Horticultorul.ro

Cultura migdalului este relativ-ușoara, daca se practica in zonele recomandate din Romania (zone calde) si daca se respecta tehnologia de cultura, efectuandu-se la timp toate lucrarile necesare in vederea obținerii unor recolte bogate si de calitate. Plantele de Migdal au nevoi deosebite fata de factorii climatici: cultura este limitata de temperaturile minime înregistrate pe perioada iernii, dar si de eventualele ingheturi de revenire din primavara.  Plantatiile de migdal daca sunt bine ingrijite pot atinge varste de exploatare economica de pana la 30-35 ani.

Fructele  au ca principala destinatie consumului de miez  sau utilizarea acestuia in diverse preparate.

Migdalul (Amygdalus communis) este o specie care  provine din Asia Mica (Iran), Africa de Nord. Migdalul a fost cunoscut inca din antichitate de catre greci si romani.  Se pare ca migdalul a fost printre primele specii de pomi luata in cultura încă de acum 5.000 ani.

In Romania cultura migdalului este limitata de pretențiile ridicate fata de căldura, sensibilitatea manifestata de acesta la îngheț si sensibilitatea la înghețul de revenire din primavara. Este răspândit la noi in tara in zonele: Arad (Șiria, Măderat, Păuliș, etc.); Caras Severin (Moldova Nouă, etc.); Prahova (Pietroasele, Tohani); Mehedinți (Drobeta-Turnu Severin, Orșova, etc.); Dolj (Tâmburești, Calafat, etc); Timiș (Lovrin, etc); Constanta (Murfatlar, Ostrov, Mangalia, etc.); Tulcea (Babadag, Niculițel, etc.); Arad (Miniș, etc.); Bihor (Oradea, etc.).

 

FACTORI ECOLOGICI LIMITATIVI PENTRU CULTIVAREA MIGDALULUI

Temperatura  (caldura) –  migdalul  (Amygdalus communis) este o planta ce prefera temperaturi in perioada de vegetatie in intervalul 15-31 ºC. Temperatura minima absoluta in vegetatie este de 6ºC iar cea maxima absoluta de 35ºC.

In perioada de repaus vegetativ (toamna tarziu-iarna-primavara devreme)  temperatura minima de la care mugurii de rod  (mugurii floriferi) pot fi afectati de ger variaza intre -20  … -22 ºC in functie de soi.

Pomii de migdal intra rapid in vegetatie (iarna-primavara) dupa o perioada de cca. 1 saptamana in care temperaturile au trecut de 8 ºC.

Pentru înflorire, polenizare si legare fructe migdalul are nevoie de temperaturi de peste 12 ºC … 14 ºC si prefera un optim de 17 ºC.

Ingheturile de revenire (temperaturi scazute care se inregistreaza dupa,  1-2 saptamani cu zile calduroase care au declansat intrarea in vegetatie/inflorirea/fructificarea si care se pot inregistra la sfarsitul iernii „in februarie” sau primavara martie-aprilie) din primavara afecteaza frecvent migdalul, intrucat acasta infloreste printre primele dintre speciile pomicole. La temperaturi  sub  -2 …-3 ºC, florile sunt afectate in procent mare. Fructele abia legate sunt afectate si cad de temperaturile sub  -1 ºC.

Livezile / plantatiile de migdal se vor amplasa in zone ferite de curentii de aer rece.

Lumina – migdalul este o specie iubitoare de lumina (prefera locurile însorite), temperament de lumina.

Pentru  a beneficia de lumina suficienta este important ca orientarea randurilor in plantatiile de migdal sa se faca preferabil pe directiile: N-S; NE-SV; NV-SE.

La livezile de migdal infiintate pe terenuri in panta se vor alege preferabil cele cu expozițiile: Sudica; Sud-Vestica; Sud-Estica.

