Horticultorul.ro

dec. 26 2020

Cultura Alunului: infiintare si ghid de intretinere

Cultura Alunului Comun  (Corylus avellana) este posibila pornind de la litoralul Marii Negre, Câmpie si Deal (pana la 800m  altitudine). Înființarea si întreținerea unei plantații de alun este posibila daca se respecta tehnologia de cultura, efectuandu-se la timp toate lucrările necesare in vederea obținerii la timp a unor recolte bogate si de calitate. Plantațiile de alun  daca sunt bine îngrijite pot atinge vârste de exploatare economica de pana la 35 ani.

Alunele de pădure au ca destinație: miezul de alune de pădure se utilizează in alimentație sau se utilizează in industrie pentru: produse de cofetărie, patiserie; dulciuri; etc.

Arbust  indigen (creste spontan in tara noastră) originar din Europa si Asia Mica.

In Romania alunul se întâlnește spontan in păduri începând din zona de câmpie si poate fi întâlnit pana in etajul molidișurilor la 1.400 metri  altitudine.

CUPRINS:

FACTORI ECOLOGICI LIMITATIVI

Temperatura (caldura)

Lumina

Umiditatea (apa)

Solul

Reactia solului pH-ul

 

CULTIVAREA ALUNULUI

Soiuri de alun comun

INFIINTAREA LIVEZILOR DE ALUN

Pregatirea terenului pentru plantarea alunului

Desfundatul terenului

Scarificarea terenului

Pichetarea terenului

Polenizarea livezilor de alun

Plantarea pomilor de alun

Sisteme de cultura la alun

 

LUCRARI DE INGRIJIRE LA ALUN

Completarea golurilor

Lucrări ale solului

Taierea la Alun

Irigarea la alun

Fertilizarea anuala la alun

Recoltarea alunelor

Bolile alunului

Daunatorii alunului

 

 FACTORI ECOLOGICI LIMITATIVI PENTRU CULTIVAREA ALUNULUI

Temperatura  (caldura) –  alunul (Corylus avellana) este o planta ce prefera temperaturi in perioada de vegetație in intervalul 11-25 ºC. Temperatura minima absoluta in vegetație este de 6ºC iar cea maxima absoluta de 34ºC.

In perioada de repaus vegetativ (toamna târziu – iarna – primăvara devreme)  temperatura minima de la care mugurii de rod   (masculi & micști – femeli) pot fi afectați de ger este situata < -29 ºC. Creșterile vegetative (lăstari si frunze) tinere pot fi afectate de îngheț la temperaturi < 0 ºC.

Florile femele sunt afectate in procent foarte mare de temperaturi sub  -9 …-10 ºC.

Lumina – alunul este o specie iubitoare de lumina (prefera locurile însorite), temperament de lumina.

Plantele de alun care nu beneficiaza de suficientă lumina vor inregistra o fructificare mai slaba.

Umiditatea (apa): plantația de alun necesita intre 700 – 1100 mm  precipitatii medii anuale (PMA), pentru plantația de alun este deosebit de importanta distribuția cat mai uniforma a precipitatiilor (in perioada de vegetatie) si prezenta precipitatiilor in perioadele / fenofazele critice.  Irigarea plantatiei de alun se impune in zonele cu precipitatii reduse (< 700 mm) sau in perioadele / fenofazele critice suprapuse pe intervale secetoase din an (cand valorile scad sub minimul indicat sau verile sunt toride) si la sistemele de cultura intensiva. Irigarea prin picurare se va face moderat si face ori de cate ori este necesar, mai ales in momentele / fenofazele  critice.

Solul:

Alunul este relativ pretentios  fata de sol prefera solurile fertile, bine drenate (permeabile pentru aer si apa), afanate, profunde si reavene; Alunul vegetează bine pe solurile solurile mijlocii  (lutoase, luto-argiloase, aluviale).

Este obligatoriu ca adâncimea pânzei de apa freatica la plantațiile de alun (livezile de alun) sa se situeze sub 2 m.

Umiditatea excesiva din sol (băltirea-stagnarea apei in special pe solurile grele -argiloase) chiar pe perioade scurte afectează grav plantele de alun conducând la asfixierea radiculara.

