Horticultorul.ro

Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) alaturi de acarianul lat (Polyphagotarsonemus latus) sunt cei mai periculosi si raspanditi daunatori la vinete la culturile din gradina, camp, solarii, sera. Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) ataca in populatii numeroase organele aeriene ale vinetelor (frunze, flori, fructe, etc.) conducând rapid la compromiterea totala a culturii.

 

Biologia si descrierea paianjenului rosu comun (Tetranychus urticae):

Paianjenul rosu comun la vinete (Tetranychus urticae) este un acarian (arahnida-paianjen)  cu dimensiuni intre 0,3-0,6 mm (Vezi fig.).

Femelele de paianjen rosu comun au 0,4-0,6 mm lungime, de culoare ce variaza de la verde-deschis la rosu-inchis in funchie de hrana, pe spate prezinta doua puncte (pete simetrice) mai închise la culoare (Vezi fig.).

Masculii de paianjen rosu comun au 0,3-0,4 mm lungime mai deschisi la culoare decat femelele.

Oul este sferic galben sau roșietic (Vezi fig.).

 

Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) ierneaza in stadiu de femela adulta sub: scoarta pomilor-copacilor din apropierea culturilor, in covorul de frunzele ramase in camp/gradina sau in vecinatate (padure, perdea forestiera de protectie). Femela de paianjen rosu comun (Tetranychus urticae) primavara la temperaturi de peste +10°C migreaza pe vegetatiea din jur (buruieni) unde se hraneste si isi depune ouale pe spatele frunzelor (Vezi fig.) plantelor gazda.

Acarianul rosu comun (Tetranychus urticae) poate avea chiar si 10 generatii pe an in camp sau in gradina, iar la vinetele cultivate in spatii protejate spatii protejate (in sere) pot ajunge chiar si la 20 generatii pe an. O femela de paianjen rosu comun poate depune in cursul vietii pana la 150 oua.

In conditii optime (temperaturile ridicate, umiditatea relativa scazuta din aer) o noua generație de paianjen rosu comun (Tetranychus urticae) poate sa apara la fiecare 8-20 zile.

 

Atacul si semnele atacului (simptome) paianjenului rosu comun (Tetranychus urticae) asupra vinetelor:

Inmultirea si dezvoltarea cu rapiditate a populatiilor de paianjen rosu este favorizata de temperaturile ridicate si de catre umiditatea relativa scazuta din aer.

Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae)  este un dăunător polifag (consuma hrana variata, atacând numeroase specii de plante) ce provoacă pagube majore, acesta este întâlnit frecvent atât in gradina, camp cat si in spatii protejate (sera, solar, rasadnite).

La culturile de vinete din gradina si camp, semnele (simptomele) prezentei paianjenului rosu se pot observa din perioada 20 mai-octombrie iar agresivitatea atacului este atat de mare (inca de la plantele tinere) incat plantele isi inceteaza dezvoltarea, iar in lipsa tratamentelor cultura este compromisa inainte de inflorire si  fructificare.

La culturile de vinete (inclusiv la rasaduri) din spatii protejate  (sere, solarii, răsadnițe)  semnele atacului (simptomele) de acarian/paianjen rosu comun se pot observa tot timpul anului.

Afectarea sau compromiterea totala a plantelor de vinete se realizeaza de catre paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) prin înțeparea organele plantelor (frunze, flori, fructe, etc.) întrucât acesta se hrănește cu sucul celular.

La început paianjenul/acarianul rosu comun (Tetranychus urticae)   colonizeaza spatele frunzelor (partea inferioara) de vinete, urmand ca odata cu cresterea numarului de indivizi sa se extinda pe ambele fete.

