dec. 31 2023
Paianjenul rosu comun: identificare, combatere, tratamente
Paianjenul rosu comun este cel mai frecvent, periculos si pagubitor paianjen microscopic la plante (legume, flori, vita de vie, arbosi si arbusti). Este intalnit atat la culturile din spatiu deschis (gradina, camp) cat si la cele din spatii protejate (solar, sera, rasadnita, locuinte).
Clasa: Arachnida (arahnide, paianjeni)
Subclasa: Acari
Familia: Tetranychidae
Denumire populara: Paianjenul rosu comun, Acarianul rosu comun, Paianjenul comun
Denumire stiintifica: Tetranychus urticae sin. Tetranychus althaeae, Tetranychus bimaculatus, Tetranychus telarius
Denumire populara in engleza: common red spider mite, glasshouse red spider mite, greenhouse red spider mite, hop red spider mite, two-spotted mite, two-spotted spider mite
Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) este cel mai periculos si raspandit acarian daunator la plante (paianjen microscopic) in tara noastra, acesta ataca un spectru larg de plante: pomi fructiferi, mur, zmeur, vita de vie, legume (tomate, arei, castraveti, vinete, etc.), flori, arbori si arbusti ornamentali.
Stadii de daunare: larva, adult.
Plante atacate/gazda:
Daunator polifag care ataca peste 190 specii de plante (spontane, ornamentale, cultivate).
♦ Legume (tomate, castravete, ardei, vinete, pepeni, fasole, dovlecel, varza, etc.);
♦ Pomi (mar, prun) si arbusti fructiferi (zmeur de cultura, mur de cultura, coacaz, agris, etc.);
♦ Flori (trandafir, trandafir japonez, leandru, etc.);
♦ Vita de vie, Arbori si arbusti ornamentali, etc.
Biologia si descrierea paianjenului rosu comun (Tetranychus urticae):
Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) este un acarian (arahnida-paianjen) cu dimensiuni intre 0,3-0,6 mm (Vezi fig.).
Adultii
Au o forma in general ovala, sunt translucizi, au culoare verde, galben-verzui, maro sau rosu-portocaliu, au cca. 0,5 mm lungime.
Femelele au 0,4-0,6 mm lungime si 0,25-0,3 mm latime, de forma elipsoidala (au forma unui elipsoid), de culoare ce variaza de la verde-deschis la rosu-inchis in funchie de hrana, pe spate prezinta doua puncte (pete simetrice) mai inchise la culoare (Vezi fig.). O femela depune in cursul vietii (traieste cca. 1 luna) 50-150 oua (1-7 oua/zi).
Masculii au 0,3-0,4 mm lungime mai deschisi la culoare decat femelele, sunt piriformi (au forma de para).
Oul este sferic, de 0,14 mm diametru, translucid, galben sau rosietic (Vezi fig.). Ouale sunt depuse izolat, pe partea inferioara a frunzei (spatele fruzei), acestea sut protejate si fixate de plasa facuta de adult. O femela depune in cursul vietii (4 saptamani) cca. 50-120 oua (1-7 oua/zi). Perioada de incubatie este de 3-4 zile.
Larvele au 3 perechi de picioare in total o larva are 6 picioare (adultii au 4 perechi de picioare), sunt incolore sau verzui. Perioada de larva dureaza cca. Perioada de larva este de cca. 4-5 zile.
Nimfele au 0,4-0,5 mm lungime, au 4 perechi de picioare (in total au 8 picioare), sunt de culoare galben-pal spre verde, trec prin doua stadii nimfale (protonimfa si deutonimfa). Perioada de nimfa este de cca. 4-5 zile.
Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) ierneaza in stadiu de femela adulta sub: scoarta pomilor-copacilor, frunzele ramase in camp sau in vecinatate (padure, perdea forestiera de protectie). Femela de paianjen rosu comun (Tetranychus urticae) primavara la temperaturi de peste +10°C migreaza pe vegetatiea din jur (buruieni) unde se hraneste si isi depune ouale pe spatele frunzelor (Vezi fig.).
In functie de temperatura (temperatura optima este de 27ºC), ciclul biologic (ou-adult) dureaza intre 8-20 zile (in functie de conditii, prefera vremea calda si uscata).
Acarianul rosu comun (Tetranychus urticae) poate avea chiar si 10 generatii pe an in camp sau in gradina, iar in spatii protejate (in sere) pot ajunge chiar si la 20 generatii pe an. O femela de paianjen rosu comun poate depune in cursul vietii pana la 150 oua.
