece ea infloreste aproape tot timpul anului.

Denumirea Impatiens (impatient=nerabdator) provine de la faptul ca fructele plantei plesnesc la cea mai mica atingere si imprastie semintele.

Tulpinile sunt ramificate, cu frunze situate de o parte si de alta a tulpinii (alterne), au culoare verde cu nervuri albe sau rosii.

Florile pot fi solitare sau in buchete, colorate in culori ca: rosu, galben, purpuriu, roz, alb sau bicolore.

Pentru a corecta forma coroanei se recomanda ciupirea lastarilor tineri de mai multe ori sau taierea plantelor mature primavara.

Plantarea speciilor de Impatiens se face la sfarsitul primaverii, acestea urmand sa infloreasca dupa cca. 12-14 saptamani.

Fertilizarea (administrarea de ingrasaminte) se recomanda sa se realizeze de o data pe saptamana in perioada de crestere si inflorire, iar in sezonul rece se intrerupe fertilizarea.

Fertilizarea se poate realiza folosind ingrasaminte lichide (hidrosolubile) sau batoane cu eliberare prelungita, pentru plante cu flori.

Substratul (pamantul) pentru toate speciile de Impatiens trebuie sa fie bogat, aerat si cu o buna capacitate de retinere a apei. Acesta trebuie sa fie format din amestec de pamant de flori si turba. Sporul casei prefera un sol cu pH-ul slab acid (6-6,5).

Transplantarea se face primavara, atunci cand radacinile au ocupat vasul in intregime. Netranspalantarea plantei intr-un vas mai mare poate duce la pierderea florilor sau chiar lipsa acestora.

Temperatura optima pentru cresterea si inflorirea speciilor din genul Impatiens trebuie sa varieze intre 18-25°C, iar pe timpul iernii temperatura nu trebuie sa scada sub 13°C.

Udarea trebuie sa se faca cu regularitate astfel incat substratul sa fie mentinut reavan in perioada de crestere si inflorire. In sezonul cald se poate pulveriza cu apa planta. In perioada rece, se recomanda reducerea cantitatii de apa folosita pentru udare, astfel incat intre doua udari substratul trebuie sa se usuce la suprafata.

Lumina la speciile din genul Inpatiens este foarte importanta, aceasta ajutand la cresterea si inflorirea plantei. Sporul casei trebuie amplasat in spatii luminoase, dar ferite de actiunea directa a razelor de soare.

Inmultirea se poate face prin seminte sau butasire.

Semintele se seamana primavara intr-un spatiu calduros. Plantele rezultate se planteaza in ghivece sau direct in gradini.

Butasirea este cea mai utilizata metoda de inmultire a speciilor de Impatiens. Butasii se preleveaza de cca. 10 cm lungime, din varfurile lastarilor. Acestia se aseaza in substrat de nisip pentru inradacinare, apoi se replanteaza.

Boli:

Pythium spp, boala apare in conditii de umiditate crescuta;

Fuzarioza (Fusariun bulbigenum) provoaca putrezirea coletului atunci cand substratul nu este bine drenat; etc.

Daunatori:

Acarienii, in special Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) – se combat cu acaricide specifice;

Afidele “Paduchi de plante” (paduchi de frunze); Nematozi; etc.

Specii si varietati:

Impatiens balsamina – florile pot fi de culoare rosie, alba, roz sau purpurii;

Impatiens walleriana – florile au culoarea rosu-orange, purpurii;

Impatiens hookeriana – florile au culoarea roz, rosii sau albe;

Atentie !!!

Daca in perioada calda a anului planta nu primeste suficienta apa si substratul se usuca, frunzele vor fi afectate si vor cadea.