nov. 15 2014
Cais (Prunus armeniaca) – origine, descriere, utilizare
Denumire populara: Cais, Caisul
Denumire populara in alte limbi: engleza – apricot; germana – aprikose; italiana – albicocca; spaniola – albaricoque; franceza – abricot; etc.
Denumire stiintifica: Prunus armeniaca sin . Armeniaca vulgaris
Grupa pomicola: drupacee, samburoase
Origine, raspandire: Caisul (Prunus armeniaca) se presupune ca isi are originea in centre ca China de Nord Est (Manchuria); Asia Centrala (China, Nordul Indiei, Kyrgyzstan, Uzbekistan, Tajikistan) sau Asia Mica (Armenia, Turcia).
Caisul a fost luat in cultura pentru prima data inca de acum 3.000 ani de catre chinezi. Romanii au contribuit la raspandirea speciei in intreaga Europa inca de acum 2.000 ani.
Utilizare: Pomicola
Conditii de crestere si fructificare / Factorii de mediu:
Caisul prefera solurile cu un pH de 6.5-7.5 dar suporta un pH in intervalul 5.8-8.3 si carbonat de calciu activ <9 %. Planta prefera solurile cu un continut ridicat de materie organica, reavene, afanate si bine drenate. Caisul vegeteaza bine pe soluri mijlocii si usoare: lutoase, luto-nisipoase, nispoase. Suporta greu solurile argiloase care alaturi de umiditatea excesiva din sol pot conduce la moartea prematura a plantelor de cais;
In momentele critice (cresterea fructelor, parga, perioadele secetoase, etc.) se impune obligatoriu irigarea prin picurare. Conditiile de seceta afecteaza atat cantitatea cat si calitatea fructelor dar si buna diferentiere a mugurilor de rod, ce asigura recolta din anul urmator.
Caisul prefera temperaturi in intervalul 14-35ºC. Temperatura minima absoluta in vegetatie este de 7ºC iar cea maxima absoluta de 40ºC. Cresterile tinere pot fi afectate de inghet la tempeaturi < -1 ºC. Temperatura minima de la care plantele (mugurii floriferi) pot fi afectate in perioada de repaus variaza intre -15 … -28 ºC in functie de soi (soiurile timpurii sunt mai sensibile la ger decat cele tardive).
Lumina – caisul prefera locurile luminoase (insorite).
Plantarea caisului se face in perioada de repaus vegetativ, preferabil toamna sau primavara devreme. Putem planta daca solul nu este inghetat si in aer avem temperaturi peste 5°C.
Proprietati pomicole:
Caisul (Prunus armeniaca) va intra pe rod la 3-5 ani de la plantare.
Fructele (caisele) sunt de tip drupa, globuloasa, brazdat longitudinal, de culoare: galben-portocalie si apare o zona roscata pe partea expusa la soare, catifelat-paroase, cu sambure neaderent la pulpa, de forma ovoidala, turtit cu o latura tricostata (Vezi fig.), cu diametrul-lungimea de 3-8 cm. Pulpa este in general de culoare portocalie dar exista si soiuri cu pulpa de culoare alba.
Recoltarea caiselor se face esalonat, cand fructele s-au colorat specific varietatii si au dimensiunea specifica. Caisele isi mai continua usor maturarea si dupa recoltare (fructe climacterice).
Caisele se consuma in stare proaspata, confiate sau in preparate ca: gem, dulceata, compot, bauturi racoritoare, etc. De la caise consumam atat pulpa cat si samburele.
Caisele contin la 100 g de pulpa: Antioxidanti: 1,110 μ mol – ORAC – Oxygen Radical Absorption Capacity Value; valoare energetica: 201 kJ (46 kcal); carbohidrati 11 g (zaharuri 9 g, etc.); proteine 1,4 g; vitamina C 10 mg; Sursa USDA.
Descriere:
Caisul este un pom fructifer;
Florile sunt solitare, de culoare alba sau roza, cu diametru de 2.5 cm, delicat-placut mirositoare. Florile de cais sunt frecventate de insecte: albine, bondari. Varietatile de cais sunt in general autofertile (polenizarea se face si cu polen propriu) dar exista si soiuri androsterile-autosterile („mascul steril” polenul propriu este steril, acestea necesita polenizator). Infloreste inaintea aparitiei frunzelor (Vezi fig.) in intervalul Martie-Aprilie.