Alunul nu suporta in general valori de peste  12 % Carbonat de Calciu activ.

Reactia solului: alunul  prefera un pH slab acid – neutru  (5,9 -7,2), dar totuși suporta valori mai largi – un pH in intervalul:  puternic acid – slab alcalin  (4,5-8,4).

CULTIVAREA  ALUNULUI

Alunul comun (Corylus avellana)   este un pom fructifer arbustoid (creste natural sub forma de tufa cu tulpini pornite din zona coletului), ce poate atinge inaltimea maxima de 4-5 metri si un diametru al coroanei de 4 metri.

Alunul intra pe rod încă din anii 3-4 de la plantare (pomii înmulțiți vegetativ prin: marcotaj, drajoni, butași, altoire).

 

Soiurile de alun comun (Corylus avellana)

Soiuril de alun pot fi clasificate dupa marimea fructelor “alunelor” se imparte astfel: fructe mici (sub 2 g), fructe mijlocii (2-3 g), fructe mari (3-4 g), fructe foarte mari (peste 4 g).

Dintre soiurile de Alun cultivate in Romania sunt: Arutela, Furfulak, Lambert rosu, Tonda Gentile delle Langhe, Daviana, Mari de Piemont, Uriase de Valcea, Valcea 22, Urias de Halle, etc.

INFIINTAREA LIVEZILOR – PLANTATIILOR DE ALUN

Livezile – plantatiile de alun se infiinteaza pe terenuri cu continut de carbonati de calciu (CaCO3) sub 12 % si in zone cu precipitatii medii anuale de peste 700 mm (altfel se impune obligatoriu irigarea).

Pregatirea terenului pentru plantarea alunului consta in:

Desfundatul terenului (afanarea adanca) se poate face doar pe solurile profunde si care nu prezinta Carbonați de Calciu – CaCO3 peste 12  %. Prin lucrarea de desfundare exista riscul de aducere a carbonaților din profunzime la suprafata solului (la nivelul rădăcinilor) iar in final, excesul de Carbonați poate face mai mult rau decat bine. Lucrarea de desfundat se va efectua  la o adâncime de cca. 60 cm cu 3-4 luni inainte de plantare. Pe terenurile in panta (> 10%) lucrarea de desfundat se va efectua pe direcția curbelor de nivel. Lucrarea de desfundat este urmata  de lucrarea de nivelarea de suprafață.

Scarificarea terenului înlocuiește lucrarea de  desfundat si nu are dezavantajul de a aduce Carbonații de Calciu din profunzime la suprafața, aceasta se efectueaza cu 3 luni inainte de plantare. Se practica scarificarea in cruce (in doua directii prin treceri perpendiculare) la o adancime de 60 cm. Lucrarea de scarificare va fi urmata de mobilizarea adanca a solului  (aratura adanca) care se face  toamna, printr-o aratura la 35 cm, sau sapat la cazma urmata de nivelarea de suprafața.

Lucrarea de nivelare de suprafața a terenului se face cu ajutorul cultivatorului, combinatoarelor, grapei cu disc, grapei cu colti, etc. In gradini maruntim si nivelam cu ajutorul frezei sau motocultorului (motosapei) echipate cu freza sau unelte manuale (sapa si grebla).

Fertilizarea de baza (inainte de desfundat sau dupa caz aratura adanca) se poate face cu ingrasaminte organice (gunoi de grajd 50 t/ha) si  ingrasaminte chimice / minerale: 90  kg/ha fosfor (P), 70 kg/ha potasiu (K).

Pichetarea terenului se poate face in functie de necesitati in: patrat, dreptunghi, triunghi echilateral, chincons (pe terenurile in panta > 5,7 grade, randurile se dispun pe directia curbelor de nivel).

Polenizarea livezilor de alun este făcută de către vânt  „anemofila” (polenul este purtat de vânt). Deosebit de importanta pentru polenizarea alunului este vremea iar florile polenizează la temperaturi  intre  4-8°C si vânt slab, zile fără precipitații.