 

Semnele atacului (simptome) pe organele plantelor de vinete:

• Paianjenul rosu in diferite stadii de dezvoltare (adult, ou, larva, nimfa) este prezent si vizibil pe frunzele de vinete cu o lupa puternica sau cu ajutorul unui microscop de teren;
• In urma atacului care are loc  prin: intepatura, sugerea sucului celular,  celulele atacate (cca. 20/minut) vor fi golite de continut (suc celular) iar in interiorul acestora pătrunde aer, tesutul mezofil (tesut cuprins între epiderma superioară și cea inferioară a frunzei, format din celule care conțin clorofilă) se prabuseste si se formeaza o mica pata clorotica la fiecare loc de hranire.  In urma atacului pe fata frunzelor (partea superioara) de vinete se pot observa zone punctiforme (locurile de hranire) decolorate caracteristice atacului de acarian, (Vezi fig.).
• Frunzele de vinete atacate de paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae)    capata in zonele atacate  o culoare galben, cenusie-lucitoare sau „bronz” specifica atacului (Vezi fig.).
• Pe spatele si marginea frunzelor de vinete se pot observa urme de panza de paianjen (plasa tesuta extrem de fin).

 

Afectarea plantelor – modul de daunare:

• florile de vinete atacate avortează si scade fructificația;
• plantele de vinete stagnează din creștere iar fructele nu se mai dezvolta;
• daca sunt condiții prielnice pentru aparitia si dezvoltarea daunatorului si nu se efectuează tratamente cu acaricide specifice, in doar  1-2 saptamani de la depistarea primelor simptome sau a primelor exemplare de paianjen rosu comun, exista riscul ca intreaga cultura de vinete  sa fie compromisa total si sa necesite desființarea acesteia;
• in urma atacului paianjenuli rosu comun la vinete (Tetranychus urticae) pot sa apara pierderi de pana la 50-100 % din productie.

 

Combaterea paianjenului rosu comun la vinete:

Pragul economic de dăunare este de 5 exemplare in stadiu de larva, ninfa, adult pe o frunza.

Masurile preventive presupun strangerea si distrugerea din gradina a resturilor vegetale (frunze, resturi de plante; in care pot hiberna femelele), arătura sau săpatul la cazma încă din toamna, distrugerea buruienilor (plantelor gazda), aplicarea de acaricide specifice.

ACARICIDE

“Intotdeauna cititi si utilizati produsul – acaricid conform recomandarilor  de pe eticheta”

 1. Acaricide biologice:

• Flipper (săruri de potasiu ai acizilor grași C7-C20, 479,8 g/L),
• Requiem Prime (152,3 g/L amestec de terpenoide QRD 460), etc.

2. Acaricide

• Kanemite SC (acequinocil 164 g/l);
• Nissorun (hexitiazox 10%);

Pentru a evita infestarea masiva (cand este mult prea tarziu pentru tratamente) cu acarianul rosu comun (Tetranychus urticae)   a plantelor de vinete din cultura, putem face tratamente (stropiri) preventive la acoperire conform fenofazelor indicate pe eticheta produselor acaricide, de la pornirea plantelor in vegetatie, o data la 2-3 saptamani – cu acaricide specifice.

In perioadele calduroase si uscate de vara, cand atacul paianjenului/acarianului rosu comun se intensifica (generatii noi apar la fiecare 8 zile), vom aplica tratamente preventive o data la 1-2 saptamani, alternand produsele acaricide specifice din clase diferite. Este important sa aplicam separat, mai multe tipuri de acaricide care  împreună acoperă întreg spectrul de combatere (ou, larva, nimfa, adult).

Este recomandat sa facem tratamente de combatere a acarianului rosu comun si pe plantele din jurul culturilor (plante gazda), care pot constitui focare puternice de daunatori.

Verificati atent pe eticheta pesticidelor „timpul de pauza” (perioada care trebuie sa treaca de la aplicarea pesticidului – pana la recoltare).

Respectati cu strictete timpul de pauza pana la recoltare.

“Intotdeauna cititi si utilizati produsul – acaricid conform recomandarilor  de pe eticheta”

Etichete: acarianul rosu comun, daunatori la vinete, Paianjenul rosu comun, Tetranychus, Tetranychus urticae

Categorie: Protectia plantelor

De la: Horticultorul