Horticultorul.ro

VIOLETA DE PARMA „Violeta Africana” sau SAINTPAULIA  (Saintpaulia ionantha) este o planta de apartament decorativa prin flori, originara din  Africa Centrala.

Violetele Africane  sunt plante de apartament perene (traiesc mai multi ani). Violetele de Parma infloresc aproape tot timpul anului dar inflorirea este mai abundenta de primavara pana toamna. Florile in functie de soi au diferite culori (roz, violet, rosii, albastru inchis, alb, etc.).

 

Familia: Gesneriaceae

Demumire populara: Violeta de Parma, Violeta Africana

Demumire populara in Engleza: African violets, Blue African violet

Denumire stiintifica: Saintpaulia ionantha sin.  Streptocarpus ionanthus

 

Violeta de Parma prefera un substrat pe baza de turba, (se pot folosi cu succes amestecuri formate  in parti egale din (turba : pamant de frunze : nisip), cu un pH neutru..

Violetele de Parma necesita lumina indirecta, acestea trebuie asezate intr-un loc ferit de razele soarelui. Recomandate sunt  ferestrele cu expozitie nordica si vestica.

Udarea violetei de Parma se face cu apa la temperatura camerei (se pune apa intr-o sticla cu 24 ore inainte de udare) si se face direct in ghiveci fara a atinge frunzele (se face un mic santulet pe marginea ghiveciului in care se toarna apa).  O alta metoda este udarea prin capilaritate (apa urca prin capilarele substratului)  astfel se pune apa in tavita (farfuria) ghiveciului, iar planta este lasata timp de 10 minute sa absoarba apa, dupa trecerea celor 10 minute apa ramasa in  farfurie se arunca. Se recomanda udarea o data pe saptamana.

Temperatura favorabila cresterii si infloririi violetei de Parma este intre 20 si 22°C.

Fertilizarea (administrarea de ingrasaminte) la  Violeta de Parma  se face o data la doua luni cu ajutorul batoanelor fertilizante  (de culoare rosie) pentru plante cu flori.  Batoanele fertilizante pentru plante cu flori contin atat macro elemente cat si micro elementele care impreuna asigura o dezvoltare optima a Violetelor de Parma. Batoanele permit eliberarea lenta (pe parcursul a doua luni) a substantelor nutritive atat de necesare plantei.

Inmultirea Violetelor de Parma se face direct prin divizarea tufelor (“desprinderea unui pui” – metoda cea mai eficienta). O alta metoda o reprezinta realizarea de butasi de frunze ce se planteaza direct in pamant sau se introduc in pahare cu apa.

Atentie !!!

• ingalbenirea frunzelor la violeta de Parma– datorata umiditatatii  atmosferice scazute sau udarii necorespunzatoare;
• putrezirea radacinilor la violeta de Africana – datorata udarii in exces alaturi de un substrat contaminat cu putregaiuri si drenajul necorespunzator al ghiveciului;
• decolorarea frunzelor – este provocata de razele de soare ce ating planta;
• patarea frunzelor la violeta de Parma este  cauzata de udarea Violetelor de Parma cu apa rece;
• incretirea frunzelor – datorata umiditatii atmosferice scazute si udarii insuficiente;
• Violetele de Parma nu se pulverizeaza cu apa intrucat au frunze paroase „pubescente”.

Pentru o crestere optima a Violetei de Parma se recomanda ruperea frunzelor bazale.

Insectele daunatoare pentru Violeta de Parma sunt reprezentate de specii de Afidele „Paduchi de plante” (paduchi de frunze)  a caror prezenta se poate observa prin existenta unor pete lucioase si lipicioase aflate pe frunze sau flori – roua de miere); Musculita alba de sera.

Alti daunatori sunt reprezentati de Acarienii plantelor (paianjeni minusculi) care se pot observa cu ajutorul unei lupe (acarienii tes o plasa fina de paianjen).

Boli cum ar fi Mana de sol si Putregaiul cenusiu.

“Intotdeauna cititi si utilizati produsul (pesticidul) conform recomandarilor  de pe eticheta”

Etichete: Gesneriaceae, saintpaulia, saintpaulia ionantha, Streptocarpus, Streptocarpus ionanthus

Categorie: Flori

De la: Horticultorul