oct. 19 2020
Cultura Ciresului: infiintare si ghid de intretinere
Cultura Ciresului este printre cele mai atractive culturi pomicole intrucat ciresele sunt fructe (consumate in stare proaspata) apreciate, preferate si cautate de catre consumatori, iar pretul de comercializare este aproape intotdeauna ridicat. Infiintarea si intretinerea unei plantatii de cires de succes este posibila daca se respecta tehnologia de cultura adaptata sistemului de cultura (extensiv „clasic”, intensiv, superintensiv, protejata ”in solar”), efectuandu-se la timp toate lucrarile necesare in vederea obținerii la timp a unor recolte bogate si de calitate. Plantatiile de cires clasice pot atinge varste de pana la 35 ani, iar pentru cele intensive si superintensive perioada de exploatare (varsta) este ceva mai redusa.
Fructele „ciresele” au ca principala destinatie consumul in stare proaspata, urmata de industrializare: compot, gem, dulceata, sucuri, sirop, fructe confiate, etc.
Ciresul (Prunus avium) a fost luat in cultura de catre greci si romani inca de acum 2.500 ani, care apreciau planta atat pentru fructe cat si pentru lemn.
Soiurile de cires (Prunus avium) cultivat isi au probabil originea in specia care se intalneste spontan pe teritoriile aflate intre Marea Neagra si Marea Caspica (Asia Mica).
CUPRINS:
Infiintarea livezilor de cires
Polenizarea livezilor de cires
Sistemul de cultura a ciresului in solarii
LUCRARI DE INGRIJIRE IN LIVEZILE DE CIRES
Taierile de formare a coroanei
Tipuri – forme de coroane la cires
Taiera de fructificare/productie la cires
Fertilizarea anuala la plantația de cires
FACTORI ECOLOGICI LIMITATIVI PENTRU CULTIVAREA CIRESULUI
Temperatura – ciresul (Prunus avium) este o planta ce prefera temperaturi in perioada de vegetatie in intervalul 18-28 ºC. Temperatura minima absoluta in vegetatie este de 6ºC iar cea maxima absoluta de 39ºC. Cresterile tinere pot fi afectate de inghet la temperaturi < 0 ºC.
In perioada de repaus vegetativ (toamna tarziu-iarna-primavara devreme) temperatura minima de la care mugurii de rod (mugurii floriferi) pot fi afectati de ger variaza intre -19 … -23 ºC in functie de soi (soiurile timpurii sunt mai sensibile la ger decât cele tardive „tarzii”).
Ingheturile de revenire din primavara pot afecta frecvent si ciresul, intrucat acasta infloreste timpuriu (imediat dupa cais).
Lumina – ciresul este o specie iubitoare de lumina (prefera locurile însorite), temperament de lumina. Ciresul cultivat in locuri cu lumina deficitara (semiumbra, expozitie Nordica, densitate prea mare de plante – ar acestea se umbresc intre ele), va avea o crestere lenta, fructele au o calitate slaba, ramurile de rod se usuca, rodul se muta in partea superioara a coroanei, etc.
Pentru a beneficia de lumina suficienta este important ca orientarea randurilor in plantatiile de prun sa se faca preferabil pe directiile: N-S; NE-SV; NV-SE.
La livezile de cires infiintate pe terenuri in panta se vor alege preferabil cele cu expozițiile: Sudica; Sud-Vestica; Sud-Estica.
Umiditatea (apa): plantatia de cires necesita in functie si de portaltoi de un optim situat intre 600-900 mm – precipitatii medii anuale (PMA) si un minim de 500 mm PMA, pentru plantatia de cires este deosebit de importanta distributia cat mai uniforma a precipitatiilor in perioadele/fenofazele critice. Irigarea plantatiei de cires (livezilor de cires) este obligatorie, mai ales la sistemele de cultura (intensiv, superintensiv, protejata ”in solar”) in zonele sau perioadele critice si secetoase din an (cand valorile scad sub minimul indicat sau verile sunt toride). Irigarea prin picurare se poate face ori de cate ori este nevoie si mai ales in momentele (fenofazele) critice (cresterea fructelor, diferentierea mugurilor de rod), intervalele lungi de seceta prelungita si in perioadele toride din vara (iunie, iulie), întrucât planta prefera solul reavăn, iar irigarea este necesara pentru a avea fructe din abundenta, de calitate superioara, dar si o buna diferențiere a mugurilor de rod pentru anul urmator.