Întrucât la alun apare fenomenul de Dichogamie: fenomen ce apare la unele plante unisexuat -monoice (avocado, porumb, nuc, etc.) si presupune momente diferite de înflorire a florilor mascule, femele care se găsesc pe aceiași planta din acelasi – soi. Din punct de vedere al momentului înfloririi florilor soiurilor de alun, acestea se impart in:

♦ Soiuri de alun  protogine – pe pom înfloresc mai întâi florile femele. La aceste soiuri sunt necesari polenizatori cu aceiasi perioada de inflorire;

♦ Soiuri de alun protandre – pe pom înfloresc mai întâi florile mascule. La aceste soiuri sunt necesari polenizatori cu aceiasi perioada de inflorire;

♦ Soiuri de alun homogame – pe pom înfloresc in acelasi timp atat florile mascule cat si cele femele. La aceste soiuri daca sunt si autofertile nu sunt necesari polenizatori.

♣   Soiuri autosterile – sunt majoritatea soiurilor de alun. La soiurile autosterile polenizarea nu se poate realiza cu polenul propriu (propriul polen este incompatibil), necesita polen strain de la soiuri bune polenizatoare;

♣   Soiuri autofertile –  polenizarea se poate face si cu propriul polen (polen compatibil, sunt homogame, nu necesita polenizatori, decât daca dorim si o polenizare încrucișata); Acestea pot poleniza alte soiuri. Exemplu de soiuri autofertile: Corylus avellana ‘Lambert alb’, Corylus avellana ‘Ata Baba’, etc.

La soiurile de alun pentru care este necesara polenizarea este recomandata plantarea soiurilor bune polenizatoare in parcela. Se introduce un rand din soiul bun polenizator la cateva randuri din soiul de baza in raport 1 : 2 (1 rand soi polenizator la 2 rânduri soi de baza ) sau 1:3 (daca se practica distante de plantare mai apropiate intre randuri). Soiul polenizator plantat fie intercalat in rând fie rândul intercalat trebuie sa se gaseasca la o distanta maxima de 15-18 m de plantele soiului principal (soi cu fructe de calitate superioara) care trebuie polenizat. Soiurile bune polenizatoare trebuie sa aibă polen compatibil si aceiași perioada de înflorire (pentru florile mascule si pt. florile femele). Distanta pentru polenizare intre plante din soiuri diferite într-o parcela  pentru a putea fi posibila polenizarea in condiții optime, nu trebuie sa depășească 15-18 m.

Infiintarea plantatiilor de alun se  face utilizând plante (material săditor) certificate ca sunt libere de agenti patogeni (virusi, bacterii, ciuperci, fitoplasme), obtinute in pepiniere autorizate care garanteaza autenticitatea soiului si calitatea; adaptate conditiilor pedo-climatice din zona in care dorim sa înființam plantația.

Plantarea pomilor de alun  se face preferabil  toamna (dupa apariția primelor brume si  caderea totala a frunzelor)  sau iarna (daca solul nu este inghetat si in aer avem temperaturi peste 5°C).

Plantarea  pe teren desfundat  si soluri mijlocii (lutoase) se vor utiliza gropi pentru plantare de 50 cm latime x 50 cm lungime  x 40 cm adâncime.

Plantarea pe celelalte terenuri (scarificat, doar arat adanc, nearat, teren nedesfundat) si mijlocii (lutoase) se va face in gropi pentru plantare de 60 cm latime x 60 cm lungime  x 50 cm adancime. Gropile pot avea forma patrata (forma ideala pentru radacini) sau circulara si pot si sapate manual (la cazma)  sau mecanizat.

Sisteme de cultura la Alun

♦  Sistemul extensivclasic” (livezi clasice de alun) – pentru acest sistem se utilizeaza soiuri de vigoare mare si distante mai mari de plantare.  Plantarea alunului in sistem „clasic”  se face la distanta de 4-5  m intre randuri si 3-4 m intre pomi pe rand.  In functie de distanta intre randuri si cea dintre plante pe rand sunt necesare cca. 833 plante / ha (pentru o distanta de 4 m intre randuri si 3 m  intre plante pe rand).

