Sfecla de frunze si petiol, Mangold, Sfecla Elvetiana

iun. 05 2014

Sfecla de frunze si petiol, Mangold, Sfecla Elvetiana

Familia: CHENOPODIACEAE

Denumire populara: Sfecla pentru frunze si petiol, Mangold, Sfecla Elvetiana, Spanac de vara

Denumire stiintifica: Beta vulgaris var. cicla sin. Beta vulgaris subsp. cicla

Denumire populara in engleza – Chard, Silver beet, Swiss chard, Spinach

Grupa Legumicola: Legume de la care se consuma frunzele, Verdeturi

Utilizare: Legumicola, medicinala, ornamentala

Origine

La originea sfeclei sta specia spontana intalnita in zona de coasta a Indiei. Specia salbatica de sfecla a fost ameliorata si luata in cultura de catre tarile din partea estica a Mediteranei si Orientul Mijlociu. Pentru inceput de la planta de sfecla s-au consumat frunzele si petiolul (codita) si mai tarziu radacina tuberizata. In antichitate specia a fost utilizata frecvent pentru proprietatile sale medicinale. Din secolul al XVI-lea, in urmatorii 200 de ani, sfecla a devenit o leguma cunoscuta in toata Europa Centrala si Estica.

In Romania Sfecla pentru frunze – Mangold se cultiva in gradinile populatiei si in marile bazine legumicole de pe intreg cuprinsul tarii. Cultura se realizeaza in camp si gradina.

Sortimentul de soiuri si hibrizi (F1) la Sfecla de petiol si frunze:

Bright Lights
Ruby Red
Fordhook Giant
Rhubarb
Large White Ribbed
Lucullus
Rainbow

Factori Ecologici Limitativi:

Temperatura (caldura) – plantele de Sfecla Elvetiana sunt putin-pretentioase fata de caldura.

Semintele de Sfecla de petiol si frunze germineaza incepand cu 5 ºC si au nevoie de 43 zile pentru a germina. Temperaturile optime pentru germinare sunt situate in intervalul 10…25 ºC (germineaza in 9…5 zile).

Sfecla de petiol si frunze (Beta vulgaris var. cicla) prefera temperaturi in intervalul 15…25ºC. Temperatura minima suportata este de 4ºC iar cea maxima 35ºC.

Pragul de minim de la care plantele sunt afectate de inghet este de -2ºC.

Lumina: Sfecla de petiol si frunze este o planta de zi lunga (> 14 ore de lumina/zi). Prefera locurile insorite (primavara si toamna) si cu semiumbra (vara).

Umiditatea (apa):

Sfecla de petiol si frunze este o cultura cu cerinte moderate fata de umiditatea din sol (600-800 mm/an). Prefera solurile reavene in momente critice ca: germinarea semintelor, cresterea si dezvotarea frunzelor, cresterea si dezvoltarea tulpinilor florifere si a fructelor. Umiditatea in exces atat in sol cat si in aer este daunatoare si conduce inclusiv la aparitia bolilor specifice.

Solul – Sfecla Elvetiana este o specie cu cerinte moderate fata de sol, vegeteaza bine pe soluri mijlocii, fertile (bogate in materie organica), bine drenate, reavene, afanate. Planta creste pe solurile: lutoase, luto-argiloase, aluviale, luto-nisipoase, etc.

Reactia solului: planta prefera un pH intre 6-7 dar vegeteaza si in valori mai largi de pH intre 5.5-7.5;

Descrierea plantei:

Sfecla de petiol si frunze (Beta vulgaris var. cicla) este o specie erbacee bienala cu perioada mijlocie-lunga de vegetatie (50-60 zile) de la rasarire si pana la formarea primelor frunze comestibile, planta se mentine in cultura pana la 150 zile. Tulpinile florifere, florile si fructele apar in anul al doilea.

Frunzele – sunt dispuse in rozeta, mari, carnoase, lung petiolate, culoarea frunzei-petiolului variaza in functie de varietate: verde, verde-inchis, rosu-purpuriu, rosu sau alb-galbui (Vezi fig.);
Radacina este subtire, lignificata, nu se consuma;
Tulpina florifera – apare in anul al 2-lea este inalta de 0.5-1,3 metri, bine ramificata, cu flori mici si frunze mici, lanceolate si sesile (fara codita), Vezi fig.;
Florile – sunt mici, alb-verzui, grupate in glomerule. Infloreste in intervalul iulie-august;
Fructele sunt de tip glomerula format din 2-5 fructe simple – nucule.

Sfecla de petiol si frunze se utilizeaza ca specie legumicola de la care se consuma petiolul si frunza folosite in diverse preparate culinare.

Recoltarea frunzelor se face esalonat cand acestea au atins dimensiunile de consum specifice varietatii (la aproximativ 50-60 zile de la rasarire in functie de varietate se vor recolta primele frunze). Recoltarea se face prin taiere la baza petiolului.

Inmultirea si infiintarea culturii de Sfecla Elvetiana se face prin:

Semanat in conditii de cultura in camp si gradina. Semanatul se poate face in intervalul aprilie (dupa 20 a lunii) – iunie.

Semanatul pentru viitoarele plante semincere se face primavara anului I iar obtinerea semintelor se face in anul II (specie bienala).

Fertilizarea se poate face utilizand programele tehnologice specifice culturii de Sfecla Elvetiana.

Bolile sfeclei: Cercosporioza (Cercospora beticola), Mana sfeclei (Perenospora schachtii), Fainarea sfeclei (Erysiphe betae), Pythium spp., Phoma betae, Aphanomyces cochlioides, Fuzarioza (Fusarium spp.), etc.

Daunatori la sfecla:

Afide-Paduchele sfeclei (Aphis fabae), Puricele sfeclei (Chaetocnema tibialis), Buha verzei (Mamestra brassicae), Molia sfeclei (Scrobipalpa ocellatella), Viermi sarma (Agriotes spp.), Gargarita sfeclei (Bothynoderes punctiventris), Nematodul bulbilor si tulpinilor (Ditylenchus dipsaci), Nematodul sfeclei (Heterodera schachtii), Atomaria linearis, Cartita, etc.