Umiditatea (apa):  plantatia de migdal necesita un optim situat intre 500-600 mm  PMA (precipitații medii anuale); valoarea minima este de  de 250 mm PMA iar valoarea maxima este de 1000 mm PMA, pentru plantatia de migdal este importanta distributia cat mai uniforma a precipitațiilor si prezenta lor in perioadele / fenofazele critice.  Irigarea plantatiei de migdal (livezilor de migdal) este obligatorie, in zonele sau perioadele / fenofazele critice si secetoase din an (cand valorile scad sub minimul indicat sau verile sunt toride). Irigarea prin picurare se va face moderat si face ori de cate ori este nevoie si mai ales in momentele (fenofazele) critice (începutul înfloririi, întărirea endocarpului, diferențierea mugurilor de rod), intervalele lungi de seceta prelungita si in perioadele toride din vara (iunie-august), etc.

Umiditatea excesiva din sol (băltirea-stagnarea apei) chiar pe perioade scurte afectează grav plantele de migdal conducând la  uscare prematura prin asfixierea radiculara.

Este obligatoriu ca adâncimea pânzei de apa freatica la plantațiile de migdal (livezile de migdal) sa se situeze sub 3,5 m adancime.

Solul:

Migdalul  este putin pretentios  fata de sol, dar  prefera solurile fertile, bine drenate (permeabile pentru aer si apa), profunde si reavene; Migdalul vegeteaza bine pe solurile solurile mijlocii  (lutoase, luto-argiloase),  usoare (luto-nisipoase), calcaroase, scheletice. Migdalul suporta greu solurile grele (argiloase) care alături de umiditatea excesiva din sol pot conduce la  uscare prematura prin asfixierea radiculara.

Reactia solului: migdalul  prefera un pH moderat acid – neutru (5,5-7), dar totuși suporta valori mai largi – un pH in intervalul:  moderat acid – slab alcalin (5,3-8,3);

CULTIVAREA  MIGDALULUI

Migdalul (Amygdalus communis)  este un pom fructifer ce poate atinge înălțimea maxima de 6 metri cu un diametru al coroanei de 6 metri.

Migdalul intra rapid pe rod si produce primele fructe inca din anul 3 de la plantare iar economic produce din anul 6 de la plantare.

 

Soiurile de migdal

Soiurile de migdal cultivate in Romania este bine sa îndeplinească câteva cerințe de baza: sa aibă o perioada de înflorire cat mai târzie (dupa de 15-20 aprilie), sa aiba o perioada de maturare a fructelor extratimpurie si timpurie (sfarsit de august – septembrie), sa fie autofertile, etc.

♦   Soiuri autofertile: Falsa Barese, Fellamasa, Filippo Ceo, Francolì, Genco, Lauranne Avijor, Moncayo, Pepparudda, Sannicandro, Supernova, Tuono,  etc.

♦   Soiuri autosterile (necesita polenizatori): Tohani R 18, Marculesti 2, Texas, Lovrin 18, Ferragnes, Ferraduel, Fra Giulio Grande, Glorieta, Masbovera, Pizzuta d’Avola, Trianella, etc.

INFIINTAREA LIVEZILOR – PLANTATIILOR DE MIGDAL

Livezile-plantatiile de migdal se infiinteaza in zonele unde clima o permite (factor limitativ),  pe versantii cu expozitie Sudica, Sud-Vestica, Sud-Estica;  pante <10%, locuri ferite de curenți de aer rece, etc.

Pregatirea terenului pentru plantarea migdalului consta in:

Desfundatul terenului (afanarea adanca) se va efectua  la o adancime de cca. 50-60 cm in perioada de vara (cu 3-4 luni inainte de plantare). Pe terenurile in panta lucrarea de desfundat se va efectua pe directia curbelor de nivel. Lucrarea de desfundat este urmata  de lucrarea de nivelarea de suprafață.

