Nectarinul (Prunus persica var. nectarina)

oct. 23 2026

Nectarinul (Prunus persica var. nectarina)

Nectarinul (Prunus persica var. nectarina) este o varietate genetică a piersicului, originară din China, renumită pentru fructele sale cu coajă fină și lucioasă (Vezi fig.). Deși necesita aceleași cerințe generale de cultivare, acest pom fructifer este mai sensibil la ger și boli, necesitând o îngrijire atentă. Datorită aspectului si gustului deosebit, nectarinele sunt extrem de apreciate pentru consumul in stare proaspata.

Familia: ROSACEAE

Denumire stiintifica: Prunus persica var. nectarina sin. Prunus persica nucipersica

Denumire populara: Nectarin, Piersic Nectarin. Denumirea de „nectarină” vine de la cuvântul „nectar”, care înseamnă „hrana zeilor”.

Denumire populara in engleza: Nectarine, Nectarine Tree

Origine: se pare ca nectarinul, a aparut printr-o mutație genetica naturala (fie fie printr-o variatie mugurala fie o mutatie la nivelul samburilor). Genetic nectarinul este identic cu piersicul (este o subspecie a piersicului), diferenta este facuta de 1 gena – care determina coaja neteda. Ca si loc nectarinul isi are originea in China, acum mai mult de 2000 ani. Din China Nectarinul s-a raspandit si cultivat din Asia de Vest pana in Persia, urmand Grecia si Italia (Roma), Anglia si Europa.

Nectarinul (Prunus persica var. nectarina) si Piersicul apartin aceleiasi specii si anume Prunus persica, de fapt nectarinele sunt piersici fara perisori cu coaja lucioasa.

Soiurile de Piersic NECTARIN (Prunus persica var. nectarina) au ca si caracteristica importanta coaja exterioara glabra (fara perisori) si lucioasa, Vezi fig. Pulpa acestora poate fi aderenta/semiaderenta sau neaderenta la sâmbure.

Diferenta majora intre bine cunoscutele piersici clasice si nectarine, o face epiderma – coaja (pielita ce protejeaza la exterior fructul) nectarinelor, care este glabra (fara perisori) si lucioasa.

Nectarinele sunt fructe mai delicate comparativ cu piersicile, acestea sunt mai expuse la lovire decat piersicile, mai expuse la boli de depozit (putregaiuri), au o perioada/capacitate de pastrare ceva mai scurta, necesita obligatoriu ambalaje speciale – alveolate pentru fiecare fruct, sunt mai expuse la boli in pom (monilioze si alte putregaiuri).

Nectarinele sunt fructe care își continua ușor maturarea si după recoltare (fructe climacterice) si sunt utilizate pentru consum in stare proaspata „nectarine de masa”.

Pe pom nectarinele se coc treptat si se recolteaza esalonat la interval de circa 1 saptamana cand ating maturitatea de recoltare (se culeg inainte de coacere deplina, pentru a rezista la transport, depozitare si pe raft). Pentru recoltarea tuturor nectarinelor dintr-un pom sunt necesare circa 3 treceri in 3 saptamani.

Pomul de Nectarin este comparativ cu piersicul mai sensibil la: ger, atacuri de boli (Basicarea frunzelor, Monilioze, etc.).

Cultivare: pomii de nectarin pot fi cultivati in gradina, livada ca plante direct in sol sau la container/ghiveci. In zonele mai reci cultura de nectarin este posibila in spatii protejate: sere, solarii.

Materialul de plantat – se gasete fie la container/ghiveci, fie cu radacinile nude (materialul fara pamant pe radacini – trebuie pastrat in conditii speciale si plantat la scurt timp dupa ce a fost scos din solul pepinierei).