 

♦  Sistemul intensiv  (livezi intensive de alun) – pentru acest sistem se utilizeaza soiuri de vigoare medie, mica si distante mai mici / medii de plantare.  Plantarea alunului se face la distanta de 3-4 m intre randuri si 2-3 m intre pomi pe rand.  In functie de distanta intre randuri si cea dintre plante pe rand sunt necesare cca. 1250 plante / ha (pentru o distanta de 4 m intre randuri si 2 m  intre plante pe rand).

LUCRARI DE INGRIJIRE IN LIVEZILE DE ALUN

Completarea golurilor este necesara, întrucât din diverse motive unele plante nu s-au prins si au pierit. Lucrarea se face toamna târziu (an I).

Lucrări ale solului:

In plantațiile / livezile de alun solul poate fi menținut la alegere in funcție de cultura si condițiile pedo-climatice intr-unul din sistemele:

  • la nivel de de ogor negru (solul este menținut in permanenta lucrat ‘afanat’ si fara buruieni, acest sistem se aplica obligatoriu pana in anul 3 livezile de alun). Toamna inainte de intrarea in repaus vegetativ (cu 3-4 saptamani inainte de caderea frunzelor), pe intervalul dintre randuri se va afectua o aratura la mica adancime (10-15 cm).  In sezonul de vegetatie (mai-august)  pe intervalul dintre randuri se vor efectua numeroase prasile mecanizate (prasile cu freza, cultivator, discuit, etc.).  Pentru a putea afana solul si combate buruienile  pe rand, se fac numeroase prasile manuale (cu sapa) la 5-10 cm adancime. Începând din anul 4 in livezile conduse pe forme de coroana cu trunchi (de peste 50 cm)  se pot face pe rand  prasile mecanizate  (la 5-10 cm adancime) utilizând echipamente moderne cu palpator.
  • cu spatiul dintre randuri inierbat in benzi (înierbarea se poate face din anul al 4-lea de la infiintarea plantatiei de alun). Pe parcursul sezonului de vegetatie vom efectua cositul periodic  iar totodata  va proceda si la  mentinerea – libera de buruieni  prin erbicidare a zonei le-a lungul randurilor (0,7-1 m stanga si 0,7-1 m dreapta). O alta varianta de-a lungul randului de pomi ar fi mentinerea solului lucrata, astfel  incepând din anul 4 in livezile conduse pe forme de coroana cu trunchi (de 50 cm) se pot face pe rand  prasile mecanizate  (la 5-10 cm adancime) utilizând echipamente moderne cu palpator.

 

Taierea la Alun

In funcție de sistemul de cultura ales (clasic, intensiv, gradinile populatiei – gospodarie) se va alege după plantare si tipul / forma de coroana (forma arhitectonica de coroana la alun).

Taierile de formare a coroanei pomilor se efectueaza in uscat toamna (taierea in  uscat la alun se efectuează toamna dupa recoltarea fructelor, aparitia primelor brume si cadrea frunzelor).

Rolul taierilor de formare a coroanei pomilor “alunilor” este acela de a realiza cat mai repede, in funcție de sistemul de cultura o plantație echilibrata intrata pe rod economic, ușor de intretinut si care sa produca constant. Forma arhitectonica de coroana aleasa si obținuta prin tăieri in uscat (toamna) odată realizata, va asigura  formarea de coroane aerisite, luminate (se previne degarnisirea coroanelor), echilibrate, care permit efectuarea cu ușurința a lucrărilor solului, etc.

Tipuri – forme de coroane la alun

Taierea de formare la alun

Forme / tipuri  de coroane la alun: Tufa (cu maxim 8-10 tulpini); Vasul ameliorat, etc.

Tăierea de fructificare / producție / întreținere la alun se efectuează o data la 3-4 ani si au rol in: eliminarea ramurilor uscate, menținerea coroanelor aerisite si luminate, regenerare, fructificare, stimularea cresterilor vegetative, inlocuirea tulpinilor imbatranite, suprimarea drajonilor si lastarilor de la baza coroanei, etc. Tăierile se vor efectua in uscat (toamna in perioada de repaus vegetativ) si in verde (suprimarea drajonilor).

