mart. 19 2014
Pastarnacul – descriere, cultivare, particularitati
Pastarnacul se regaseste in aceeasi familie botanica cu: Morcovul, Telina si Patrunjel de radacina
Denumire populara: Pastarnac, Patarnat, Postarnap, Pascanat, Păstrănac, Postîrnac, Păstârnap
Denumire stiintifica: Pastinaca sativa
Denumire populara in alte limbi: engleza – Parsnip; germana – Pastinak; franceza – Panais.
Grupa Legumicola: Legume pentru Radacini, Radacinoase
Utilizare: Legumicola
Origine
Pastarnacul este originar din zona Eurasia (Estul Mediteranei pana in Caucaz) unde se regaseste in flora spontana. Pastarnacul a fost cunoscut si cultivat ca leguma inca din antichitate de catre romani.
Sortimentul de Pastarnac (Pastinaca sativa):
Semilung (2009), Alb lung (2011), Rotund (2008).
Factori Ecologici Limitativi:
Temperatura (caldura) – plantele de pastarnac sunt putin-pretentioase fata de caldura.
Semintele de pastarnac germineaza incepand cu 0 ºC. Temperaturile optime pentru germinare sunt situate in intervalul 15-20 ºC (germineaza in 19 … 14 zile).
Pastarnacul (Pastinaca sativa) prefera temperaturi in intervalul 15…21ºC. Temperatura minima suportata este de 5ºC iar cea maxima 25ºC.
Pragul de minim de la care plantele sunt afectate de inghet este de -5ºC, iar cresterile tinere sunt afectate de inghet de temperaturile sub -1 ºC.
Lumina: Pastarnacul este o planta cu temperament de lumina (se cultiva in locuri insorite). Planta creste din punct de vedere al fotoperioadei in conditii de: zi scurta (<12 ore de lumina pe zi), zi neutra (12-14 ore), zi lunga (>14 ore).
Umiditatea (apa):
Pastarnacul este o cultura cu cerinte ridicate fata de apa din sol (umiditatea solului) preferand solurile reavene in fenofaze ca: germinare, rasarire, cresterea si dezvoltarea radacinii. Umiditatea excesiva in sol si aer conduce la aparitia bolilor. Se recomanda obligatoriu irigarea culturii de pastarnac.
Solul – Pastarnacul este o specie cu cerinte moderate fata de sol, vegeteaza bine pe soluri fertile, bine drenate, reavene, afanate, mijlocii. Planta prefera solurile luto-nisipoase, lutoase, aluviale, etc.
Reactia solului: pastarnacul prefera un pH intre 6-6.8 dar vegeteaza in valori mai largi de pH intre 5.8-8.3;
Descrierea plantei:
Pastarnacul (Pastinaca sativa) este o specie erbacee bienala sau in primul an se dezvolta radacina-comestibila, iar in anul 2 apar tulpinile florifere, florile si fructele.
- Radacina este comestibila, pivotanta, turgescenta, bine dezvoltata si ingrosata (tuberizata), de 40 cm lungime atinge un diametru in partea superioara de 3-6 cm. Culoarea radacinii este alb-galbuie la exterior cu pulpa de culoare alb-galbuie, gustul dulceag, suculenta si aroma specifica. Radacina la pastarnac este conic-alungita (Vezi fig.);
- Frunzele –sunt dispuse intr-o rozeta, acestea sunt lungi 50-70 cm, penat-sectate, penat-lobate, cu lobii dintati, lung petiolate, partea superioara este lucioasa iar cea inferioara pubescenta (Vezi fig.);
- Tulpina florifera – apare in anul 2 este inalta de 1.2-1.5 metri, striata, ramificata, fistuloasa (goala pe dinauntru) de culoare verde;
- Florile – sunt grupate in inflorescenta de tip umbela mare-compusa, mici de culoare galbena, frecventate de insecte: lupul albibelor (Trichodes apiarius), plosnita vargata a unbeliferelor (Graphosoma lineatum), etc (Vezi fig.). Infloreste in iulie;
- Fructele sunt de tip dicariopse, oval-turtite, costate, cu margini aripate, de culoare maronie (Vezi fig.).
Fertilizarea se poate face utilizand programele tehnologice specifice culturii de Pastarnac (Pastinaca sativa) .
Pastarnacul se utilizeaza ca specie legumicola de la care se consuma radacina utilizata in diverse preparate culinare, etc.
Recoltarea radacinilor se face toamna tarziu inainte de inghet sau cand acestea au atins dimensiunile specifice varietatii (in partea superioara au un diametru de minim 3-6 cm). Radacinile se pot recolta si iarna atunci cand solul nu este inghetat.
Inmultirea si infiintarea culturii de pastarnac de radacina se face prin semanat direct in camp sau gradina in martie la o adancime de 1-2 cm.
Bolile pastarnacului: Mana umbeliferelor (Plasmopara pastinacae), Fainarea umbeliferelor (Erysiphe umbelliferarum), Putregaiul moale al radacinilor (Erwinia carotovora), Ofilirea vasculara (Fusarium spp.), Putregaiul alb al radacinilor (Sclerotinia sclerotiorum).
Boli de depozit la pastarnac: Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea), Putrezirea apoasa (Rhizopus stolonifer), Putregaium moale al radacinilor (Erwinia carotovora).
Daunatori la pastarnac: Paduchele paducelului (Dysaphis crataegi), Afide – Paduche la pastarnac (Dysaphis apiifolia), Paduchele radacinilor de pastarnac (Anuraphis subterranea), Paduchele negru al pastarnacului (Myzus ornatus), paduchele brun al pastarnacului (Cavariella pastinaceae), Paduchele verde al piersicului (Myzus persicae), Croitorul pastarnacului (Phytoecia icterica), Fluturele coada de randunica (Papilio machaon), Musculita galicola a pastarnacului (Contarinia pastinaceae), Musca morcovului (Psila rosae), Plosnita umbeliferelor (Coreus marginatus), Plosnita vargata a Umbeliferelor (Graphosoma lineatumn), etc.
Categorie: Legume
De la: Horticultorul
Comentariile sunt închise pentru Pastarnacul – descriere, cultivare, particularitati