Pepenele verde – Lubenita (Citrullus lanatus): descriere

ian. 18 2014

Pepenele verde – Lubenita (Citrullus lanatus): descriere

Familia: CUCURBITACEAE

Pepenele verde se regaseste in aceeasi familie botanica cu: Pepenele galben, Castravetele, Dovleacul comun, Dovlecelul, Dovlecelul Patison, Tartacuta, etc.

Denumire populara: Pepene verde, Lubenita, Harbuz, Bosar, Dana

Denumire stiintifica: Citrullus lanatus sin. Citrullus vulgaris; Colocynthis citrullus; Cucurbita citrullus.

Denumire populara in alte limbi: engleza – Watermelon, Citron melon, Egusi melon; germana – Wassermelone; italiana – Cocomero; franceza – Pastèque; spaniola – Sandia.

Grupa Legumicola: CUCURBITACEE

Utilizare: Legumicola, Planta medicinala

Origine

Specie erbacee ce isi are originea in Africa de Sud (Desertul Kalahari – cunoscut sub numele de Tsamma) unde face parte din flora spontana.

Prima cultura de pepene verde a fost realizata in Egipt in urma cu 5.000 ani (Valea Nilului), de unde s-a extins in Persia, Asia, etc.

In Europa s-a cultivat intai in tarile riverane Mediteranei, fiind adus pentru prima data de Moors un conchistador spaniol in secolul XII. Cultura pepenelui verde s-a extins prin cultura in intreaga Europa incepand cu secolul XVI.

Bazine legumicole in care se cultiva pepenele verde

Pepenele verde se cultiva in tara noastra pe suprafete intinse atat spatii protejate (tunele joase) cat si direct in camp sau gradina.

Cultura pepenelui verde (Citrullus lanatus) este puternic dezvoltata in zone cu soluri nisipoase ca: Jud. Galati (Matca, Tecuci), Jud. Mehedinti (Garla Mare), Jud. Dolj (Dabuleni, Corabia), Jud. Braila (Insuratei, Ianca), Jud. Timis (Lovrin, Sandra, Gottlob, Periam), Jud. Arad (Curtici), Jud. Bihor (Tinca, etc.).

Sortimentul de soiuri si hirizi (F1) de pepene verde (Citrullus lanatus):

Straine: Topgun F1, Sorento F1, Vasko F1, Crimson Sweet, Bonta F1, Colosseo F1, Eureka F1.

Romanesti: De Dăbuleni, Dochiţa (2012); Dulce de Dăbuleni (2010); Dulce de Işalniţa (2005).

In ultima perioada tot mai multi cultivatori utilizeaza rasaduri de pepene verde altoit pe portaltoi de dovlecel: Lagenaria siceraria ‚Macis F1’, Lagenaria siceraria ‚Emphasis F1’; sau hibrizi de dovlecel interspecifici Cucurbita maxima x Cucurbita moshata (Strongtosa F1, Shintosa F1, Carnivor F1).

Factori Ecologici Limitativi:

Temperatura (caldura) – plantele de pepene verde sunt pretentioase fata de caldura (specie termofila).

Semintele germineaza bine la un optim de 25-30 ºC si un minim de 15-16 ºC, in functie de temperatura sunt necesare intre 6-22 zile pentru germinare.

Plantele de pepene verde prefera temperaturi in intervalul 20…35ºC-ziua si 15…20 ºC-noaptea, suporta si temperaturi mai ridicate peste 30ºC dar este perturbata inflorirea, fiind afectata inclusiv germinarea polenului. Limita maxima absoluta este de 40ºC (peste aceasta temperatura planta sufera).

Temperaturi minime – pepenele verde nu tolereaza temperaturile joase (< 9…10 ºC) – sub aceste valori plantele de pepene pot pierii sau sunt afectate grav atat cresterea, inflorirea cat si fructificarea. Pragul fiziologic minim este de 15 ºC, sub aceasta valoare planta incepe sa sufere (scade numarul florilor, cresterile sunt slabe si firave).

