mart. 27 2014
Pepenele galben (Cucumis melo): descriere, cultivare
Pepenele galben se regaseste in aceeasi familie botanica cu: Pepenele verde, Castravetele, Dovleacul comestibil, Dovlecelul comun, Dovlecelul Patison, Tigva.
Denumire populara: Pepene galben, Toci, Pepene de zahar, Pepene cocoloș, Zămos, Cantalupi, Galboui, Căun, Boșari, Bostar galben, Harbuz, Pepene scortos, Zămos, etc.
Denumire stiintifica: Cucumis melo
Denumire populara in alte limbi: engleza – Cantaloupe, Sweet melon, Muskmelon, Rock melon; germana –Zuckermelone, Melone; italiana –Popone; franceza – Melos, Cantaloup.
Grupa Legumicola: CUCURBITACEE
Utilizare: Legumicola, Planta medicinala
Origine
Specie erbacee a cărei origine nu se cunoaste exact, exista plante inrudite cu pepenele galben in flora din Africa, Persia (Iran), Afganistan, India (Kashmir).
Exista consemnări ale egiptenilor care ilustrează pepenele galben, datand din anii 2.400 i.Hr. Grecii cunosteau pepenele galben din secolul al 3-lea i.Hr. si il apreciau pentru proprietatile sale medicinale.
In Europa s-a cultivat intai in tarile riverane Mediteranei (Spania, Franta, Italia).
Bazine legumicole in care se cultiva pepenele galben
Pepenele galben se cultiva in tara noastra pe suprafete intinse atat in spatii protejate (tunele joase, sere, solarii) cat si direct in camp sau gradina.
Cultura pepenelui galben (Cucumis melo) este puternic dezvoltata in zone cu soluri nisipoase ca: Jud. Galati (Matca, Tecuci), Jud. Mehedinti (Garla Mare), Jud. Dolj (Dabuleni, Corabia), Jud. Braila (Insuratei, Ianca), Jud. Timis (Lovrin, Sandra, Gottlob), Jud. Arad (Curtici).
Sortimentul de soiuri si hirizi (F1) de pepene galben (Cucumis melo):
1. Straine:
- tip Ananas: Ahlam F1, Man 15025 F1, Amal F1, Caramel F1, Ananas, Katinka F1, Raymond F1, Timeos F1, Bijour F1;
- tip Galia: Ideal F1, Siglo F1, Mastrio F1, Don Juan F1, Inbar F1, Galia F1, Makdimon F1, Royal F1, Sembol F1, Dikti RZ F1, Jucar RZ F1, Montseny RZ F1, Aikido F1, Exelor F1, Cory F1, Ajax F1, Supra F1;
- tip Cantalup: Fiata F1, Caribbean Gold RZ F1, Anish F1;
- tip Charentais: Centro F1, Fiata F1, Athena F1, Gordes F1, Chianti F1, Brennus F1, Superstar F1.
2. Romanesti: Roxana (2006), Mila (2004), Fondant (2011), Festiv (2009), Dunărea (2005), Crina (2009), etc.
Factori Ecologici Limitativi:
Temperatura (caldura) – plantele de pepene galben sunt pretentioase fata de caldura.
Semintele germineaza la 20…25 ºC in aproximativ 8…4 zile.
Plantele de pepene galben prefera temperaturi in intervalul 18-30. Limita maxima absoluta este de 35ºC (peste aceasta temperatura planta sufera), iar limita minima absoluta este de 9 ºC.
Temperaturi minime – pepenele galben nu tolereaza temperaturile joase (< 9ºC) – sub aceste valori plantele de pepene pot pierii sau sunt afectate grav atat cresterea, inflorirea cat si fructificarea.
Variatiile mari si bruste de temperatura provoaca avortarea florilor.
Lumina: – pepenele galben este o planta iubitoare de lumina (temperament de lumina) iar o intensitate luminoasa scazuta intarzie coacerea fructelor. Planta creste din punct de vedere al fotoperioadei in conditii de: zi scurta (<12 ore de lumina pe zi), zi neutra (12-14 ore), zi lunga (>14 ore).
Umiditatea (apa):
Pepenele galben este o cultura cu cerinte moderate fata de apa din sol (umiditatea solului). Instalarea unui sistem de irigare prin picurare la culturile de pepene galben este absolut obligatorie pentru a oferii o cantitate de apa suficienta in anumite fenofaze (crestere, fructificare), mai ales in conditiile unei culturi pe nisipuri.