Scarificarea terenului inlocuieste lucrarea de  desfundat iar aceasta se efectueaza in vara. Se practica scarificarea in cruce (in doua directii) la o adancime de 50-70 cm. Lucrarea de scarificare va fi urmata de mobilizarea adanca a solului  (aratura adanca) care se face  toamna, printr-o aratura la 30 cm, sau sapat la cazma urmata de nivelarea de suprafata.

Lucrarea de nivelare de suprafata a terenului se face cu ajutorul cultivatorului, combinatoarelor, grapei cu disc, grapei cu colti, etc. In gradini maruntim si nivelam cu ajutorul frezei sau motocultorului (motosapei) echipate cu freza sau unelte manuale (sapa si grebla).

Fertilizarea de baza (inainte de desfundat sau dupa caz aratura adanca) se poate face cu ingrasaminte organice (gunoi de grajd 30 t/ha) si  ingrasaminte chimice: 120 kg/ha fosfor (P), 110 kg/ha potasiu (K).

Pichetarea terenului se poate face in functie de necesitati in: patrat, dreptunghi, triunghi echilateral, chincons (pe terenurile in panta > 5,7 grade, randurile se dispun pe directia curbelor de nivel).

Polenizarea livezilor de migdal este facuta de catre insecte „entomofila” (se face cu ajutorul albinelor – in numar de cca. 2-4 stupi / ha; bondarilor, etc.). Deosebit de importanta pentru polenizarea migdalului este vremea in perioada/zilele  infloritului la migdal, intrucat albinele zboara si polenizeaza optim la temperaturi > 15°C in zile fara vant si precipitatii.

Soiurile de migdal pot fi:

♦  autosterile (polenizarea nu se poate realiza cu polenul propriu, necesita polen strain de la soiuri compatibile – bune polenizatoare si cu aceiasi perioada de inflorire); Soiurile autosterile necesita polenizatori compatibil de la soiuri compatibile cu aceiasi perioada de inflorire. Se recomanda cca. 3-4 soiuri intr-o parcela dispuse in randuri in raport de 3 : 1 (3 randuri din soiul de baza si 1 rand din soiul polenizator) astfel incat distanta intre plantele din soiuri diferite ce trebuie polenizate da nu depaseasca 25 m.

♦  autofertile (polenizarea se poate face si cu propriul polen;  pot poleniza alte soiuri). Chiar daca soiurile sunt autofertile este recomandat pentru a creste procentul de legare a fructelor cultivarea mai multor soiuri in aceiași parcela (3-4 soiuri compatibile si cu aceiasi perioada de inflorire într-o parcela).

Infiintarea plantatiilor de migdal  face utilizand plante (material saditor) certificate ca sunt libere de agenti patogeni (virusi, bacterii, ciuperci, fitoplasme), obtinute in pepiniere autorizate care garanteaza autenticitatea (soiului si portaltoiului) si calitatea; adaptate conditiilor pedo-climatice din zona in care dorim sa infiintam plantatia.

Plantarea pomilor de migdal se face preferabil doar primavara (martie). In situatii exceptionale se poate planta si toamna timpuriu   (in intervalul 15 octombrie-1 noiembrie si dupa aparitia primelor brume si  caderea totala a frunzelor).

Plantarea  pe teren desfundat  si soluri grele (argiloase) se face  in gropi de 70 cm latime x 70 cm  lungime x 60 cm adancime, iar pe solurile mijlocii (lutoase) si usoare (nisipoase) se vor utiliza gropi pentru plantare de 40 cm latime x 40 cm lungime  x 40 cm adancime.

Plantarea pe celelalte terenuri (scarificat, doar arat adanc, nearat, teren nedesfundat) si soluri grele (argiloase) se face  la 80 cm latime x 80 cm  lungime x 70 cm adancime , iar pe solurile mijlocii (lutoase) si usoare (nisipoase) se vor utiliza gropi pentru plantare de 50 cm latime x 50 cm lungime  x 40 cm adancime. Gropile pot avea forma patrata (forma ideala pentru radacini) sau circulara si pot si sapate manual (la cazma)  sau mecanizat.