Lumina: – pepenele verde este o planta cu temperament de lumina (mare iubitor de soare). Lumina scazuta (cer noros, semiumbra, umbra) conduce la: cresteri slabe, continut in zaharuri scazut si avortarea florilor. Fotoperioada necesara pepenelui verde este de peste 14 ore/zi.

Umiditatea (apa):

Pepenele verde este o cultura pretentioasa fata de apa din sol (umiditatea solului). Instalarea unui sistem de irigare prin picurare la culturile de pepene verde este absolut obligatoriu pentru a mentine in permanenta solul reavan, iar in perioada coacerii fructelor necesarul de apa creste simtitor.

Atentie !!! excesul de apa in sol poate conduce la aparitia bolilor de sol si putrezirea radacinilor.

Solul – Pepenele verde prefera solurile fertile (bogate in materie organica), reavene, bine drenate, usoare, care se incalzesc usor. Planta vegeteaza bine pe soluri nisipoase, nisipo-lutoase, luto-nisipoase.

Reactia solului: Pepenele verde prefera un pH intre 6-7 dar vegeteaza in valori mai largi de pH intre 5,5-7,5;

pH-ul substratului pentru rasaduri este deosebit de important, acesta trebuie sa aiba valori in intervalul (6-6,8). Un pH < 5,5 afecteaza grav rasadurile, sau poate conduce la moartea plantutelor abia rasarite. Verificati cu atentie valoarea pH – ului.

Descriere:

Pepenele verde (Citrullus vulgaris) este o specie erbacee anuala.

Fructul este mare si comestibil – melonida mare (poate atinge o greutate de peste 10 kg, in functie de conditii si varietati), are coaja groasa (0.5-1.6 cm), lucioasa, neteda, colorata in: verde (inchis, deschis) cu sau fara diferite desene in functie de varietate (soi sau hibrid), avand diferite forme (oval-alungit, cilindric, sferic – in functie de varietate). Miezul – pulpa este zemoasa, usor-crocanta, cu difeite culori (alb-galbui, rosu, roz) cu seminte, seminte putine sau fara seminte (hibridare in cultura de linii diploide cu tetraploide, ex. Fascination – Syngenta). Semintele de pepene verde sunt de culoare cafenie sau neagra, cu un tegument tare si o germinatie de 80-90%.
Frunzele sunt adanc sectate, cu lobii rotunjiti si pubescente (perisori argintii-cenusii, aspri si desi), (Vezi fig.). La subsuoara frunzei apar: carcelul ramificat si florile;
Tulpina – este taratoare (vrej), erbacee, ramificata, ajunge la 4-5 m lungime, are un vrej principal cu numeroase ramificatii laterale – vrejii laterali. Tulpina este pubescenta (paroasa) si formeaza usor radacini adventive la contactul cu solul umed.
Florile – sunt unisexuat monoice (flori mascule pe vrej principal si flori femele pe vrejii laterali).
Radacina la pepene verde (Citrullus vulgaris) este bine dezvoltata, ajunge la 1-1.5 m in adancime si 3-4 m pe orizontala. Radacinile sunt sensibile la rupere sau taiere, motiv pentru care rasadul de pepene nu se repica ci se formeaza direct in ghivecele care se vor planta in camp.

Fertilizarea se poate face utilizand programele tehnologice specifice culturii de Pepene verde (Citrullus vulgaris).

Planta de Pepene verde (Citrullus vulgaris) se utilizeaza frecvent ca specie legumicola de la care se consuma fructele cu miezul gustos, dulce, suculent si racoritor.

Recoltarea fructelor se face la maturitatea de consum cand: carcelul de la baza fructului a inceut sa se usuce, codia fructului se subtiaza, coaja devine lucioasa si poate fi zgariata usor cu unghia, fructul paraie la apasare, varful fructului formeaza o adancitura usoara.

Inmultirea si infiintarea culturii de pepene verde (Citrullus lanatus) se poate face prin: