Horticultorul.ro

Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) este in perioadele uscate si calde unul dintre cei mai periculosi daunatori la castravete, la culturile din gradina, camp, sera, solarii. Acarianul rosu comun (Tetranychus urticae) ataca in populații numeroase organele aeriene ale castraveților (frunze, flori, fructe, etc.) conducând rapid la compromiterea totala a culturii.

 

Biologia si descrierea paianjenului/acarianului rosu comun (Tetranychus urticae):

Paianjenul rosu comun la castravete (Tetranychus urticae) este un acarian (arahnida-paianjen)  cu dimensiuni intre 0,3-0,6 mm (Vezi fig.).

Femelele de paianjen rosu comun au 0,4-0,6 mm lungime, de culoare ce variaza de la verde-deschis la rosu-inchis in funchie de hrana, pe spate prezinta doua puncte (pete simetrice) mai închise la culoare (Vezi fig.).

Masculii de paianjen rosu comun au 0,3-0,4 mm lungime mai deschisi la culoare decat femelele.

Oul este sferic galben sau roșietic (Vezi fig.).

Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) ierneaza in stadiu de femela adulta sub: scoarta pomilor-copacilor din apropierea culturilor, in covorul de frunzele ramase in camp/gradina sau in vecinatate (padure, perdea forestiera de protectie). Femela de paianjen rosu comun (Tetranychus urticae) primavara la temperaturi de peste +10°C migreaza pe vegetatiea din jur (buruieni) unde se hraneste si isi depune ouale pe spatele frunzelor (Vezi fig.) plantelor gazda.

Acarianul rosu comun (Tetranychus urticae) poate avea chiar si 10 generatii pe an in camp sau gradina, iar la castravetii cultivati in spatii protejate spatii protejate (sere, solarii) se poate ajunge chiar si la 20 generatii pe an. O femela de paianjen rosu comun poate depune in cursul vietii (30 zile) pana la 150 oua.

In conditii optime (temperaturile ridicate, umiditatea relativa scazuta din aer) o noua generație de paianjen rosu comun (Tetranychus urticae) poate sa apara extrem de rapid, la fiecare 8-20 zile.

Atacul si semnele atacului (simptome) paianjenului rosu comun (Tetranychus urticae) asupra castravetilor:

Inmultirea si dezvoltarea cu rapiditate a populatiilor de paianjen rosu este favorizata de temperaturile ridicate si de catre umiditatea relativa scazuta din aer.

Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae)  este un dăunător polifag (consuma hrana variata, atacând numeroase specii de plante) ce provoacă pagube majore, acesta este întâlnit frecvent atât in gradina, camp cat si in spatii protejate (sera, solar, răsadnițe).

La culturile de castravete din gradina si camp, semnele (simptomele) prezentei paianjenului rosu se pot observa inca din perioada 20 mai-octombrie iar agresivitatea atacului este ridicata (vara).  In urma atacului plantele isi inceteaza dezvoltarea si fructificarea.

La culturile de castravete din spatii protejate  (sere, solarii, răsadnițe)  semnele atacului (simptomele) de acarian/paianjen rosu comun se pot observa tot timpul anului.

Afectarea sau compromiterea totala a plantelor de castravete se realizeaza de catre paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) prin înțeparea organele plantelor (frunze, flori) întrucât acesta se hrănește cu sucul celular.

La început paianjenul/acarianul rosu comun (Tetranychus urticae)   colonizeaza spatele frunzelor (partea inferioara) de castravete, urmand ca odata cu cresterea numarului de indivizi sa se extinda pe ambele fete.

 

Semnele atacului (simptome) pe organele plantelor de castravete:

• Păianjenul roșu in diferite stadii de dezvoltare (adult, ou, larva, nimfa) este prezent si vizibil cu o lupa sau microscop de teren pe frunzele de castravete;
• In urma atacului care are loc  prin: intepatura, sugerea sucului celular,  celulele atacate (afecteaza cca. 20 -25 celule/minut) vor fi golite de continut (suc celular) iar in interiorul acestora pătrunde aer, astfel tesutul mezofil (tesut cuprins între epiderma superioară și cea inferioară a frunzei, format din celule care conțin clorofilă) se prabuseste si se formeaza o mica pata clorotica la fiecare loc de hranire.  In urma atacului pe fata frunzelor (partea superioara) de castravete se pot observa zone punctiforme (locurile de hranire) decolorate caracteristice atacului de acarian, (Vezi fig.).
• Frunzele de castravete atacate de paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae)    capata in zonele atacate  o culoare galben, cenusie-lucitoare sau „bronz” specifica atacului, au aspect pergementos, sunt rigide, casante, cand  freci funzele in palma sau le lovesti una de alta au un sunet (fosnet) specific in final se usuca,  (Vezi fig.).
• Pe spatele si marginea frunzelor de castravete se pot observa urme de panza de paianjen (plasa tesuta extrem de fin), Vezi fig.;

Afectarea plantelor – modul de daunare:

• florile sunt afectate, scade fructificația  (fructele sunt afectate cantitativ si calitativ) iar la o afectare foliara (a frunzelor) puternica castraveții nu mai fructifica iar cultura intrata in declin necesita desființarea;
• plantele de castravete stagnează din creștere iar fructele nu se mai dezvolta, cresc deformate, etc;
• daca sunt condiții prielnice pentru aparitia si dezvoltarea dăunătorului si nu se efectuează tratamente cu acaricide specifice, in doar  2-3 săptămâni de la depistarea primelor simptome sau a primelor exemplare de paianjen rosu comun, exista riscul ca intreaga cultura de castravete  sa fie compromisa total si sa necesite desființarea acesteia;
• in urma atacului paianjenuli rosu comun la castravete (Tetranychus urticae) pot sa apara pierderi insemnate de productie, dar si scurtarea drastica a sezonului de vegetatie pentru respectivul ciclu de cultura;

Combaterea paianjenului rosu comun la castravete:

Pragul economic de dăunare este de 5 exemplare in stadiu de larva, ninfa, adult pe o frunza.

Masurile preventive presupun strangerea si distrugerea din gradina a resturilor vegetale (frunze, resturi de plante; in care pot hiberna femelele), arătura sau săpatul la cazma încă din toamna, distrugerea buruienilor (plantelor gazda), aplicarea de acaricide specifice.

ACARICIDE

“Intotdeauna cititi si utilizati produsul – acaricid conform recomandarilor  de pe eticheta”

1. Acaricide biologice:

• Flipper (săruri de potasiu ai acizilor grași C7-C20, 479,8 g/L),
• Requiem Prime (152,3 g/L amestec de terpenoide QRD 460), etc.

2. Acaricide

• Vertimec (18 g/l abamectin)-spatii protejate;
• Voliam Targo (18 g/l abamectin + 45 g/l clorantraniliprol)-spatii protejate;
• Nissorun (hexitiazox 10%);

Pentru a evita infestarea masiva (cand este mult prea tarziu pentru tratamente) cu acarianul rosu comun (Tetranychus urticae)   a plantelor de castravete din cultura, putem face tratamente (stropiri) preventive  conform fenofazelor indicate pe eticheta produselor acaricide, de la pornirea plantelor in vegetatie, o data la 2-3 saptamani – cu acaricide specifice.

In perioadele calduroase si uscate de vara, cand atacul paianjenului/acarianului rosu comun se intensifica (generatii noi apar la fiecare 8 zile), vom aplica tratamente preventive o data la 2 saptamani, alternand produsele acaricide specifice din clase diferite. Este important sa aplicam separat, mai multe tipuri de acaricide care  împreună acoperă întreg spectrul de combatere (ou, larva, nimfa, adult).

Este recomandat sa facem tratamente de combatere a acarianului rosu comun si pe plantele din jurul culturilor (plante gazda), care pot constitui focare puternice de daunatori.

Verificati atent pe eticheta pesticidelor „timpul de pauza” (perioada care trebuie sa treaca de la aplicarea pesticidului – pana la recoltare).

Respectati cu strictete timpul de pauza pana la recoltare.

“Intotdeauna cititi si utilizati produsul – acaricid conform recomandarilor  de pe eticheta”

Etichete: acarianul rosu comun, daunatori la castravete, Paianjenul rosu comun, Tetranychus, Tetranychus urticae

Categorie: Protectia plantelor

De la: Horticultorul