Frunzele sunt caduce (cazatoare) de forma eliptica cu baza rotunjita sau slab cordata, de 5-10 cm lungime, marginea este fin obtuz-serata, cu varful acuminat, au partea superioara lucioasa, glabra, pe partea inferioara prezinta in axilele nervurilor zmocuri de perisori, petiolul este lung de 2-3 cm cu 2 sau mai multe glande (Vezi fig.).
Dimensiuni:
Caisul este un pom fructifer ce poate atinge inaltimea de 5-10 metri cu un diametru al coroanei de 4-8 metri.
Subspecii de cais:
Zarzarul (Armeniaca vulgaris var. amarelle sin. Prunus armeniaca var. minor).
Varietati / Soiuri de cais:
- Cu perioada de maturare a fructelor in Iunie: Traian, Harcot, Timpuriu de Chisinau, Reale D’Imola, Tudor, NJA 19 (autosteril), Timpurii de Arad, etc;
- Cu perioada de maturare a fructelor in Iulie: Dana, Cea mai buna de Ungaria, Dacia, Neptun, Goldrich (autosteril), Saturn, Venus, Mamaia, Rosii de Baneasa, Excelsior, Sulina (autosteril), Sulmona, Mari de Cenad, etc.
- Cu perioada de maturare a fructelor in August: Favorit, Umberto, Silvana, Selena, Sirena, Olimp, Litoral, etc.
Inmultirea caisului se face prin altoire primavara sau vara pe portaltoi de: cais franc, zarzar (Armeniaca vulgaris var. amarelle), corcodus, prun franc, piersic franc, migdal, porumbar, etc.
Fertilizarea se face utilizand programele tehnologice specifice culturii caisului.
Bolile caisului:
- Monilioza (Monilinia laxa);
- Ciuruirea micotica a frunzelor (Stigmina carpophila);
- Ciuruirea bacteriana a frunzelor (Xanthomonas campestris pv. pruni; Pseudomonas syringae pv. morsprunorum; Xanthomonas arboricola pv. Pruni);
- Mumificarea fructelor (Monilinia fructigena);
- Cancer bacterian (Agrobacterium tumefaciens);
- Boala frunzelor de argint „Silver leaf” (Chondrostereum purpureum);
- Antracnoza – Patarea purpurie (Blumeriella jaapii sin. Coccomyces hiemalis);
- Fainarea (Podosphaera tridactyla);
- Rugina (Tranzschelia pruni-spinosae);
- Fumagina (Capnodium salicinum);
- Viroze – Varsatul caisului (Plum-pox virus);
- Rasucirea clorotica a frunzelor (Phytoplasma prunorum); etc.
Daunatori la cais:
- Molia vargata a piersicului (Anarsia lineatella);
- Paduchele verde al piersicului (Myzus persicae);
- Paduchele tigarar al piersicului (Myzus varians);
- Molia orientala a fructelor (Cydia molesta sin. Grapholita molesta);
- Viermele prunului (Cydia funebrana);
- Tripsul californian (Frankliniella occidentalis);
- Afide – Paduchele cenusiu al prunului (Hyalopterus pruni);
- Omida paroasa a dudului (Hyphantria cunea);
- Fluturele cu varful abdomenului auriu (Euproctis chrysorrhoea);
- Musculita frunzelor (Dasineura prunicola);
- Gargarita fructelor (Rhynchites bacchus);
- Gargarita mugurilor-florilor (Sciaphobus squalidus);
- Cariul scoartei (Scolytus rugulosus);
- Acarieni: Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae), etc;
- Carabusul de mai – viermii albi (Melolontha melolontha);
- Gandacul negru al puietilor (Capnodis tenebrionis);
- Gandacul aramiu al puietilor (Perotis lugubris);
- Cotarul verde (Operophtera brumata sin. Cheimatobia brumata); etc.
Categorie: Pomi fructiferi
De la: Horticultorul
Comentariile sunt închise pentru Cais (Prunus armeniaca) – origine, descriere, utilizare