Este important sa cunoastem faptul ca o umiditate atmosferica relativa ridicata in perioada de parga si maturare a fructelor va favoriza atacul putregaiurilor pe acestea.
Umiditatea excesiva din sol (baltirea-stagnarea apei) chiar pe perioade scurte afectează grav plantele de cires conducand la uscarea prematura a pomilor.
Excesul de umiditate in sol in perioada de parga – maturare a fructelor poate conduce rapid la craparea pielitei cireselor si scaderea continutului in substanta uscata si zaharuri (fructele nu au gust).
Este de obligatoriu ca adâncimea pânzei de apa freatica la plantațiile de cires (livezile de cires) sa se situeze sub 1,5-2 m.
Solul:
Ciresul este pretentios fata de sol prefera solurile fertile, bine drenate, profunde si reavene; Ciresul vegeteaza bine pe solurile mijlocii (lutoase) si usoare (luto-nisipoase, nisipoase). Ciresul suporta greu solurile grele (argiloase) care alături de umiditatea excesiva din sol pot crea premizele uscarii premature la cires.
Ciresul nu suporta solurile cu Carbonat de Calciu (CaCO3) de peste 3-6 % Carbonat de Calciu activ (diferă in funcție de portaltoi).
Reactia solului: ciresul prefera un pH moderat-acid – slab acid (5,5-6,4), dar totuși suporta valori mai largi – un pH in intervalul: moderat acid- neutru (5-7);
Grindina – cultura de cires este frecvent afectata de grindina, motiv pentru care se recomanda obligatoriu instalarea de plase antigrindina, care pot si utile si la atacurile de de pasari (grauri, etc) care provoaca pagube mari si foarte mari.
CULTIVAREA CIRESULUI
Ciresul (Prunus avium) este un pom fructifer ce poate atinge inaltimea maxima de 12 metri cu un diametru al coroanei de 8 metri.
Soiurile de Cires / Cirese
Soiurile de cires existente permit o recoltare a cireselor, esalonata pe un interval de cateva luni in intervalul: 15 mai – 15 iulie (acest interval poate sa varieze cu 2-3 saptamani in functie de zona de cultura, care poate fi mai rece sau mai calda).
Soiurile de Cirese dulce (Prunus avium) se impart dupa perioada de maturare/recoltare a fructelor (cireselor) astfel:
- Soiuri cu maturarea timpurie (ciresele se coc in luna mai): Bigarreau Moreau, Bigarreau Burlat, Cea mai timpurie, Early Lory, Merchant, etc;
- Soiuri cu matuare mijlocie ( se coc in intervalul 1 – 15 iunie): Ana, Carmen, Cerna, Colina, Ferrovia, Regina, etc;
- Soiuri cu maturare tarzie (se coc in intervalul 15 iunie – iulie): Armonia, Amara, Daria, Kordia, etc.
- Soiurile de cirese amare (Cerasus avium var. silvestris) au gustul specific dulce – amarui: Amara, Galata, Maxut, Special, Silva, etc.
INFIINTAREA LIVEZILOR – PLANTATIILOR DE CIRES
Livezile-plantatiile de cires se infiinteaza in zonele de campie si deal (pe versantii cu expozitie Sudica; Sud-Vestica; Sud-Estica si pante <13-20%), pe terenuri cu continut redus de carbonati (CaCO3) si in zone cu precipitatii medii anuale de > 600 mm (plantatiile neirigate).
Pregatirea terenului pentru plantarea ciresului consta in:
Desfundatul terenului (afanarea adanca) se recomanda doar pe solurile profunde si care nu prezinta Carbonati de Calciu – CaCO3 peste 3 %. Prin desfundarea terenului exista riscul de aducere a carbonatilor din profunzime la suprafata solului, iar asta va face mai mult rau decat bine. Desfundatul terenului se face la o adancime de cca. 50-70 cm in perioada de vara (cu 3-4 luni inainte de plantare). Pe terenurile in panta lucrarea de desfundat se va efectua pe directia curbelor de nivel. Lucrarea de desfundat este urmata de lucrarea de nivelarea de suprafață.
Scarificarea terenului inlocuieste lucrarea de desfundat si nu are dezavantajul de aduce Carbonatii de Calciu din profunzime la suprafata, aceasta se efectueaza in vara. Se practica scarificarea in cruce (in doua directii) la o adancime de 50-70 cm se poate face vara. Lucrarea de scarificare va fi urmata de mobilizarea adanca a solului (aratura adanca) care se face toamna, printr-o aratura la 30 cm, sau sapat la cazma urmata de nivelarea de suprafata.
Lucrarea de nivelare de suprafata a terenului se face cu ajutorul cultivatorului, combinatoarelor, grapei cu disc, grapei cu colti, etc. In gradini maruntim si nivelam cu ajutorul frezei sau motocultorului (motosapei) echipate cu freza sau unelte manuale (sapa si grebla).
Fertilizarea de baza (inainte de desfundat sau dupa caz aratura adanca) se poate face cu ingrasaminte organice (gunoi de grajd 40-50 t/ha) si ingrasaminte chimice: 60 kg/ha fosfor (P), 100 kg/ha potasiu (K).
Pichetarea terenului se poate face in functie de necesitati in: patrat, dreptunghi, triunghi echilateral, chincons (pe terenurile in panta > 5,7 grade, randurile se dispun pe directia curbelor de nivel).
Instalarea sistemului de sustinere este obligatorie si se face pentru anumite tipuri de culturi (intensiv, superintensiv), forme de coroana, portaltoi (de vigoare mica, foarte mica, cu inradacinare superficiale, etc.). Lucrarea se va efectua in primavara anului I sau II.
Polenizarea livezilor de cires este entomofila (se face cu ajutorul albinelor – cel mai important polenizator in număr de 4-6 stupi/ha, bondarilor, etc.). Deosebit de importanta pentru polenizarea ciresului este vremea in perioada/zilele infloritului la cires, intrucat albinele zboara si polenizeaza optim la temperaturi > 17°C in zile fara vant si precipitatii.
Alegerea soiurilor in cadrul plantatiilor de cires – este deosebit de importanta intrucat majoritatea soiurilor de cires sunt autosterile (polenul propriu este steril pentru respectivul soi, dar soiuri diferite autosterile se pot poleniza intre ele) si necesita polenizator (un alt soi autosteril-compatibil „bun polenizator” sau un soi autofertil).
Polenizarea la cires se face cu soiurile polenizatoare recomandate (pentru fiecare soi in parte) ca fiind compatibile-bune polenizatoare: soiuri din categoria celor autofertile sau un alt soi autosteril-compatibil care au perioada de înflorire similara.
Se intalneste si situatia soiurilor intersterile: soiuri diferite care nu se pot poleniza intre ele, iar acest lucru trebuie evitat documentându-ne in prealabil privitor la soiurile compatibile-bune polenizatoare (intre ele).
Soiurile bune polenizatoare (autofertile, autosterile-compatibile) intr-o parcela se vor planta in randuri alternative (sau dupa diferite alte scheme) minim 3-4 soiuri (bune polenizatoare intre ele). Intercalarea polenizatorului / soiurilor intr-o parcela (soi autofertil, soiuri autosterile bune polenizatoare, soiuri cu aceiasi perioada de inflorire) se va face astfel incat distanta dintre acestea (soiurile autosterile – care se polenizeaza intre ele, soiuri autofertile) sa nu depaseasca 30 m, respectandu-se in general raportul de 1:3.
Infiintarea plantatiilor de cires face utilizand plante (material saditor) certificate ca sunt libere de agenti patogeni (virusi, bacterii, ciuperci, fitoplasme), obtinute in pepiniere autorizate care garanteaza autenticitatea (soiului si portaltoiului) si calitatea; adaptate conditiilor pedo-climatice din zona in care dorim sa infiintam plantatia.
Plantarea pomilor de cires se face in toamna (dupa aparitia primelor brume si caderea totala a frunzelor, perioada optima recomandata), dar poate sa aiba loc si primavara (martie).
Plantarea pe teren desfundat si soluri grele (argiloase) se face in gropi de 80 cm latime x 80 cm lungime x 60 cm adancime, iar pe solurile mijlocii (lutoase) si usoare (nisipoase) se vor utiliza gropi pentru plantare de 30 cm latime x 30 cm lungime x 30 cm adancime. Plantarea pe celelalte terenuri (scarificat, doar arat adanc, nearat, teren nedesfundat) si soluri grele (argiloase) se face la 100 cm latime x 100 cm lungime x 80 cm adancime , iar pe solurile mijlocii (lutoase) si usoare (nisipoase) se vor utiliza gropi pentru plantare de 40 cm latime x 40 cm lungime x 40 cm adancime. Gropile pot avea forma patrata (forma optima pentru radacini) sau circulara si pot si sapate manual (la cazma) sau mecanizat. Dimensiunile la care este sapata droapa vor fi corelate si cu vigoarea portaltoiului, intrucat adancimea sistemului radicular difera.
Sisteme de cultura la Cires
Sistemul extensiv „clasic” (livezi clasice de cires) – pentru acest sistem se utilizeaza distante mari de plantare, acest sistem se aplica la soiuri si portaltoi care imprima vigoare mare (Mahaleb, Colt). Plantarea ciresului se face la distanta de 7 m – 5 m intre randuri si 5 m – 4 m intre pomi pe rand. In functie de distanta intre randuri si cea dintre plante pe rand sunt necesare cca. 334 plante / ha (pentru o distanta de 6 m intre randuri si 5 m intre plante pe rand).
Sistemul intensiv (livezi intensive de cires) – pentru acest sistem se utilizeaza distante medii de plantare: acest sistem se aplica la soiuri si portaltoi (Gisela 6, Krymsk 5) care imprima vigoare mijlocie (fara sistem de sustinere) sau mica (este necesar sistem de sustinere). Plantarea ciresului se face la distanta de 4 m intre randuri si 2 – 3 m intre pomi pe rand. In functie de distanta intre randuri si cea dintre plante pe rand sunt necesare cca. 1250 plante / ha (pentru o distanta de 4 m intre randuri si 2 m intre plante pe rand).
Sistemul superintensiv (livezi superintensive de cires) – pentru acest sistem se utilizeaza distante mici de plantare: acest sistem se aplica la soiuri si portaltoi care imprima vigoare mica (Gisela 5, Krymsk 6) sau foarte mica (Gisela 3). Plantarea ciresului se face la distanta de 4 m sau 3 m intre randuri si 1,5 m sau 1 m intre pomi pe rand. In functie de distanta intre randuri si cea dintre plante pe rand sunt necesare cca. 1667 plante / ha (pentru o distanta de 4 m intre randuri si 1,5 m intre plante pe rand).
Sistemul de cultura in spatii protejate – solarii. Se practica frecvent pentru a oferii timpurietate productiei. Se utilizeaza un sistem superintensiv (livezi superintensive de cires) – pentru acest sistem se utilizeaza distante mici de plantare: acest sistem se aplica la soiuri si portaltoi care imprima vigoare mica (Gisela 5) sau foarte mica (Gisela 3). Plantarea ciresului se face la distanta de 4 m sau 3 m intre randuri si 1,5 m sau 1 m intre pomi pe rand. In functie de distanta intre randuri si cea dintre plante pe rand sunt necesare cca. 2.500 plante / ha (pentru o distanta de 4 m intre randuri si 1 m intre plante pe rand).
LUCRARI DE INGRIJIRE IN LIVEZILE DE CIRES
Completarea golurilor este necesara, intrucat din diverse motive unele plante nu s-au prins si au pierit. Lucrarea se face toamna târziu.
Erbicidarea se poate face cu erbicid total, neselectiv: Clinic Xpert (360 g/l glifosat acid); etc.
“Intotdeauna cititi si utilizati produsul (pesticidul, fertilizantul) conform recomandarilor de pe eticheta”
Lucrari ale solului:
In plantatiile de cires solul poate fi menținut la alegere in functiie de cultura si conditiipe pedo-climatice intr-unul din sistemele:
- cu spatiul dintre randuri inierbat in benzi (inierbarea se poate face din anul 3 de la infiintarea plantatiei de cires), iar pe parcursul sezonului de vegetatie vom efectua cositul periodic. Linia randului va fi mentinuta libera de buruieni pe o latine de 1-1,5 m, astfel pentru zona de pe linia randului se poate proceda la: erbicidare cu erbicide specifice (omologate) sau afanarea superficiala la 5 cm adancime (mentinerea solului lucrat “ogor negru”, daca este posibil se vor utiliza echipamente moderne cu palpator).
Taierea la Cires
In functie de sistemul de cultura ales (clasic, intensiv, superintensiv, in solar-superintensiv, gradinile populatiei – gospodarie) se va alege după plantare si tipul/forma de coroana (forma arhitectonica de taiere).
Taierile de formare a coroanei pomilor se efectueaza in verde (taieri in verde la cires) si in uscat (taierea in uscat la cires se efectueaza in perioada de repaus vegetativ, momentul optim fiind in primavara si este reprezentat de fenofaza “dezmugurire” – inceput de umflare a mugurilor”).
Rolul taierilor de formare a coroanei pomilor “ciresilor” este acela de a realiza cat mai repede (intr-un timp cat mai scurt) forma arhitectonica de coroana aleasa, de a stimula si grăbi intrarea pomilor pe rod, de a asigura formarea de coroane aerisite si luminate (scade astfel presiunea atacului de boli, daunatori si previne degarnisirea) si echilibrate, etc.
Ramurile Anticipate – sunt ramuri care iau naștere in același sezon de vegetație cu ramura mama-suport, din muguri vegetativi laterali-axilari. Ramurile anticipate apar la cireș doar atunci când se efectuează lucrarea in verde de ciupire (lucrarea de ciupire a vârfului lastarilor se efectuează înainte de recoltarea fructelor in intervalul 1-20 mai; ciupirea lăstarilor tineri erbacei se face când ating dimensiunea de cca. 15-20 cm in stadiu de 5 frunze). Ramurile anticipate la cireș pot fi in număr de 2-3 de tipul: ramura mijlocie, buchet de mai, pinten, etc. Ciresul nu formeaza natural lastari anticipati.
Tipuri – forme de coroane la cires
Tipul / Forma arhitectonica de coroana la cires va fi aleasa cu grija in functie de: vigoarea / tipul portaltoiului, sistemul de cultura, tipul ramurilor de rod predominante (majoritare si specific soliului), reliefului, zomei de cultura, destinatiei productiei, etc.
Forme/tipuri de coroane pentru sistemul extensiv „clasic”: Piramida Etajata Rarita, Piramida Neetajata „Leader Modificat”, Piramida Mixta, Vas Inatarziat „Piramida Intrerupta”, Palmeta Liber Aplatizata, Kym Green Bush (KGB), etc.;
Forme/tipuri de coroane pentru sistemul intensiv: Palmeta Etajata Cu Brate Oblice, Tufa, Tufa Vas, Vas Intarziat, Vas Aplatizat, Palmeta Evantai, Fus Tufa, Drapel Marchand, Tall Spindle Axe (TSA), Spanish Bush (SB), etc.;
Forme/tipuri de coroane de coroane pentru sistemul superintensiv (au in general coroana preformata in pepiniera): Upright Fruiting Offshoot (UFO), Super Slender Axe (SSA), etc.
Taiera de fructificare / productie la cires este adaptata: tipurilor-formelor de coroana, tipului de ramuri/formatiuni de rod de baza predominant si specific fiecarui soi (buchet “buchete de mai”, ramuri mijlocii, ramura lunga), varstei plantatiei de cires, etc.
Irigarea la cires este importanta si obligatorie (in special la plantatiile de cires intensive si superintensive) in perioadele toride de vara, sau in cele secetoase in special cand nu se atinge pragul minim de precipitatii distribuit pe perioadele/fenofazele critice (cresterea fructelor, diferentierea mugurilor de rod). Irigarea se face utilizând preferabil un sistem de irigare prin picurare (doua linii de picurare amplasate aerian la 50 cm inaltime, pentru a putea efectua si lucrarile solului). Norma de udat se stabileste in functie de: deficitul de precipitatii/apa in sol, fenofaza si faptul ca solul trebuie sa fie suficient aprovizionat cu apa/umectat pana la adancimea la care sunt repartizate majoritatea radacinilor, astfel pentru: portaltoi vigurosi (50-60 cm); portaltoi de vigoare medie (30-50 cm) si portaltoi de vigoare redusa (20-40 cm).
Odata cu irigarea prin picurare, se poate face la nevoie si fertilizarea faziala prin administrarea de ingrășăminte hidrosolubile.
Atentie !!! Excesul de umiditate in sol in perioada de parga – maturare a fructelor poate conduce rapid la craparea pielitei cireselor si scaderea continutului in substanta uscata si zaharuri (fructele nu au gust). Umiditatea excesiva din sol (baltirea-stagnarea apei) chiar pe perioade scurte afectează grav plantele de cires conducand la uscarea prematura a pomilor.
Fertilizarea anuala la plantația de cires
Fertilizarea de baza anuala efectuata in fenofaza de dezmugurit cu: azotat de calciu (aplicat granulat sau prin fertirigare – ‘fertigare’).
