Bujorul Romanesc -Paeonia peregrina: ingrijire

mai 12 2020

Bujorul Romanesc -Paeonia peregrina: ingrijire

Familia: PAEONIACEAE, RANUNCULACEAE

Demumire populara: Bujorul Exotic, Bujorul Balcanic, Bujorul Romanesc

Denumire stiintifica: Paeonia peregrina sin. Paeonia romanica, Paeonia decora, Paeonia lobata

Origine: Paeonia peregrina este o planta originara din SE Europei (Romania, Bulgaria, Turcia, Grecia, Serbia, Albania, Macedonia, Moldova).

Bujorul romanesc este o speci endemica (se intalneste doar in anumite zone) care creste spontan in paduri, la marginea padurilor sau poieni, din judetele: Giurgiu, Dolj, Olt, Ilfov, Constanta, Tulcea, Galati.

Paeonia romanica este o planta decorativa prin flori si frunze, cultivata pentru decorarea gradinilor, parcurilor sau ca floare taiata – folosita in aranjamentele florale.

Proprietati ornamentale – Bujorul romanesc este o planta erbacee perena, cu radacini fibroase, fasciculate, terminate prin tubercului, ce poate ajunge la inaltimi de 60-80 cm.

Tulpinile sunt erecte, cilindrice, de culoare verde.

Frunzele sunt lung petiolate, glabre, adanc divizate, de culoare verde.

Inflorirea la Bujorul romanesc are loc primavara-vara.

Florile apar solitare in partea superioara a tijelor florale, au dimensiuni mari, petale de culoare rosu aprins si stamine de culoare galbena.

Substratul (pamantul) pentru Bujorul romanesc trebuie sa fie bine drenat,bogat in substante nutritive, cu pH neutru.

Udarea se realizeaza folosind cantitati mari de apa, astfel incat substratul sa se mentina reavan. Bujorii necesita cantitati mari de apa, pe tot parcursul anului (inainte, in timpul infloririi si dupa inflorire), pentru a putea stimula formarea mugurilor floriferi pentru anul urmator.

Temperatura este un factor important in cresterea si inflorirea Bujorul romanesc. Acesta nesesita o temperatura moderata si la sfarsitul verii, deoarece in aceasta perioada, in conditii optime, (temperatura moderata si apa suficienta) se formeaza mugurii florali pentru anul urmator.

In perioada rece din an Bujorul romanesc necesita, cel putin o luna cu temperaturi de 4-5˚C (vernalizare –trecerea plantei printr-o perioada cu temperaturi mai scazute), aceasta fiind foarte necesara pentru reactivarea (trezirea) mugurilor floriferi.

In zonele cu ierni aspre, se recomanda musuroirea (toamna) plantelor de bujor, pentru a proteja mugurii floriferi.

Lumina este foarte importanta pentru cresterea si inflorirea plantelor de Paeonia peregrina. Acestea prefera spatiile insorite (luminoase), cu expozitie sudica, unde razele soarelui ajung cu usurinta la plante, dar pot tolera si spatii semiumbrite, fara a fi afectata inflorirea.

Inmultirea la Paeonia peregrina se face toamna (octombrie-noiembrie), prin divizarea tufei unei plante de cel putin 5-6 ani, fiecare planta separata trebuie sa aiba cel putin un mugur.

In momentul divizarii tufei trebuie tinut cont de faptul ca viitoarea planta trebuie sa aiba cel putin 3-4 radacini viguroase (groase) si muguri bine dezvoltati in zona coletului. Dupa divizarea tufei, (fara a rani radacinile), se curata de o parte din pamant, se taie frunzele la 10-15 cm deasupra coletului si apoi se planteaza in locurile dorite.

Plantarea bulbilor de bujor trebuie realizata in gropi suficient de adanci, astfel incat sa se poata acoperi cu circa 3-4 cm de pamant. Plantarea bulbilor la o adancime prea mare intarzie procesul de inflorire de anul urmator. Dupa plantare, floarea se uda cu o cantitate mare de apa apoi se musuroieste pentru a impiedica formarea crustei si pentru a proteja mugurii.

Fertilizarea se recomanda de primavara pana toamna, folosind ingrasaminte lichide, hidrosolubile pentru plante cu flori sau ingrasaminte cu eliberare prelungita.

Daunatori: Tripsi, Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae), Melci, Limacsi, etc.

Boli: Putregaiul cenusiu al bujorului (Botrytis paeoniae Oudem); Patarea bruna a frunzelor (Cladosporium paeoniae), Rugina bujorului (Cronarthium flaccidum), Rizoctonia – putrzirea bazei plantei (Rhizoctonia solani), etc.