Atacul si semnele atacului (simptome) paianjenului rosu comun (Tetranychus urticae) asupra plantelor:
Inmultirea si dezvoltarea cu rapiditate a populatiilor de paianjen rosu este favorizata de temperaturile ridicate si de catre umiditatea relativa scazuta din aer.
Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) este un daunator polifag (consuma hrana variata) atacand numeroase specii de plante: pomi fructiferi, vita de vie, legume, flori, arbori si arbusti ornamentali.
Semnele prezentei paianjenului rosu se pot observa in perioada mai-octombrie dar agresivitatea atacului de paianjen rosu este in general inregistrata in verile calduroase (15 iunie-august).
Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) inteapa organele plantelor (frunze, flori) si se hranesc cu sucul celular al acestora.
La inceput paianjenul colonizeaza spatele frunzelor (partea inferioara), urmand ca odata cu cresterea numarului de indivizi sa se extinda pe ambele fete.
Semnele atacului (simptome) pe organele plantelor si modul de daunare:
- Paianjenul rosu in diferite stadii de dezvoltare (adult, ou, larva, nimfa) este vizibil pe frunze cu o lupa puternica sau cu ajutorul unui microscop de teren;
- In locurile de atac pe fata frunzelor se pot observa zone punctiforme decolorate caracteristice, de-a lungul nervurilor si pe marginea frunzelor (Vezi fig.).
- Frunzele atacate de paianjenul rosu capata o culoare galben, cenusie-lucitoare sau „bronz” , aspect pergamentos, sunt rigide, casante, cand freci funzele in palma sau le lovesti una de alta au un sunet (fosnet) specific in final se usuca si cad.
- pe spatele frunzelor se pot observa urme de panza de paianjen (plasa tesuta extrem de fin), Vezi fig.;
Afectarea plantelor:
- florile plantelor atacate avorteaza, scade fructificatia;
- plantele stagneaza din crestere;
- daca nu se efectueaza tratamente cu acaricide specifice in 2-3 saptamani se pot compromite total culturile de legume (vinete, castraveti, tomate, etc.);
- la pomi este afectata diferentierea mugurilor de rod, maturarea lemnului, productia de fructe si calitatea acestora;
Acarienii alaturi de afide sunt principalul vector de transmitere al bolilor generate de virusi la plante;
Combaterea paianjenului rosu comun:
Pragul economic de dăunare este de 5 exemplare in stadiu de larva, ninfa, adult pe o frunza.
Masurile preventive presupun strangerea si distrugerea resturilor vegetale (in care pot hiberna femelele), aratura sau sapatul la cazma inca din toamna, distrugerea buruienilor (plantelor gazda), aplicarea de acaricide specifice.
Tratamente in repaus vegetativ cu insecticide pe baza de ulei horticol.
Acaricide/substante active utilizate in diverse tari ale lumii la combaterea daunatorului:
“Intotdeauna cititi si utilizati produsul – acaricid conform recomandarilor de pe eticheta”
A: Acaricide biologice (tratamente bio-paianjenul rosu comun):
- Flipper (săruri de potasiu ai acizilor grași C7-C20, 479,8 g/L),
- Requiem Prime (152,3 g/L amestec de terpenoide QRD 460), etc.
B. Acaricide
- Vertimec (18 g/l abamectin)-spatii protejate;
- Voliam Targo (18 g/l abamectin + 45 g/l clorantraniliprol)-spatii protejate;
- Kanemite SC (acequinocil 164 g/l);
- Nissorun (hexitiazox 10%); etc.
Pentru a evita instalarea acarienilor pe plantele noastre, putem face tratamente (stropiri) preventive conform fenofazelor indicate pe eticheta produselor, de la pornirea plantelor in vegetatie – o data la trei saptamani – cu acaricide specifice.
In perioadele calduroase de vara cand atacul se intensifica, vom aplica tratamente o data la 2 saptamani, alternand produsele acaricide specifice din clase diferite.
Este recomandat sa facem tratamente de combatere a acarianului rosu comun si pe plantele din jurul culturilor (plante gazda), care pot constitui focare puternice de daunatori.
“Intotdeauna cititi si utilizati produsul – acaricid conform recomandarilor de pe eticheta”
Categorie: Protectia plantelor
De la: Horticultorul
Comentariile sunt închise pentru Paianjenul rosu comun: identificare, combatere, tratamente