Fertilizarea faziala se poate face prin fertirigare – ‘fertigare’ utilizand ingrasaminte de inalta calitate pe baza de: azotat de calciu in fenofazele (buton alb, caderea petalelor); NPK + microelemente, etc;
Se pot face si numeroase fertilizari foliare, pentru a completa necesarul de macro si microelemente nutritive necesar pomilor de cireș si combaterea/prevenirea carentelor/clorozelor.
Fertilizarea se poate face utilizand programele tehnologice specifice culturii ciresului.
Atentie !!! Fertilizarea trebuie sa se faca dupa un program/tehnologie de fertilizare adaptat si in concordanta cu rezerva de elemente nutritive din sol, determinate in urma analizelor agrochimice de laborator. Programele tehnologice de fertilizare se intocmesc pe fenofaze si cuprind: fertilizarea de baza anuala, fertilizarea faziala si fertilizarea foliara.
“Intotdeauna cititi si utilizati produsul fertilizantul (ingrasamantul) conform recomandarilor de pe eticheta”
Recoltarea Cireselor
Livezile de cires intra pe rod in functie de soi, forma de conducere, portaltoi, sistem de cultivare in anul 3-6 de la plantare. Productia de cirese la hectar variaza intre 8.000 – 15.000 kg / ha, in functie de sistemul de cultura aplicat.
Ciresele sunt fructe care nu isi continua maturarea după recoltare (fructe neclimacterice). Recoltarea cireselor se face la maturitate deplina, dintr-o singura trecere atunci cand au atins caracteristicile specifice soiului (culoare pielita, marime, greutate fruct, gust, continut in zaharuri, etc.).
Soiurile de cires sunt utilizate pentru consum in stare proaspata (cirese de masa) sau in industria alimentara pentru obtinerea de preparate ca: gem, dulceata, fructe confiate, suc, rachiu, etc.
Combaterea bolilor si daunatorilor la cires
Tratamentele in sezonul de vegetatie (in verde) pentru combaterea bolilor si daunatorilor in plantatiile de Cires sunt numeroase si sunt adaptate fenofazelor (stadii de crestere, dezvoltare & fructificare) in care se gaseste pomul. Pentru detalii suplimentare cititi articolul … Tratamente la Cires.
Bolile ciresului & cireselor: Monilioza (Monilinia laxa); Monilioza fructelor (Monilinia fructicola); Mumificarea fructelor (Monilinia fructigena); Ciuruirea micotica a frunzelor (Stigmina carpophila sin. Corineum beijeinkii); Ciuruirea bacteriana a frunzelor (Xanthomonas campestris pv. pruni; Pseudomonas syringae pv. morsprunorum; Xanthomonas arboricola pv. Pruni); Cancer bacterian (Agrobacterium tumefaciens); Antracnoza – Patarea purpurie (Blumeriella jaapii sin. Coccomyces hiemalis); Fumagina (Capnodium salicinum); Fainarea (Podosphaera clandestina); Patarea cafenie (Venturia cerasi); Rasucirea frunzelor (Apiognomonia erythrostoma); Boala frunzelor de argint „Silver leaf” (Chondrostereum purpureum), etc. Pentru detalii suplimentare cititi articolul … Bolile Ciresului.
Daunatorii ciresului & cireselor: Musca – Viermele cireselor – visinelor (Rhagoletis cerasi); Afide – Paduchele negru al ciresului (Myzus cerasi sin. Aphis cerasi); Molia vargata a piersicului (Anarsia lineatella); Molia-Viermele-Omida pielitei fructelor (Adoxophyes orana); Viermele prunului (Cydia funebrana); Gandacul paros (Epicometis hirta); Molia orientala a fructelor (Cydia molesta sin. Grapholita molesta); Minatorul marmorat (Phyllonorycter blancardella); Omida paroasa a stejarului (Lymantria dispar); Archips rosana; Fluturele cu varful abdomenului auriu (Euproctis chrysorrhoea); Omida paroasa a dudului (Hyphantria cunea); Paduchele din San José (Quadraspidiotus perniciosus); Viespea neagra a ciresului (Caliroa cerasi); Cariul scoartei (Scolytus rugulosus); Molia florilor de cires (Argyresthia pruniella); Acarieni: Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae), etc. Pentru detalii suplimentare cititi articolul … Daunatorii Ciresului.
“Intotdeauna cititi si utilizati produsul (pesticidul, fertilizantul) conform recomandarilor de pe eticheta”
Categorie: Pomi fructiferi
De la: Horticultorul
Comentariile sunt închise pentru Cultura Ciresului: infiintare si ghid de intretinere