Cires (Prunus avium) – origine, descriere, utilizare

nov. 23 2014

Cires (Prunus avium) – origine, descriere, utilizare

Familia: ROSACEAE

Denumire populara: Cires, Ciresul, Ciresul dulce

Denumire populara in alte limbi: engleza – cherry, heart cherry, gean tree, sweet cherry, mazzard cherry; germana – Kirsche; etc.

Denumire stiintifica: Prunus avium sin. Cerasus avium, Cerasus dulcis

Grupa pomicola: drupacee, samburoase

Origine, raspandire:

Varietatile de cires (Prunus avium) isi au originea in specia care se intalneste spontan pe teritoriile aflate intre Marea Neagra si Marea Caspica (Asia Mica).

Ciresul a fost luat in cultura de catre greci si romani inca de acum 2.500 ani, care apreciau planta atat pentru fructe cat si pentru lemn.

Utilizare: Pomicola, Planta medicinala

Conditii de crestere si fructificare / Factorii de mediu:

Ciresul este pretentios fata de sol prefera solurile fertile, bine drenate, profunde si reavene. Ciresul vegeteaza bine pe solurile mijlocii: lutoase, nisipoase, luto-nisipoase. Suporta greu solurile grele (argiloase) care alături de umiditatea excesiva din sol pot crea premizele uscarii premature. Ciresul prefera un pH de 5.5-6.4, dar suporta o reactie a solului – pH in intervalul 5-7. Calcarul activ din sol trebuie sa fie sub 3-6%;

In momentele critice (cresterea fructelor, diferentierea mugurilor de rod, perioadele secetoase, etc.) se impune obligatoriu irigarea prin picurare. Conditiile de seceta sau de umiditate excesiva (in sol si aer) afecteaza atat cantitatea cat si calitatea fructelor.

Ciresul prefera temperaturi in intervalul 18-28ºC. Temperatura minima absoluta in vegetatie este de 6ºC iar cea maxima absoluta de 39ºC. Cresterile tinere pot fi afectate de inghet la temperaturi de 0 ºC. Temperatura minima de la care plantele (mugurii floriferi) pot fi afectate de ger in perioada de repaus variaza intre -19 … -23 ºC in functie de soi (soiurile timpurii sunt mai sensibile la ger decat cele tardive).

Lumina – ciresul este un pom fructifer cu temperament de lumina (prefera locurile insorite). In conditii de umbra planta are crestere lenta, fructele au o calitate slaba, ramurile de rod se usuca, rodul se muta in partea superioara a coroanei, etc.

Taierile – pentru formarea coroanei si fructificare se fac primavara. Taierea in verde a plantelor se va face in mijlocul verii. Este recomandat ca la taiere sa folosim mastic de taiat/altoit, pentru a prevenii aparitia unor boli grave (monilioza, etc.);

Plantarea ciresului se face preferabil toamna dar ca regula generala se planteaza in perioada de repaus vegetativ (toamna-primavara), daca solul nu este inghetat si in aer avem temperaturi de peste 5°C.

Proprietati pomicole:

Ciresul (Prunus avium) va intra pe rod la 3-5 ani de la plantare (in functie de portaltoi si soi).

Ciresele sunt fructe de tip drupa, globuloasa sau cordata, glabra, lucioasa, cu diametru de 1.25-2.5 cm cu pedicelul (codita) lung de 3-5 cm. Pielita care acopera fructul poate fi de culoare rosie-intunecata sau purpurie-inchisa, galbena (formeaza adesea o zona rosietica pe partea insorita) sau alba. Pulpa (mezocarpul) are o culoare ce variza de la alb la rosu-intunecat. Gustul este cu atat mai dulce cu cat soiul este mai tarziu, intrucat sunt necesare 2-3 luni pentru a se forma.

Recoltarea cireselor se face la maturitate deplina, cand fructele s-au colorat specific varietatii si au gustul si dimensiunea specifica. Ciresele nu isi mai continua maturarea dupa recoltare (neclimacterice).

Ciresele se consuma in stare proaspata, confiate sau in preparate ca: gem, dulceata, compot, bauturi racoritoare, etc.

Ciresele contin la 100 g de pulpa: Antioxidanti: 3,747 μ mol – ORAC – Oxygen Radical Absorption Capacity Value; valoare energetica: 263 kJ (63 kcal); carbohidrati 16.1 g (zaharuri 12.82 g, etc.); proteine 1,06 g; vitamina C 7 mg; Sursa USDA.

Descriere:

Ciresul este un pom fructifer dar are si valoare ornamental/decorativa;

Florile sunt de culoare alba, dispuse in fascicule sub forma de umbela (2-4), cu codite de 3-5 cm, apar primavara (aprilie) odata cu infrunzirea (Vezi fig.).

Polenizarea la cires – varietatile de cires sunt in general autosterile (polenul propriu este steril pentru respectivul soi, acestea necesita polenizator – reprezentat de alte soiuri). Este bine de mentionat ca exista si soiuri de cires autofertile (polenizarea se poate face si cu polen propriu).

Frunzele sunt caduce (cazatoare), oblong-ovate, lungi de 8-15 cm, de culoare verde (Vezi fig.).

Dimensiuni:

Ciresul este un pom fructifer a carui inaltime poate ajunge la 3-9 metri iar diametrul plantei de 3-8 m.

Înălțimea standard a Ciresului (Prunus avium) cultivat, la care s-au aplicat lucrări de taiere poate ajunge la 6 metri, iar diametrul plantei de 4-5 m.

Soiuri de cires:

Cu perioada de maturare a fructelor in Mai: Cea mai timpurie, Bigarreau Burat, Bigarreau Morreau, Rivan, Ponoare, etc;
Cu perioada de maturare a fructelor in Iunie: Rosii de Bistrita, Tentant, Iva, Izverna, Negre de Bistrita, Rubin, Pitroase de Cotnari, Stella, Silva, Ferrovia, Regina, etc;
Cu perioada de maturare a fructelor in Iulie: Uriase de Bistrita, Kordia, Regina, Sylvia, Karina, Summit, etc.

Inmultirea ciresului se face prin altoire primavara sau vara pe portaltoi de: Cires salbatic, Cires franc (din samanta), Mahaleb (Cerasus mahaleb), Visin comun (Cerasus vulgaris). Portaltoi cu inmultire vegetativa: Colt , Gisela 5, Krymsk 5, etc.