Irigarea la alun  este obligatorie in intervalele de seceta prelungita din sezonul de vegetație (când valorile scad sub optimul indicat sau verile sunt toride), in momentele  critice, la culturile intensive, la culturile pentru care s-a optat la menținerea solului acoperit cu benzi înierbate,  etc.

Irigarea se face utilizând preferabil un sistem de irigare prin picurare (1-2 linii de picurare suspendate la 40-50 cm de la sol). Norma de udat se stabilește in funcție de:  tipul de sol; deficitul de precipitații / apa in sol; fenofaza si faptul ca solul trebuie sa fie suficient aprovizionat cu apa / umectat pana la adancimea la care sunt repartizate majoritatea radacinilor (cca. 20-60 cm).

Odata cu irigarea prin picurare, se poate face la nevoie si fertilizarea faziala  prin  administrarea de îngrășăminte hidrosolubile.

 

Fertilizarea anuala  la plantația de alun pe alun aflate pe rod

Fertilizarea de baza  anuala efectuata primavara devreme (in martie): ingrasaminte complexe NPK  cu eliberare lenta (produse  granulate, fara clor, aplicate in benzi pe rand).

Fertilizarea faziala  prin fertirigare – ‘fertigare’ utilizand ingrasaminte de inalta calitate;

Se pot face si numeroase  fertilizari foliare, pentru a completa necesarul de macro si microelemente nutritive necesar pomilor de alun si combaterea / prevenirea carentelor / clorozelor.

Fertilizarea se poate face utilizând tehnologii si produse de la: YARA.

Atentie !!!   Fertilizarea trebuie sa se faca dupa un program / tehnologie de fertilizare adaptat si in concordanta cu  rezerva de elemente nutritive din sol, determinate in urma analizelor agrochimice de laborator. Programele tehnologice de fertilizare se întocmesc pe fenofaze si cuprind: fertilizarea de baza anuala, fertilizarea faziala si fertilizarea foliara.

“Intotdeauna cititi si utilizati produsul fertilizantul (ingrasamantul) conform recomandarilor  de pe eticheta”

Recoltarea Alunelor

Livezile de alun înființate cu  plantele înmulțite vegetativ (marcotaj, drajoni, butași si mai rar altoire) intra pe rod in anul 4-5 de la plantare si vor produce economic din anul 7-8; iar  livezile înființate cu plante nealtoite (înmulțite din sămânța) intra pe rod in anul 6-7 de la plantare si vor produce economic din anul 10-11. Producția de alune la hectar este ce cca.  1,5 – 3 t/ha.

Alunele se recolteaza esolanonat (in 2- 3 etape) de pe pom, pe măsura ce își ating maturitatea de recoltare. Maturitatea de recoltare este semnalata de faptul ca aluna se desprinde usor de involucru.

Alunele se utilizeaza pentru consum miez in stare proaspata si in industrie pentru: produse de cofetărie, patiserie; dulciuri; etc.

Bolile alunului – alunelor: Antracnoza alunului (Sphaceloma coryli), Bacterioza Alunului (Xanthomonas arboricola pv. corylina), Gleosporioza alunului (Gloeosporium coryli), Monilioza (Monilinia fructigena), Cancerul bacterian (Agrobacterium tumefaciens), etc.

Daunatorii alunului: Viermele alunelor (Cydia amplana sin. Carpocapsa amplana); Acarianul mugurilor de alun (Phytoptus avellanae), Gargarita alunului (Curculio nucum sin. Balaninus nucum), Paduchele verde al alunului (Corylobium avellanae sin. Aphis avellanae), Paduchele galben al alunului (Myzocallis coryli sin. Aphis coryli), Oxycarenus lavaterae, etc.

 “Intotdeauna cititi si utilizati produsul (pesticidul, fertilizantul) conform recomandarilor  de pe eticheta”

Categorie: Pomi fructiferi

De la: Horticultorul

Comentariile sunt închise pentru Cultura Alunului: infiintare si ghid de intretinere

Comments are closed at this time.

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.

Cookies - Termeni si conditii