iul. 20 2017
Nucul pecan (Juglans pecan) – origine, descriere, utilizare
Denumire populara: Nucul pecan
Denumire populara in alte limbi: Carya pecan, Hicoria pecan
Denumire stiintifica: Carya illinoinensis sin. Juglans pecan
Origine este o specie arborescenta originara din Mexic si America de Nord – Texas
Utilizare: Carya illinoinensis este un pom/arbore decorativ cultivat in parcuri, gradini sau livezi (pentru producerea de nuci).
Conditii de crestere:
Nucul pecan este o specie care prezinta cresteri bune in perioada de vegetatie la temperaturi intre 16-37°C, dar tolereaza temperaturi minime pana la 7°C si maxime pana la 39°C. Temperaturi sub -21°C in perioada de iarna pot afecta grav plantele.
Juglans pecan prefera solurile bine drenate, reavene, bogate in substante nutritive, cu un pH intre 5.5-7.
Lumina este un factor important pentru o dezvoltare optima a nucilor pecan, acestia necesitand amplasari in spatii insorite sau semiumbrite.
Udarea este foarte importanta, nucul pecan necesita solurile reavene.
Plantarea se poate realiza folosind intre 8-25 plante/1000 mp, la inceput, urmand ca in timp, odata cu cresterea coroanelor, sa se diminueze numarul de plante, ajungand la circa 5 plante /1000 mp. Plantarea se face pe randuri cu distante de plantare de 17×17 m. Nu se recomanda transplantarea, deoarece nucul pecan dezvolta un sistem radicular profund si puternic, ceea ce impiedica transplantarea acestuia.
Caracteristici pomicole/ornamentale:
Frunzele sunt cazatoare, alterne, imparipenate, serate pe margine, lanceolate de culoare verde, in perioada de crestere si galbui-maronii, toamna.
Coroana nucului pecan este simetrica fata de trunchi, puternic ramificata, larga, ajungand pana la 12-15 m latime.
Ramurile (lastarii): sunt plante bine ramificate, ramurile inferioare cresc lungi, aproape ating solul, iar cele din partea centrala cresc in pozitie verticala. Trunchiul Nucului pecan cu varsta inaintata, poate ajunge la un diametru de 1-1.5 m.
Florile apar la sfarsitul primaverii, ambele tipuri de flori se gasesc pe aceeasi palnta, pe ramuri de un an, au culoarea galbena, florile mascule ajung pana la 10 cm lungime, cele femele vor fructifica.
Fructul (nuca) este de forma ovala, cu lungimea de 2-5 cm, coaja subtire de culoare maronie, acoperite cu o coaja de culoare verde (care se zrapa la maturitate in octombrie), in interiorul lui gasindu-se miezul (embrionul) compus din doua cotiledoane.
Se utilizeaza ornamental in parcuri si spatii verzi.
Se utilizeaza pomicol pentru fructele (nucile pecan) sale foarte gustoase.
Dimensiuni Nucul pecan poate ajunge la inaltimi intre 20-40 m.
Inmultirea plantelor de nuc pecan se poate realiza prin seminte (acestea germineaza relativ repede, plantele rezultate vor fructifica dupa circa 8-10 ani) sau prin altoire (fructifica mai repede 5-6 ani).
Fertilizarea se face utilizand programele tehnologice specifice culturii.
Daunatorii:
- Afidele;
- Cotarul verde (Operophtera brumata sin. Cheimatobia brumata);
- Viermele nucilor;
- Paduchii testosi;
- Acarianul galicol al Nucului (Aceria tristriata);
- Erinoza (basicarea) frunzelor de nuc (Eriophyes erinea), acarian.
Boli:
- Nectria;
- Bacterioze (Xanthomonas campestris pv. juglandis, Pseudomonas syringae pv. juglandis);
- Antracnoza.
Categorie: Pomi fructiferi
De la: Horticultorul
Comentariile sunt închise pentru Nucul pecan (Juglans pecan) – origine, descriere, utilizare