Soiul de afin Duke – descriere, particularitati

nov. 08 2015

Soiul de afin Duke – descriere, particularitati

Denumire stiintifica: Vaccinium corymbosum ‘Duke’

Denumire populara soi de afin de cultura: Duke, Blueberry Duke

Origine: SUA. Duke a fost selectat in anul 1972 de catre A.D Draper la USDA-ARS in Beltsville, Maryland, USA dintr-o incrucisare de G-l00 (Ivanhoe x Earliblue) x 192-8 (E-30 x E-ll). Soiul Duke poarta numele in memoria lui S. Arthur (Duke) Galletta de la compania Atlantic Blueberry Company.

Primele culturi au fost infiintate in 1987 la Statiunea pentru Experimentari Agricole din New Jersey, SUA.

Vigoarea arbustului fructifer: soi cu vigoare mijlocie (poate atinge 2-2,5 m inaltime) cu tufa erecta.

Inflorire: perioada de inflorire este ceva mai tarzie comparativ cu ceilalti afini (inceput de mai), fiind astfel ferit de ingheturi. Duke chiar daca matureaza fructele devreme infloreste mai tarziu, ceea ce este un mare avantaj;

Frunzele: mici, ovale, de culoare verde-deschis, lucioase, toamna vireaza intr-un superb rosu-aprins sau galben-caramiziu, acestea dau plantei si o importanta ornamentala pe langa cea pomicola.

Perioada maturarii fructelor: soi timpuriu – (inceputul lunii iunie), are loc o coacere uniforma pe parcursul a 1-2 saptamani;

Ciorchinele: are 7-8 fructe superbe;

Marimea fructului: mare (> 2.1 g si diametru > 1.8 cm).

Culoarea fructului “pielitei”: albastru-inchis, acoperit cu pruina ce ii da aspectul de un superb albastru-deschis (Vezi fig.). Este soiul de afin cu unule dintre cele mai frumoase si apreciate fructe.

Forma fructului: sferice – usor turtite (Vezi fig.).

Gustul: fructul este dulceag, perfect echilibrat (aciditate-zaharuri), cu aroma discreta (intensitatea aromei creste pe timpul depozitarii in frigider – la rece).

Pulpa: ferma si suculenta

Pastrarea fructelor: fructele sunt rezistente la pastrare si transport.

Utilizare: consum in stare proaspata si procesate (gem, dulceata, sirop, lichior, deshidratate-ceai).

Productivitatea este mare (daca este supraincarcat, anul urmator va fructifica foarte slab). Trebuie evitata supraincarcarea prin taieri de fructificare. Tulpinile se arcuiesc adesea sub greutatea fructelor.

Lumina si caldura: vegeteaza in locuri insorite si semiumbrite (umbrire partiala-slaba). Vara suporta greu soarele-puternic, arzator si caldura excesiva (apar rapid efecte negative pe frunze), motiv pentru care este recomandata umbrirea usoara (cu plasa de umbrire) la acest soi.

Rezistenta la temperaturi scazute: soi rezistent la ger – poate suporta temperaturi de pana la -28°C.

Polenizare: florile sunt autofertile (se poate poleniza si cu propriul polen). La afinii de cultura polenizarea este entomofila (se realizeaza cu ajutorul albinelor, bondarilor). Se recomanda polenizarea cu polen de la alte soiuri, intrucat acesta poate ajuta la formarea unor fructe mai mari, o mai buna legare a florilor si o productie mai ridicata.

Intrarea pe rod are loc adesea, inca de la plantare, dar nu se recomanda o incarcatura prea mare de fructe in primii ani (1-3), intrucat avem nevoie de cresteri vegetative si o buna dezvoltare si formare a tufei.

Cultivare: terase, gradini, plantatii in camp, etc. Se cultiva direct in sol (daca acesta are un pH intre 4,5-5,5) sau la container (ghiveci).

Recoltare: manuala si mecanizata (fructele se coc uniform – in acelasi timp).

Inmultire: Soiurile de Afin de Cultura se inmultesc prin butasire in conditii speciale.

Fertilizarea afinului de cultura – se va face utilizand programele tehnologice specifice culturii de afin.