Sisteme de cultura la Migdal

Sistemul extensiv „clasic” (livezi clasice de migdal)  –  pentru acest sistem se utilizeaza distante mari de plantare.  Plantarea migdalului se face la distanta de 5-7 m intre randuri si 5-6 m intre pomi pe rand.  In functie de distanta intre randuri si cea dintre plante pe rand sunt necesare cca. 334 plante / ha (pentru o distanta de 6 m intre randuri si 5 m  intre plante pe rand).

 

LUCRARI DE INGRIJIRE IN LIVEZILE DE MIGDAL

Completarea golurilor este necesara, intrucat din diverse motive unele plante nu s-au prins si au pierit. Lucrarea se face toamna devreme (an I) sau primavara devreme (an II).

Lucrari ale solului:

In plantatiile de migdal solul poate fi menținut la alegere in functiie de cultura si conditiile pedo-climatice intr-unul din sistemele:

 

• la nivel de de ogor negru (solul este mentinut in permanenta lucrat ‘afanat’ si fara buruieni, acest sistem se aplica obligatoriu in anul 1 si 2 in livezile de migdal). Toamna inainte de intrarea in repaus vegetativ (cu 2 saptamani inainte de ingalbenirea totala a frunzelor), pe intervalul dintre randuri se va afectua o aratura la mica adancime (12 cm).  In sezonul de vegetatie (mai-august)  pe intervalul dintre randuri se vor efectua numeroase prasile mecanizate (prasile cu freza, cultivator, discuit, etc.).  Pentru a putea afana solul si combate buruienile  pe rand, se fac numeroase prasile manuale (cu sapa) la 5 cm adancime. Începând din anul 4 in livezile conduse pe forme de coroana cu trunchi (de 50 cm)  se pot face pe rand  prasile mecanizate  (la 5 cm adancime) utilizând echipamente moderne cu palpator.
• cu spatiul dintre randuri inierbat in benzi (inierbarea se poate face din anul 3 de la infiintarea plantatiei de migdal), iar pe parcursul sezonului de vegetatie vom efectua cositul periodic. Linia randului va fi mentinuta libera de buruieni pe o latine de 1,5 m, astfel pentru zona de pe linia randului se poate proceda la:   erbicidare  cu erbicide specifice (omologate) sau afanarea superficiala manuala  la 5 cm adancime (mentinerea solului lucrat “ogor negru”, lucrare efectuata manual cu sapa).

 

Taierea la Migdal

Tipul / Forma arhitectonica de coroana la migdal este cea specifica sistemului de cultura clasic „extensiv”:  Vas Ameliorat, Piramida Etajata, Piramida Neetajata, Piramida intrerupta, etc.

Taierile de formare a coroanei pomilor se efectueaza in uscat (taierea in  uscat la migdal se efectueaza in perioada de repaus vegetativ, momentul optim fiind in primăvara devreme) si in verde.

Rolul taierilor de formare a coroanei pomilor “migdalilor” este acela de a realiza cat mai repede (intr-un timp cat mai scurt, intra pe rod din anul III)  forma arhitectonica de coroana aleasa, de a stimula si grăbi intrarea pomilor pe rod, de a asigura  formarea de coroane aerisite si luminate (scade astfel presiunea  atacului de boli, daunatori, se evita degarnisirea) si echilibrate, etc.

Taiera de fructificare / intretinere la migdal este adaptata: tipurilor – formelor de coroana alese; tipului de ramuri / formatiuni de rod principale „Buchetele de Mai” Tăierea de fructificare are rolul de a mentine in timp coroane luminoase, aerisite. Spre deosebire de piersic & nectarin, la migdal mugurii dorminzi si adventivi (muguri care se dezvoltă din țesuturi) sunt viabili si se pot utiliza la: întinerirea scheletului pomilor de migdal; refacerea coronamentului in urma accidentelor climatice; etc.