Solul – Pepenele galben prefera solurile fertile (bogate in materie organica), reavene, bine drenate, usoare-mijlocii. Planta vegeteaza bine pe soluri lutoase, nisipo-lutoase, luto-nisipoase, nisipoase. Pepenele galben suporta si solurile argiloase, argilo lutoase.
Reactia solului: Pepenele galben prefera un pH intre 6-7.5 dar vegeteaza in valori mai largi de pH intre 5,5-8,3;
pH-ul substratului pentru rasaduri este deosebit de important, acesta trebuie sa aiba valori in intervalul (6-7). Un pH < 5,5 afecteaza grav rasadurile, sau poate conduce la moartea plantutelor abia rasarite. Verificati cu atentie valoarea pH – ului.
Descriere:
Pepenele galben (Cucumis melo) este o specie erbacee anuala.
- Fructul este comestibil – melonida cu o greutate ce variaza in functie de varietate (0.7-3 kg); are coaja groasa (0.5-1.5 cm), de culoare galbena, galben-verzuie, portocalie acoperita la unele soiuri de o broderie de suber (tesut de aparare format pe suprafata fructului); de diferite forme (oval, globulos, eliptic – in functie de varietate). Miezul – pulpa poate fi zemoasa, fainoasa, crocanta sau fondanta de diferite culori (alb-galbuie, galben-verzuie, portocalie, verde) cu sau fara aroma in functie de varietate sau tehnologie. Semintele se gasesc in zona centrala a fructului prinse intr-o placenta sunt albe-galbui asemanatoare cu cele de castravete (Vezi fig.).
In functie de caracteristicile fructului s-au conturat mai multe tipuri de fruct: Ananas, Galia, Charentais, Cantalup (fructe costate de pepene galben), Ha’Ogen, White Honeydew.
- Frunzele sunt mari, palmate sau reniforme, dintate, prezinta perisori. La subsuoara frunzei apar: lastari, carcei si flori;
- Tulpina – este taratoare (vrej), erbacee, cilindrica, prezinta perisori si carcei de peste 20 cm.
- Florile – sunt unisexuat monoice, de culoare galbena, florile mascule apar la subsuara frunzelor grupate 3-4 si apar inaintea celor femele; florile femele sunt solitare cu ovarul ingrosat, globulos acoperit cu perisori, apar pe lastarul principal mai tarziu iar pe cei laterali mai devreme. Atentie !!! polenizarea este entomofila (avem nevoie de prezenta insectelor: albine, bondari, etc.).
- Radacina la pepene galben (Cucumis melo) este bine dezvoltata. Radacinile sunt sensibile la rupere sau taiere, motiv pentru care rasadul de pepene nu se repica ci se formeaza direct in ghivecele care se vor planta in camp.
Fertilizarea se poate face utilizand programele tehnologice specifice culturii de Pepene galben (Cucumis melo).
Recoltarea fructelor de pepene galben se face esalonat pe masura ce ajung la maturitatea fiziologica – atunci cand fructul atinge proprietatile specifice varietatii (culoare, aroma, continut de zaharuri, etc). Momentul de recoltare este semnalat de craparea in jurul coditei, culoarea ce vireaza odata cu maturarea, codita incepe sa se desprinda.
Inmultirea si infiintarea culturii de pepene galben (Cucumis melo) se poate face prin:
- Semanat direct in camp;
- Producerea de rasad ce urmeaza sa fie plantat in sera, solar, tunele joase, camp;
Bolile pepenilor galbeni:
Boli de sol: Caderea si putrezirea plantutelor (Pythium spp.), Ofilirea fuzariana – fuzarioza la pepeni (Fusarium spp.);
Boli: Mana cucurbitaceelor-pepenilor (Pseudoperonospora cubensis), Fainarea cucurbitaceelor-pepenilor (Sphaerotheca fuliginea); Putregaiul tulpinii pepenilor (Didymella bryoniae); Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea), Antracnoza cucurbitaceelor (Colletotrichum lagenarium), Viroze, etc.
Daunatorii pepenilor galbeni:
Coropisnita; Musca miniera (Liriomyza spp.); Musculita alba de sera (Trialeurodes vaporariorum), Acarienii; Tripsii; Afide, Paduchele verde al castravetilor (Aphis gossypii), Puricele negru (Phyllotreta atra); Viermi sarma, Viermi albi (Melolontha melolontha), Omida fructificatiilor (Helicoverpa armigera); Musca plantulelor (Delia platura); etc.
Categorie: Legume
De la: Horticultorul
Comentariile sunt închise pentru Pepenele galben (Cucumis melo): descriere, cultivare