ian. 08 2023
Paianjenul rosu comun la Tomate: identificare, combatere
Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) este cel mai periculos si raspandit acarian microscopic daunator la rosii / tomate, acesta ataca in populatii numeroase organele aeriene ale plantelor (frunze, flori, fructe, etc.) conducând rapid (2-3 saptamani) la compromiterea totala a culturii cu pierderi de peste 50%.
Acarianul rosu comun afecteaza culturile de rosii din gradina, camp, solar – ciclu 1, solar ciclu 2, sera, rasadnita.
Biologia si descrierea paianjenului rosu comun (Tetranychus urticae):
Paianjenul rosu comun la rosii (Tetranychus urticae) este un acarian (arahnida-paianjen) cu dimensiuni intre 0,3-0,6 mm (Vezi fig.).
Femelele de paianjen rosu comun au 0,4-0,6 mm lungime, de culoare ce variaza de la verde-deschis la rosu-inchis in funchie de hrana, pe spate prezinta doua puncte (pete simetrice) mai închise la culoare (Vezi fig.).
Masculii de paianjen rosu comun au 0,3-0,4 mm lungime mai deschisi la culoare decat femelele.
Oul este sferic galben sau roșietic (Vezi fig.).
Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) ierneaza in stadiu de femela adulta sub: scoarta pomilor-copacilor din apropierea culturilor, in covorul de frunzele ramase in camp/gradina sau in vecinatate (padure, perdea forestiera de protectie). Femela de paianjen rosu comun (Tetranychus urticae) primavara la temperaturi de peste +10°C migreaza pe vegetatiea din jur (buruieni) unde se hraneste si isi depune ouale pe spatele frunzelor (Vezi fig.).
Acarianul rosu comun (Tetranychus urticae) poate avea chiar si 10 generatii pe an in camp sau in gradina, iar la tomatele cultivate in spatii protejate spatii protejate (in sere) pot ajunge chiar si la 20 generatii pe an. O femela de paianjen rosu comun poate depune in cursul vietii pana la 150 oua.
In conditii optime (temperaturile ridicate, umiditatea relativa scazuta din aer) o noua generație de paianjen rosu comun (Tetranychus urticae) poate sa apara la fiecare 8-20 zile.
Atacul si semnele atacului (simptome) paianjenului rosu comun (Tetranychus urticae) asupra tomatelor/rosiilor:
Inmultirea si dezvoltarea cu rapiditate a populatiilor de paianjen rosu este favorizata de temperaturile ridicate si de catre umiditatea relativa scazuta din aer.
Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) este un dăunător polifag (consuma hrana variata, atacând numeroase specii de plante) ce provoacă pagube majore, întâlnit frecvent in toate ciclurile de cultura la tomate atât in gradina si camp cat si in spatii protejate (sera, solar).
La culturile de tomate din gradina si camp, semnele (simptomele) prezentei paianjenului rosu se pot observa din perioada 20 mai-octombrie dar agresivitatea atacului de paianjen rosu la tomate este in general înregistrată in verile calduroase (iunie-august).
La culturile de tomate (inclusiv la rasaduri) din spatii protejate: sere, solarii, răsadnițe semnele atacului (simptomele) de acarian/paianjen rosu comun se pot observa tot timpul anului.
Afectarea sau compromiterea totala a plantelor de tomate se realizeaza de catre paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) prin înțeparea organele plantelor (frunze, flori, fructe, etc.) întrucât acesta se hrănește cu sucul celular.
La început paianjenul/acarianul rosu comun (Tetranychus urticae) colonizeaza spatele frunzelor (partea inferioara) de tomate, urmand ca odata cu cresterea numarului de indivizi sa se extinda pe ambele fete.
Semnele atacului (simptome) pe organele plantelor de tomate si modul de daunare:
- Paianjenul rosu in diferite stadii de dezvoltare (adult, ou, larva, nimfa) este vizibil pe frunzele de tomate cu o lupa puternica sau cu ajutorul unui microscop de teren;
- In locurile de atac pe fata frunzelor de tomate se pot observa zone punctiforme decolorate caracteristice, de-a lungul nervurilor si pe marginea frunzelor (Vezi fig.).
- Frunzele de tomate atacate de paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae) capata o culoare cenușiu-lucitoare, aspect pergamentos, sunt rigide, casante, cand freci funzele in palma sau le lovești una de alta au un sunet (foșnet) specific in final se usuca si cad.
- pe spatele frunzelor de tomate se pot observa urme de panza de paianjen (plasa tesuta extrem de fin), Vezi fig.;
Afectarea plantelor:
- florile de tomate atacate avortează si scade fructificația;
- plantele de tomate stagnează din creștere iar fructele nu se mai dezvolta;
- daca sunt condiții prielnice pentru aparitia si dezvoltarea daunatorului si nu se efectuează tratamente cu acaricide specifice, in doar 2-3 saptamani de la depistarea primelor simptome sau a primelor exemplare de paianjen rosu comun, exista riscul ca intreaga cultura de tomate sa fie compromisa total si sa necesite desființarea acesteia;
- in urma atacului paianjenuli rosu comun la tomate (Tetranychus urticae) pot sa apara pierderi de pana la 50-60 % din productie;
- acarienii la tomate alaturi de afide sunt principalul vector de transmitere al bolilor (virozelor) generate de virusi.
Combaterea paianjenului rosu comun la tomate:
Pragul economic de dăunare este de 5 exemplare in stadiu de larva, ninfa, adult pe o frunza.
Masurile preventive presupun strangerea si distrugerea din gradina a resturilor vegetale (frunze, resturi de plante; in care pot hiberna femelele), arătura sau săpatul la cazma încă din toamna, distrugerea buruienilor (plantelor gazda), aplicarea de acaricide specifice.
ACARICIDE
“Intotdeauna cititi si utilizati produsul – acaricid conform recomandarilor de pe eticheta”
A. Acaricide biologice:
- Flipper (săruri de potasiu ai acizilor grași C7-C20, 479,8 g/L),
- Requiem Prime (152,3 g/L amestec de terpenoide QRD 460), etc.
B. Acaricide
Pentru a evita infestarea masiva (cand este mult prea tarziu pentru tratamente) cu acarianul rosu comun (Tetranychus urticae) a plantelor de tomate din cultura, putem face tratamente (stropiri) preventive conform fenofazelor indicate pe eticheta produselor acaricide, de la pornirea plantelor in vegetatie – o data la trei saptamani – cu acaricide specifice.
In perioadele calduroase si uscate de vara, cand atacul paianjenului/acarianului rosu comun se intensifica (generatii noi apar la fiecare 8 zile), vom aplica tratamente preventive o data la 2 saptamani, alternand produsele acaricide specifice din clase diferite. Este important sa aplicam separat, mai multe tipuri de acaricide care împreună acoperă întreg spectrul de combatere (ou, larva, nimfa, adult).
Este recomandat sa facem tratamente de combatere a acarianului rosu comun si pe plantele din jurul culturilor (plante gazda), care pot constitui focare puternice de daunatori.
Verificati atent pe eticheta pesticidelor „timpul de pauza” (perioada care trebuie sa treaca de la aplicarea pesticidului – pana la recoltare).
Respectati cu strictete timpul de pauza pana la recoltare.
“Intotdeauna cititi si utilizati produsul – acaricid conform recomandarilor de pe eticheta”
Fig. 1 Paianjenul rosu comun la Tomate (Tetranychus urticae)
Fig. 2 Paianjenul rosu comun la Tomate (Tetranychus urticae)
Fig. 3 Paianjenul rosu comun la Tomate (Tetranychus urticae)
Fig. 4 Paianjenul rosu comun la Tomate (Tetranychus urticae)
Fig. 5 Paianjenul rosu comun la Tomate (Tetranychus urticae)
Fig. 6 Paianjenul rosu comun la Tomate (Tetranychus urticae)
Fig. 7 Paianjenul rosu comun la Tomate (Tetranychus urticae)
Fig. 8 Paianjenul rosu comun la Tomate (Tetranychus urticae)
Fig. 9 Paianjenul rosu comun la Tomate (Tetranychus urticae)
Fig. 10 Paianjenul rosu comun la Tomate (Tetranychus urticae)
Categorie: Protectia plantelor
De la: Horticultorul
Comentariile sunt închise pentru Paianjenul rosu comun la Tomate: identificare, combatere