Irigarea la migdal  este recomandata in  momentele (fenofazele) critice (începutul înfloririi, întărirea endocarpului, diferențierea mugurilor de rod), intervalele lungi de seceta prelungita si in perioadele toride din vara (iunie-august).  S-a constatat ca irigarea la migdal va aduce un important spor de producție.

Irigarea se face utilizând preferabil un sistem de irigare prin picurare (1 linie de picurare amplasate aerian la 40-50 cm inaltime). Norma de udat se stabilește in funcție de:  tipul de sol; deficitul de precipitatii/apa in sol; fenofaza si faptul ca solul trebuie sa fie suficient aprovizionat cu apa/umectat pana la adancimea la care sunt repartizate majoritatea radacinilor (aceasta variaza in functie de portaltoi, 30-60 cm).

Odata cu irigarea prin picurare, se poate face la nevoie si fertilizarea faziala  prin  administrarea de ingrășăminte hidrosolubile.

Atentie !!! Excesul de umiditate in sol (băltirea-stagnarea apei) chiar pe perioade scurte afectează grav plantele de migdal conducând la  uscare prematura prin asfixierea radiculara.

Fertilizarea anuala  la plantația de migdal

Fertilizarea de baza  anuala efectuata in fenofaza de dezmugurit cu: ingrasaminte complexe NPK  (aplicat granulat).

Fertilizarea faziala se poate face prin fertirigare – ‘fertigare’ utilizand ingrasaminte de inalta calitate;

Se pot face si numeroase  fertilizari foliare, pentru a completa necesarul de macro si microelemente nutritive necesar pomilor de piersic si combaterea/prevenirea carentelor/clorozelor.

Fertilizarea se poate face utilizand programele tehnologice specifice culturii de migdal.

Atentie !!!   Fertilizarea trebuie sa se faca dupa un program/tehnologie de fertilizare adaptat si in concordanta cu  rezerva de elemente nutritive din sol, determinate in urma analizelor agrochimice de laborator. Programele tehnologice de fertilizare se intocmesc pe fenofaze si cuprind: fertilizarea de baza anuala, fertilizarea faziala si fertilizarea foliara.

“Intotdeauna cititi si utilizati produsul fertilizantul (ingrasamantul) conform recomandarilor  de pe eticheta”

Recoltarea Migdalelor

Livezile de migdal intra pe rodeconomic  in anul 6 de la plantare. Productia de migdale „samburi” variaza intre 1,5-3 t / ha (900-1300 kg miez/ha), in funcție de soi si agrotehnica aplicata.

Migdalele se recoltează când mezocarpul (partea verde si cărnoasă, situată între epicarp „pielita” și endocarp „stratul intern lemnificat ce protejeaza miezul – sămânța”) a crapat si elibereaza usor samburele.

Bolile migdalului:  Mumificarea fructelor (Monilinia fructigena), Basicarea frunzelor  (Taphrina deformans), Ciuruirea bacteriana a frunzelor (Xanthomonas campestris pv. pruni; Pseudomonas syringae pv. morsprunorum; Xanthomonas arboricola pv. Pruni), Rapanul piersicului (Venturia carpophila); Ciuruirea micotica a frunzelor (Stigmina carpophila), Rugina prunului  (Tranzschelia discolor), etc.;

 Daunatorii migdalului: Afide; Paduchi testosi; Molia orientala a fructelor (Cydia molesta sin. Grapholita molesta); Molia vargata a piersicului (Anarsia lineatella), Cariul scoartei (Scolytus rugulosus), Paduchele din San Jose, Cariul scoartei pomilor (Scolytus rugulosus), etc.

“Intotdeauna cititi si utilizati produsul (pesticidul, fertilizantul) conform recomandarilor  de pe eticheta”

Etichete: livada de migdal, livada de migdali, migdal, migdale, nucifere

Categorie: Pomi fructiferi

De la: Horticultorul